Constantin Enianu – Mirodenii şi globalizare: Vasco da Gama

Deutsch: Dom Vasco da Gama, Graf von Vidigueir...

La sfârşitul secolului XV, în epoca marilor descoperiri geografice, prinţii Europei trimiteau spioni care să obţină hărţi valoroase. Rutele comerciale erau păstrate în secret. Cei prinşi cu aceste hărţi sufereau pedeapsa capitală. Scopul era găsirea de aur şi mirodenii exotice, mătase şi diamante, bogăţii aflate în celălalt capăt al lumii. Atunci Europa era obsedată de comorile Orientului. Mulţi au încercat să descopere rutele către ţinuturile mirodeniilor. Oceanele nu fuseseră încă explorate, iar călătoriile pe mare erau aventuri riscante. Multe expediţii se încheiau catastrofal. Dar un om a reuşit: exploratorul portughez Vasco da Gama.
Veneţia, nobilul oraş-stat de la Marea Adriatică, era centrul comerţului internaţional din Europa. Astăzi, palatele şi bisericile grandioase stau mărturie pentru bogăţia şi puterea din trecut ale Veneţiei. În fiecare an, în septembrie, veneţienii sărbătoresc epoca de aur a oraşului lor. Imaginaţia europenilor a fost stimulată de bestseller-ul din sec. XIII „Descoperirea lumii”, în care negustorul veneţian Marco Polo îşi povesteşte călătoriile în Asia. El a scris despre comori de basm din Orientul îndepărtat, despre insule unde se găseau aur şi mirodenii. Veneţia şi Genova ştiau cât de important era să deţină un monopol în acest paradis terestru. Rutele comerciale au rămas secrete. Profiturile justificau expediţiile. Mirodeniile erau foarte căutate şi se vindeau în Europa cu un preţ de 80 de ori mai mare decât cel cu ridicata.
VDGJurnalul de călătorie al lui Marco Polo pe Drumul Mătăsii, în Asia, a modelat concepţia despre lume din sec. XIII. Drumul Mătăsii lega porturile din Orientul Mijlociu de Asia Centrală, Pekin şi Shanghai, în estul extrem al Chinei. Jafurile de pe Drumul Mătăsii făceau din negoţ o întreprindere riscantă. Din această cauză, preţurile erau exorbitante. O altă rută posibilă era traversarea Oceanului Indian. Dacă se putea găsi o rută mai directă către India şi Extremul Orient, monopolul instituit de negustorii arabi şi veneţieni ar fi fost desfiinţat. Epoca de glorie şi bogăţie a Veneţiei ar fi apus. A existat un om obsedat de găsirea unei rute. El a călătorit către vest, sub pavilionul Spaniei.
Pe 12 octombrie 1492, Cristofor Columb a descoperit un ţinut despre care a crezut că e India. A fost sigur că acesta era ţinutul bogat descris de Marco Polo, unde se găseau aur şi mirodenii. Era oare paradisul oriental pe care îl căuta pentru patronul lui ? Cu ani înainte, fusese respins de curtea regală portugheză când propusese să caute Orientul navigând către vest. Vestea descoperirii Indiei a ajuns la curtea portugheză chiar înainte ca spaniolii să afle acest lucru. Columb a trimis mai întâi un mesager la regele Portugaliei. Regele a fost îngrozit. Fusese o greşeală să-l refuze pe Columb ? Columb ajutase oare Spania să găsească ruta către India ? Devenise Spania cea mai mare putere în comerţul internaţional ? Era cazul să renunţe la căutarea unei rute către India prin est sau ruta pentru India abia începuse ? Istoricul portughez Romero Magalhães spune în acest context: „Obiectivul lui Columb a fost să ajungă în India călătorind către vest. Ideea aceasta a apărut în zona Mediteranei. Însă regele Portugaliei era convins că teoria era greşită. O rută prin vest către India era fie imposibilă, fie extrem de dificilă.” Cine era potrivit să conducă expediţia ? Cine avea să-l concureze pe Cristofor Columb ? Un om care a stat până atunci în umbră: Vasco da Gama.
Vasco da Gama a fost delegat de rege în vara anului 1496. Portugalia era hotărâtă să descopere o rută pe mare către India. Era o mare responsabilitate. Putea oare să facă faţă ? El a cerut sfatul Domnului şi fratelui său mai mare, Paulo, pe care a încercat să-l convingă să preia el comanda expediţiei. Responsabilitatea însă a rămas pe umerii lui Vasco, deoarece era cunoscut ca un bun marinar, dar mai ales ca un comandant neîndurător, un om violent şi imprevizibil care nu se temea să-şi înfrunte superiorii. Poate de aceea l-a ales regele Portugaliei pentru cea mai importantă misiune a sa.
Vasco a copilărit în Sines, un mic oraş portuar la sud de Lisabona. Tatăl lui a fost primar. A crescut cu copiii marinarilor şi pescarilor. În copilărie, a auzit de multe aventuri pe mare, cu corăbii venind din ţări îndepărtate încărcate cu aur şi sclavi. Navigatorii portughezi ajunseseră deja la Capul Bojador, Capul Fricii, şi porneau spre extremitatea sudică a Africii căutând o rută către India. Nu avea cum să-şi imagineze că lui urma să-i revină misiunea de a finaliza cel mai ambiţios proiect din epoca modernă.

