George Petrovai: Cuvinte-ncumințite XIII (Pilule fără efecte secundare)

1. Inconștiența este calea trasată pentru omenire de către unele dintre cele mai avansate conștiințe ale ei.
2. Fă politică dacă vrei să scapi de balastul numit conștiință!
3. Dumnezeu a făcut lumea din preaplinul dragostei Lui; politica preface lumea din preaplinul egoismului ei.
4. Eternitatea timpului arată depărtarea dintre Dumnezeu și om; eternitatea dragostei arată apropierea dintre ei.
5. Iubești cu adevărat animalele de-abia după ce ajungi să-i cunoști pe oameni.
6. Indiferența este perioada de șomaj a nesimțirii.
7. Oamenii iartă ceea ce nu pot să uite și uită ceea ce-i de neiertat.
8. Chiar și aceia care cred în ceea ce fac, nu pot să facă decât după cum cred alții.
9. Nici măcar o tonă de bunuri materiale nu trage la cântarul fericirii cât grăuntele de muștar al bunurilor spirituale.
10. Însemnele exterioare amăgesc, cele lăuntrice pe om îl definesc.
11. Nu din belșug se-nalță demnitatea, ci-n renunțare va cunoaște plinătatea.
12. Pe măsură ce demnitarul urcă pe scara socială, demnitatea lui coboară.
13. Demnitățile sunt pentru demnitari, nu pentru oameni demni.
14. Decât nedemn în bogăție, mai bine demn în sărăcie.
15. Toți oamenii trăiesc, dar numai unii dintre ei există.
16. Scara socială – locul de antrenament pentru târâturi și târâtoare.
17. Atenți doar la cățărat, carieriștii nu iau seama la faptul că pe scara socială coborârea se face numai prin cădere.
18. Căzăturile în urcare sunt cu mult mai respingătoare ca cele de după cădere.
19. Omul căzut provoacă milă, la căzături privești cu silă.
20. Mai lesne faci un om cuminte din unul fără minte, decât din cela care minte.
21. Un lucru-n pripă de-i făcut, e mult mai prost ca la-nceput.
22. E mult mai greu să te oprești decât prin viață să gonești.
23. Cumpătarea este cartea de identitate a modestiei.
24. Când te gândești doar la-ngrășat, tu însuți sufletul l-ai arestat.
25. Când sufletul e liniștit, cu fericirea el s-a logodit.

Sighetu Marmației,
13 nov. 2013

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în George Petrovai și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.