Gheorghe A. M. Ciobanu: O ,,Anuală”, cu tăceri şoptinde

Gh.A.M.CiobanuCa peste “Transfăgărăşan”, noi trecem iarăşi, mai mult ca “Homo faber”, printre ani, de la un “ieri” ce-a fost şi-l ştim, la mult necunoscutul “mâine”, pe care îl primim ca pe un princiar moştenitor. O “asimptotă” ascendentă, de la mai mult, spre foarte mult. Și “Anuala”, găzduită în Muzeul de Artă, convinge “pe văzute” despre acest crescendo.

O expoziţie plurală, cu-apropiere ca de “almanah” sau “lexicon”, sau “quasar” plastic şi de viziune, densă stilistic, şi expandată ca viziune. Peste o sută de exponate, cu autori din câteva judeţe, alăturate penelului gazdă. Un altfel de “colaj”, un “ecran lat”, extins la dimensiuni de Muzeu şi constituindu-se într-o constelaţie vitralică de mărturisiri plastice.

Precum toate zăbovirile în lumea frumosului, şi Anuala de acum îşi are trei dimensiuni, nu ca spaţialitate, ci ca univers psiho-estetic dominant: raţionalitatea, imaginaţia şi creativitatea. Sunt trei continente, nu separate prin mări şi oceane, ci interpătrunse tectonic. Cu o astfel de impresie se pleacă de la Muzeul de Artă muşatin, ca şi cum s-ar lăsa în urmă o lume diferită de cuminţenia repetalistă şi cotidiană a Terrei.

Lucrările din care emană mai mult un statuar estetic vecin cu echilibrul clasic se însumează, mai înainte de orice, acele câteva, ce aparţin sculpturii. O devenire care, înfiorată de prea mult “a fi”, şi-a “oprit zborul” şi somatic, dar şi ca trăire. Un popas, similar cu cele dăltuite în piatră, sunt şi Portretele picturale, ce sunt cu ochii mai deschişi spre un “ceva”. O cuminţenie, la fel de euclidiană, respiră şi grupajele florale sau decupajele de urbanism, fiind şi ele, indirect, portrete, ca şi acea “nu vă mişcaţi” din acea maternitate “cu aripi”, o pasăre ce-i dă urmaşului ca să mănânce. Cu toatele sunt ipostaze certe, purtând în ele logica şi năzuinţa supravieţuirii, acea de zi cu zi.

O existenţă explozivă, revărsată peste limitele obişnuitului, mai mult existentă decât descifrabilă, cerând şi de la autor, ca şi de la privitori, un plus de imaginaţie, sunt acele lucrări despre un “astfel”, prefigurat ca “altfel”.

Unele grupări florale sau constructive, ce-şi au o altă logică structurală sau o altă intensitate existenţială, la ele năzuinţa de expansiune depăşind concentrismul de catedrală al primelor. E o evadare spre un “dincolo”, generatoare de singurătate şi interogativ. La fel de atelurice sunt şi unele “colaje”, care apelează la noi “geneze” ale unei lumi pe care o ştim numai în ipostaza de lângă noi. E o aceeaşi realitate privită, însă, prin lentile diferite.

Pentru cea de-a treia viziune, aflată şi ea în “Anuală”, realul de lângă noi e în “eclipsă totală”. În schimb, domină un “altceva”, cu alte corelaţii, zămislite şi ele de un penel şi apartenente la tradiţionalul “His Master’s Voice”. Undeva, o “Nebuloasă în spirală”. În altă parte, acea claviatură a unui pian, metamorfozată într-o cărăruie selenară. Sau, la fel de inedită, o Veneţie, plasată parcă în “Triunghiul Bermudelor”. Și nu numai. Erupţii de creativitate, care, acum, e la “ea acasă”.

Raţionalitate, Imaginaţie şi Creativitate, prezente în pluralul expoziţional, dar într-o alchimie diferită. Precum în toate Artele, posesoare şi ele, ale unei astfel de Alchimii.