Vasco da Gama

Vasco da Gama (Photo credit: Wikipedia)

În Lisabona, mai sunt puţine urme din vremea lui Vasco da Gama. În Biblioteca Academiei Ştiinţifice, însă, se găsesc cele ami valoroase documente istorice ale Portugaliei, „Livro das Armadas”, de la începutul sec. XVI. E o listă a expediţiilor pe mare ale portughezilor, cu o imagine a flotei lui Vasco da Gama pe prima pagină. Flota a fost alcătuită din patru nave: „São Rafael”, comandată de fratele lui, Paulo, „Bérrio”, comandată de Nicolau Coelho, o navă de aprovizionare arsă în timpul expediţiei, când n-a mai fost necesară, şi nava-amiral, „São Gabriel”, comandată de Vasco da Gama. Cum era posibilă o expediţie atât de periculoasă cu vase atât de mici ? Pentru a răspunde la întrebare, o reproducere a corăbiilor folosite în călătoriile spre India pe vremea lui Vasco da Gama e construită în portul Vila do Conde în nordul Portugaliei. Proiectanţii navali au la dispoziţie doar câteva desene pentru reconstrucţie. Meşterii de atunci cunoşteau planul pe dinafară. Fiecare era responsabil de o anumită parte a vasului. Timp de generaţii, portughezii perfecţionaseră „nau”, un vas rezistent cu o formă compactă uşor de manevrat în ape puţin adânci. Printre tunuri şi încărcătură, parâme şi greement, rămânea foarte puţin loc pentru echipaj. O călătorie pe un vas ca acesta putea deveni o experienţă infernală.
A sosit seara din ajunul plecării. Din echipajul vasului făcea parte şi condamnaţi la moarte. Fuseseră graţiaţi ca să fie trimişi în misiuni periculoase de recunoaştere în teritoriul inamic. Vasco da Gama cooptase şi unii din cei mai versaţi navigatori ai vremii. Aceştia îşi dovediseră calităţile în multele expediţii ale Portugaliei, dar nu ştiau la ce să se aştepte în această călătorie în necunoscut. Echipajul se temea. Oamenii ştiau că o parte din ei nu aveau să-şi mai revadă patria. Dar promisiunea faimei şi bogăţiei justifica riscul. Întrebarea era dacă vasele erau potrivite pentru o asemenea expediţie. Columb a traversat Atlanticul în doar 52 de zile, însă expediţia lui Vasco da Gama avea să dureze mult mai mult. Avea nevoie de mult mai multe provizii. Nava de aprovizionare era încărcată cu provizii pentru trei ani de călătorie. Alimentele constau în hrană uscată, ulei, cereale, apă şi vin. Fiecare membru al echipajului avea o raţie zilnică de un litru de vin. „Una din cele mai mari probleme în aceste expediţii era perioada îndelungată în care marinarii rămâneau la bordul vaselor, neavând acces la alimente proaspete. De aceea era necesar să ia provizii suficiente, constând în hrană uscată, carne şi peşte uscat şi o pâine specială, numită în portugheză «biscoito», biscuiţi. Aceste alimente nu conţineau vitamina C şi, în lipsa ei, oamenii se îmbolnăveau de scorbut. Relatările despere expediţia lui Vasco da Gama sugerează că scorbutul era principala cauză de deces în rândul echipajului.” (R. Magalhães). Vasco da Gama era un perfecţionist, dar nici măcar el nu a putut anticipa toate dificultăţile care îl aşteptau.

Map of the Portuguese Empire during the reign ...

