Mihai Dascălu – Vai de capul nostru, daca o particica a unui stravechi popor…

In loc de motto: Aberatiile „moldoveniste” demonstreaza nu altceva, decat persistenta nihilismului cultural si paranoia ratiunii.”

Romania mare***

Vai de capul nostru, daca o particica a unui stravechi popor a fost constransa sa-si instituie sarbatoare din dreptul de a se exprima pre limba sa. Dupa care treaba, in loc sa-si intregeasca neamul, chisinauienii fac haz de necaz cu „stringente” novatii de genul „linghii de stat / Teara Maldovei / doua state romanesti“ etc. Vorba poetului: vai de cea populatie, sireaca, ce-inapoi tot da ca racul.

Amar de asa viata si atunci, cand denumirea limbii se constata nu pe criterii stiintifice, ci prin decizie de judecata. Numai in slavitul oras Chisinau se putea produce – si s-a produs ! – minunea. Universul intreg nu cunoaste asemenea ciudatenii strambe. Cat n-ar parea de incredibil, dar demersul loveste, in primul rand, in „fratele mai mare”. Ori, nici sa-ti inchipui o proba mai concludenta – la superlativ – a tiraniei si despotismului suzeranului contemporan, ce poate servi ca temei de atac in Curtea Internationala de Justitie. Relevand nivelul regresiei libertatilor si drepturilor omului in teritoriile controlate, pe ne-vrute, „slugile boborului” il scot in pragina pe „eliberator”. Vae victis. Clarificarea judiciara, chipurile, definitiva, in subiectul scornit al Republicii Moldova (vezi bine, nu economia e capul de afis), te lasa perplex. Triumful trambitat de unii aduce, mai de graba, a rusine nationala. Iar aberatiile „moldoveniste” demonstreaza nu altceva, decat persistenta nihilismului cultural si paranoia ratiunii.

Cat ne priveste, chiar daca acceptam interventia Curtii Constitutionale (mama draga!) – dar numai la nivel de interpretare a primatului unui Act fata de altul; nicidecum in disputa de determinare a numelui corect al limbii oficiale.

Altminteri, nu grabiti a da in cai, ca-s banii falsi – spune proverbul. Aflandu-ne in ambianta tumultoasa a celui mai „suveran si independent, unitar si indivizibil” statulet din lume, situatia poate sa ia o turnura transanta in orice clipa. Aici farsele se produc de-avalma, ba sa nu uitam ca abusus non tollit usum (Abuzul nu exclude folosinta). La cea mai pacatoasa inconvenienta sau razvratire a vantului, pretextul limbii dispare cu iuteala evaporarii aeroportului. Par exemple, bietii dictori de la „radio-australia-1 / TV-Mozambic-1“ emanau atata grandilocventa candva – plina de extaz, in spalarea creierilor cu deochiata gogoneata despre „aeroportul international Chisinau”. Auzindu-i, ti se scula parul in cap de solemnitatea momentului. Intelegeai cuminte, totodata, ca, uite, bre, ar mai exista si cateva-i piste locale. S-a dovedit insa ca aeroport national nu avem, iar pe cel „international” l-au jacmanit martianii. Astfel a ramas „capitala terii” fara „iroport”, iarta-ma, Doamne!

(Hai, ca si hotelul „National” sta la randu-i, daramandu-se in ditamai „tentrul” urbei. Partea miraculoasa a fenomenului face sa nu-l observe – cu tot dinadinsul – „canducatorii federatiei” ab antiquo ! de pe mapamond, de parca s-o fi prabusit in rapa Durlestilor. Ori, poate vre-un blestem e la mijloc? Blestemul nemaivazutei independente? Allah sa ne pazeasca.)

Cum nu dai, protozaurii autohtoni stau de veghe si decid – prin vot (!?) – denumirea bolsevica a mumei sale, a vetrei, a stramosilor… Toate implicarile – in detrimentul starii naturale a lucrurilor. Problema cea mare e cat timp va tolera plebea minciuna si abaterea de la normal? Nu se stie, dar putina candoare – din ambele parti – nu strica. Avem ferma convingere ca nu e logic sa reduceti arbitrar, stimabililor (au mai facut-o si altii!), notiunea „Moldova” la hotarnicia raionului Cimislia. Per contrario, indicativul „MD” de pe tablitele de inmatriculare auto nu se vrea „RM”– observati? – cum e statuat la art.1 din Constitutie.

