Ioan Ţepordei – versuri

tipordei    Încotro voi ani
     scăpaţi din lemnul arzând
    prin hornul sobei?

     Ramuri uscate,
      o frunză ruginită,
                                          prima ninsoare…

   Răsar amintiri
   parcă din altă viaţă.
  Timp învolburat…

Măsoară timpul
agăţată de pendul,
o musculiţă.

Puritatea rouăi
şi căldura soarelui
nu se însoţesc.

Tainic surâsul
marelui sfinx din Gizeh
şi-al Giocondei.

Ca un edecar
trag gândurile zilei
sub perna viselor.

I-a crescut barbă
statuii pe un obraz
verde-arămie.

Nurii ei seara,
potopiţi de parfumul
florilor de câmp…

Te voi căuta în eternitatea timpului,
dincolo de închipuire,
fără de răgaz,
clipă de clipă.

Ploaie de vară…
Stropi de apă grăbiţi
în râuri pe geam.

Târziu în noapte,
un orologiu dând glas.
Ninge-n tăcere.

Vântul zgâlţâie
copacii desfrunziţi.
Seară de toamnă…

 

Cu nasul turtit
de geamul sub ploaie,
în aşteptare…

Ne’ndurător şi
cel mai egal tuturor
nu-i decât timpul.

Prin ierburi, noaptea,
seminţe de lumină –
ici, ici, licurici…

Lirismul versului haiku din volumul Clipe, autor Ioan Ţepordei, este jocul diamantesc al sensibilităţii în mişcare, unde glasul poetului este învăluit de şi din trăirile trecute şi prezente” – editor, Emilia Ţuţuianu

La mulţí ani!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ioan Ţepordei și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.