Map of the Portuguese Empire during the reign of John III (1502–1557). (Photo credit: Wikipedia)

Pe 8 iulie 1497, patru vase au părăsit estuarul râului Tejo din Lisabona. Marea expediţie portugheză începuse. Întrebarea era dacă Vasco da Gama avea să-şi ţină echipajul sub control pe durata celei mai lungi expediţii din istoria Portugaliei. Soarta lor era incertă. La vremea aceea, Portugalia era centrul cartografic al lumii. Informaţiile strânse în expediţiile în vestul şi sudul Atlanticului erau evaluate, sistematizate şi transpuse în hărţi. Toţi cartografii jurau să păstreze secretele. Din acest motiv, doar portughezii au navigat în sudul Atlanticului timp de aproape un secol. Vasele lui Vasco da Gama erau deservite de 140-170 de oameni, navigatori şi marinari, soldaţi, gornişti, confecţioneri de vele, tâmplari, tunari, bucătari şi servitori. În acel moment, nava era încă plină cu provizii, dar carnea proaspătă avea să se termine curând. Luni de zile, peştele avea să fie singura hrană proaspătă disponibilă.
De unde se cunosc detalii despre expediţia lui Vasco da Gama ? Din fericire, unul din membrii echipajului a scris un jurnal. Această mărturie s-a păstrat. E ţinută în Porto, al doilea oraş ca mărime din Portugalia, de la care derivă numele ţării. Documentul ocupă un loc important între comorile din biblioteca oraşului. Relatarea s-a pierdut timp de secole. Experţii speculează că acest lucru s-a datorat politicii portugheze de a păstra secretă orice informaţie legată de rutele navale către India. Nu se ştie cine a scris relatarea sau cine a comandat-o. Acest lucru nu e menţionat nici măcar în reproducerea originală. După analiza atentă a scrisului şi a materialelor folosite, s-a concluzionat că această carte e o copie din sec. XVI. Cert este că documentul reprezintă o relatare autentică scrisă de cineva din echipaj despre prima expediţie a lui Vasco da Gama în India. Sunt relatate dificultăţile de zi cu zi cu care s-a confruntat echipajul pentru a duce expediţia la bun sfârşit.
Vasco da Gama a fost pus în faţa unei decizii dificile: să navigheze spre vest într-un arc de cerc larg, ca să folosească curenţii şi vânturile sau să navigheze de-a lungul coastei Africii ? E posibil ca portughezii să fi descoperit deja ruta de-a lungul coastei Braziliei şi să o păstreze secretă faţă de rivalii lor, spaniolii ? O echipă de cercetători de la Institutul Meteorologic de la Freie Universität din Berlin au realizat un program pentru redarea tridimensională a condiţiilor meteo. Ei au prezentat o simulare a vânturilor din perioada expediţiei lui Vasco da Gama. Thomas Dümmel, meteorolog berlinez spune: „Am creat o simulare a rutei pe mare folosite de Vasco da Gama în expediţia din Portugalia spre India cu ajutorul programului nostru Terra 3D de vizualizare meteo. L-am folosit ca să calculăm condiţiile meteo posibile din acea perioadă.” După pornirea animaţiei, pe monitor se vedea destul de clar cum ruta nord-estică oferă curenţii favorabili pentru navele care trec pe lângă Insulele Canare, până la capul verde: „Această rută nu prezintă probleme, specifică meteorologul, dar aici trebuie să iei o decizie. Poţi naviga de-a lungul coastei vestice a Africii, spre capul Bunei Speranţe, însă aici se vede că pe ruta sud-estică trebuie să navighezi contra curentului, ceea ce o face impracticabilă. Corăbiile din vremea aceea nu aveau nicio şansă. Vasco da Gama a ales altă rută. A navigat într-un arc larg spre America de Sud, reuşind astfel să ocolească ruta sud-estică.” Decizia lui Vasco Da Gama a creat un precedent. Şi astăzi, vasele cu pânze preferă această rută pentru ocolirea Africii. Flota a traversat ecuatorul. Da Gama folosea un astrolab pentru determinarea latitudinii, dirijând o rază de soare prin aceste orificii. La vremea respectivă nu existau metode sigure pentru măsurarea longitudinii. Ţinând cont de aceasta, nu e posibil ca, în expediţiile în vestul Atlanticului, portughezii să fi descoperit coasta Americii de Sud înaintea lui Columb ? Dr. Urlich Knetelkamp, de la Universitatea Europeană din Frankfurt, relatează: „Eu cred că Brazilia a fost descoperită între 1488 şi 1497. Portughezii au trimis vase acolo în căutarea mirodeniilor din India. Aceste misiuni au fost apoi întrerupte. Asta înseamnă că portughezii au descoperit Brazilia, dar nu li s-a părut valoroasă. Apoi l-au trimis pe Vasco da Gama să găsească adevărata rută către India şi să ajungă la mirodenii. Din nou, avem dovada că portughezii erau adepţii discreţiei diplomatice. Au păstrat secretul descoperirii, ca spaniolii să nu le-o fure.” Această teorie e confirmată de un tratat din 1494, prin care s-a decis ca jumătatea vestică a lumii să fie a Spaniei, iar jumătatea estică, a Portugaliei. Portughezii au insistat ca linia de demarcaţie să fie trasată mult în vest, astfel încât cea mai mare parte a Braziliei era zona lor de influenţă. La momentul expediţiei, Brazilia nu fusese descoperită în mod oficial.