Sa fim intelesi corect. Lucrarea noastra izvoraste din cele mai nobile intentii, deoarece pericolul contestarii „Maldovei” Dumneavoastra, tovarasi, eventual persista, asemenea sabiei lui Damocles, asupra tuturor moldovenilor. Si daca aceasta n-o fac eu, e indeajuns ca Federatia Rusa sa apeleze la tribunalul din Haaga intru concretizarea ca in a.1812/ a.1940/ a.1944 a fost rapita nu intreaga Tara a Moldovei, ci doar partea ei de rasarit – si ati pierdut procesul. Apoi, mostenitorii de drept ai sovieticilor oricand va pot pune la dispozitie Decretul Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 4 noiembrie 1940, prin care se distrama nejustificat Basarabia – proaspat ocupata la 28 iunie, acelasi an; incropita grabnic in calitate de „stat sotialist“ la 2 august 1940. In scopul lichidarii oricaror reminiscente ale obarsiei populatiei si pamantului, nordul Bucovinei, Tinutul Herta, nordul Basarabiei – orasul Hotin si tinutul omonim, raioane din Transnistria, impreuna cu partile sudice ale Basarabiei – Bugeacul (cu plasele Reni, Bolgrad si Ismail), iar ulterior (23 mai 1948) si Insula Serpilor cu o parte a deltei Dunarii, se trec volitiv – droit de conquete (dreptul de cucerire!) – sub jurisdictia R.S.S.Ucrainene. Tara sora si vecina le exploateaza nelegitim pana astazi, fapt ce ii atribuie suspiciosul statut de beneficiar al Pactului Ribbentrop-Molotov.

Desi, mare e Dumnezeu: din nulitatea ab initio a Pactului – recunoscuta de intreaga omenire! – rezulta cu ferocitate stringenta anularii stapanirii straine. Alta intrebare e cine-o sa ne auda, caci lucru stiut, cel ce tine cutitul in mana are cea mai corecta judecata despre granite si e cam stresant sa-i amintesti despre legalitate. In plus, de vreme buna deja taranul din spatiul Nistru – Carpati s-a deprins mai mult cu plugul… Important insa in discutia intreprinsa e rezumatul ca Moldova integra nu exista: Patria mea e hacuita in bucati. N-ar fi cazul, prin urmare, sa ne batem joc de Ea, promovand iluzia fantasmagoricei integralitati – ? – a unei Tari nenorocite. Inca cu multi ani in urma, de altfel, geniul lui Eminescu avea sa remarce: “Gresalele in politica sunt crime; caci in urma lor sufera milioane de oameni nevinovati, se-mpiedica dezvoltarea unei tari intregi si se-mpiedica, pentru zeci de ani inainte, viitorul ei.” („Timpul” din 13 februarie 1882)

Aventura cu “Maldova” de sub comuna Bacioi limiteaza imaginatia guvernantilor, iar celor multi – habitatul conturat de Atotputernicul. Ceea ce inseamna ca ideea contravine legilor stabilite de Dumnezeu: moldovenii sunt atestati nu doar in valea Narnovei (afluent din stanga Prutului), ci din Nistru pana in Carpati si din Hotin pana la Mare. Conform modei curente, incercati un referendum si o sa aflati dimensiunea veridica a spatiului operativ moldovenesc. Concomitent, se va incheia perioada de convalescenta a celor de la vest de Prut, cu tot mai consistentele mediatii – „Romania si Moldova” (http://www.clipa.com/a6088-Rom226-nia-si-Moldova.aspx). Ori, mai halucinanta imbinare de cuvinte, eu nu vad: Romania, care include ca parte constituanta Moldova, nu se da inlaturi de la unirea cu… Moldova? Cu alte cuvinte, Moldova se uneste cu Moldova. Al naibei de haraso. Cine, dara, s-a unit cu Tara Romaneasca in indepartatul an 1859?

Semne de incertitudine, la infinit. Interesant (daca ar fi sa ne auda Cel de Sus), ce atitudine ar lua scolerii la modularea dracoveniilor similare: unirea SUA cu statul Texas; unirea Federatiei Ruse cu regiunea Moscova; unirea Regatului Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord cu Tara Galilor sau – eventuala unire a Republicii Finlanda cu regiunile Karelia de Nord / de Sud; a Republicii Argentina cu Patagonia, inclusiv, Tara de Foc, Antarctica si Insulele din Atlanticul de Sud… Si-am plecat, pe drumul ignorantei. Am vrut sa spun, pe cararea trasata de moldo-vlahii moderni, adica pe apa sambetei. Ori, o maxima latina invata tocmai contrariul: „Ad augusta per angusta” (Pe calea ingusta, la rezultate grandioase), dincolo de care rasuna induiosatul vers eminescian „Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie”.

In calitate de consultanta, nu de gluma, vreau sa anunt si Io: ce ar fi, daca asemenea rusilor, mi-asi crea o Moldovioara in sat Vanatori, Nisporeni (sub Ungheni)? Indiferent de atitudinea localnicilor, m-ar interesa aprioric: 1. recunoasterea imediata a independentei de catre Ro; 2. deschiderea Ambasadei si Consulatelor Ro; 3. marimea sumelor percepute de slavitul stat roman la acceptarea documentelor de redobandire a cetateniei; si, in fine, punctul 4. conditiile de unire a Ro cu Moldova mea. Alte abandonuri romanesti, cum ar fi – nordul Bucovinei, Tinutul Herta, nordul si sudul Basarabiei, Transnistria, Insula Serpilor cu o parte a deltei Dunarii, Republica Moldova – n-au incarcatura ideologica necesara; deci, sa mai astepte.

Dureroasa din cale-afara e apatia ce domina aceasta etnie si turbulenta e confuzia in care ea traieste. Numai cine nu-i poarta de “grija”, de jur imprejur. Puzderie de „binevoitori” o dumiresc de origini, ii deschid ochii la cine iaste ca specie umana, cine -i sunt parintii, care frontiere ii sunt ingaduite; de limba ce-o articuleaza, ce istorie sa-invete, etc…

Sarmanii “atotstiutori” ai ISTORIEI moldovenilor. In modul cel mai inocent, se pun in poara cu tarul rus, samoderjetul Alexandru al II-lea (domneste intre 3 martie 1855 si 1 martie 1881). Pozitiunea lui in pseudo-dilema ”maldaveni – rumani“ apare clar formulata intr-un schimb de telegrame din 9 octombrie 1878. Gubernatorul Basarabiei de atunci, Sebeko, ii trimite o telegrama tarului: „Am fericirea sa va raportez ca Basarabia romaneasca nu mai exista. Astazi, acest segment reintregit a fost solemn declarat de mine ca apartinand Imperiului rus…” In aceeasi zi tarul ii raspunde printr-o telegrama: „Cu mare placere am citit telegrama Dvs. Ma bucur din suflet pentru acest eveniment – reintregirea Basarabiei in granitele sale. Alexandru”. (citat dupa; http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/tarul-alexandru-al-ii-lea-declara-razboi-imperiului-otoman-chisinau)

Nota bene. Stimati „iubareti“ de direptate si vestigii malda-ivanesti. Retinem din corespondenta ruseasca unele puncte de reper:

1. Se discuta – ptiu, pacate – de Basarabia romaneasca. Care a fost cotropita / sechestrata / anexata / furata / nimicita / distrusa / zdrobita… – alegeti voi cuvantul potrivit.

2. Tarul e cuprins de sentimentul bucuriei la auzul stirii despre „reintregirea Basarabiei in granitele sale”.

Nu-i dezamagiti memoria, tovarasi. REINTREGITI Basarabia ciopartita de agresor: 1. – „in granitele sale” si 2. – in „frontierele Tarii Moldovei“, de la care a fost rupta in blestematul an 1812. Stiut lucru ca tampeniile vizavi de „statalitatea” de buzunar, promulgate consistent de unii autohtoni – mancurti invederati sau persoane ratacite sufleteste, dar si mai ales, de puzderia „binevoitorilor vigilenti”, n-au capacitatea de a intuneca adevarul, oricat nu si-ar dori-o. Dreptatea dintotdeauna anihileaza forta. Asadar, daca in chestiunea returnarii gliei strabune s-ar pune in capul mesei unicul criteriu al dreptatii, nici ca ar mai fi necesar apelul la sacrificiu. Varf la toate, in virtutea educatiei crestin-ortodoxe lumea afirma pe buna credinta: “Adevarul va va face liberi” (Ioan 8:32).

In postarea de la http://eternamoldova.wordpress.com/2013/07/13/silogismul-moldovenismului-basarabean, propuneam persoanelor cointeresate o exersare a pretinsei teze, din surse ocazionale. Povestea veche spune ca un „Voievod roman pribeag din Maramuras, Bogdan, trecuse muntii pe la Carlibaba, urmand cursul Bistritei-Aurii mai intaiu, si apoi al Moldovei, si se facuse Voievod al Terii Moldovenesti. …tot asa de deplin si neatarnat ca si Domnul Terii-Romanesti (c.1360)[1]. La cele spuse, suplimentam informatia dintr-un manual scolar: documentele cancelariei maghiare a regelui Ludovic de Anjou stau marturie ca „in 1359 Bogdan cu feciorii sai si drujina a trecut clandestin din Maramures in Moldova…”[2]

Pe cale de consecinta, rog atentie maxima la „necredinciosi“. Mentionam ca si de-o fi intamplarea cu descalecatul Tarii o legenda frumoasa, dar e intemeiata pe marturii istorice sigure. Evaluam ambele citate, la o prima deductie: stramosii nostri (ai moldovenilor) au coborat nu din copaci, ci din Maramures; urmasii lor ca provenienta suntem si limba lor o vorovim.
Rezulta, onorate cititorule, ca suntem mostenitorii de drept a unei limbi, mai degraba, maramuresene (ca sa nu-i zicem romana) decat moldoveana.

Prabusirea Imperiului Rosu a determinat conditii istorice si politice extrem de propice luptei de unitate nationala. Spre marele regret, la Chisinau a prevalat / prevaleaza angro ambitia personala si de grup, iar stringenta de restabilire a integritatii teritoriale a Patriei absolut nu deranjeaza somnul mastodontilor.

Cu toate ca, odata ce se-inchina la monumentul lui Stefan cel Mare, nu pot nega „alesii“ ca Moldova are si Munti si Mare…

Pentru cei pacatosi, cu ani in urma, sfatosul Ion Creanga insiruia intr-o inteleapta povestire:

„Unde-i unul nu-i putere,

La nevoi si la durere;

Unde-s multi, puterea creste,

Si dusmanul nu sporeste.

Asa si cu Unirea, oameni buni!”

In zadar ai ostenit, Omule. Ca esti ruman, ce mai…

Noi avem “scriitorii” proprii, de format individual, adica “cistie moldo-ivani ” (moldoveni “adecvati“).

Mihai Dascălu / 6 decembrie 2013

Note:

[1] Istoria romanilor. Nicolae Iorga. Chisinau. Universitas. 1992. Pag.66.
[2] Curs rezumativ de lectii la Istoria romanilor. Igor Ojog, Igor Sarov. Editura Cartdidact. Chisinau. 1997. Pag.81-82.
(Schita in lucru. Pt doritorii de a semna articol complet– e-mail: dascalu.mi@gmail.com. RM. Chisinau. Relatii GSM-069693437)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Mihai Dascalu și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Mihai Dascălu – Vai de capul nostru, daca o particica a unui stravechi popor…

  1. Stefan Caliga zice:

    Un oras frumos si cu oameni pe masura, frumosi, harnici si ospitalieri !

Comentariile sunt închise.