Vasco da Gama, Portuguese navigator.

Vasco da Gama, Portuguese navigator. (Photo credit: Wikipedia)

Vasco da Gama şi echipajul său au navigat aproape trei luni fără să vadă pământ. Nu ştiau dacă se aflau pe ruta corectă către coasta africană sau dacă ocoliseră deja şi se aflau în Oceanul Indian. Echipajul era epuizat. Apa era puţină. Nu aveau alimente proaspete. Expediţia era ameninţată să eşueze. Dar iată că, în cele din urmă, pe 4 noiembrie 1497, au văzut la orizont pământ. Au ajuns pe coasta vestică a Africii. Autorul jurnalului: „La o zi după ce am aruncat ancora, într-o joi, am ieşit la ţărm cu căpitanul şi am prins un băştinaş. L-am dus pe vasul căpitanului, care l-a aşezat pe băştinaş la masă şi i-a oferit tot ce mânca şi echipajul. A doua zi, căpitanul l-a îmbrăcat în haine fine şi l-a dus înapoi la ţărm. După câteva zile, 14-15 băştinaşi s-au întors la locul unde ancoraseră. Vasco da Gama le-a pus în faţă diverse lucruri, să vadă dacă le recunosc din ţara lor. Au văzut scorţişoară şi cuişoare, pietre preţioase, aur şi alte lucruri, dar nu le-au recunoscut. Nu le mai văzuseră până atunci.”
După opt zile, flota a ridicat ancora, pornind spre extremitatea sudică a Africii, Capul Furtunilor, redenumit Capul Bunei Speranţe de regele portughez. Pe 18 noiembrie, după doar două zile, au văzut capul, însă vânturile puternice i-au împiedicat să-l ocolească. „Au ajuns într-o situaţie critică la Capul Bunei Speranţe. Au trebuit să navigheze pe vânturi puternice, fie împotriva lor, fie cu vânt vijelios care le putea pune vasele în pericol. Vasco da Gama a trebuit să aştepte vreme prielnică. A trebuit să folosească curenţi favorabili pentru a ocoli capul.”( Thomas Dümmel). După mai multe încercări timp de o săptămână, au reuşit să ocolească Capul Bunei Speranţe.
Timp de secole, oamenii au crezut că Africa şi Asia erau legate printr-o punte de uscat. Cu numai 10 ani în urmă, exploratorul portughez Bartolomeu Dias ocolise capul ajungând în Oceanul Indian. Conduşi de cârmaciul lui Vasco Da Gama, Pêro de Alenquer, care cunoştea coasta din expediţia cu Dias, au ajuns în scurt timp în Golful Midiilor. Portughezii n-au ezitat să ridice câte o cruce peste tot unde au acostat, ca să indice că, deşi nu revendicaseră acel pământ, doar ei aveau drepturi asupra lui. Pentru coastele de importanţă strategică, aduseseră de acasă stâlpi cu blazonul lor cioplit în piatră. Stâlpii şi crucile serveau şi ca repere de navigaţie pentru expediţiile ulterioare.
Un singur explorator ajunsese atât de departe. Iată ce relatează António Estácio dos Reis, de la Muzeul Maritim din Lisabona: „Vasco da Gama a avut onoarea să descopere ruta către India. Altcineva descoperise ruta în jurul extremităţii Africii cu 10 ani în urmă. Bartolomeu Dias a pregătit drumul pentru Vasco da Gama. A fost o reuşită extraordinară să navigheze până în India, dar Vasco da Gama s-a bazat pe descoperirile lui Bartolomeu Dias.”
Trecuseră şapte luni de la începutul călătoriei. Echipajul era tot mai agitat. Prima expediţie a lui Dias nu ajunsese în India din cauza lipsei de disciplină în rândul echipajului. Dacă Dias ar fi reuşit să-şi ţină oamenii sub control, ar fi descoperit ruta maritimă către India în 1488. Columb, probabil, n-ar mai fi fost trimis în expediţia către vest, iar istoria lumii ar fi fost alta. Navigau într-un ocean în care nu ajunseseră corăbii europene. Nu întâlniseră încă vase arabe. Era o zonă prea vestică pentru navigatorii arabi. Pentru ei lumea se termina la Strâmtoarea Madagascar. Curenţii de pe coasta de est a Africii erau imprevizibili. Erau zile în care înaintau doar câteva mile, cu vânt favorabil. Cvadrantul le arăta că se apropiau din nou de ecuator. Măcar stelele aveau să arate din nou familiar. Au avut primul contact cu vasele şi negustorii arabi pe coasta Mozambicului.
Portughezii cunoşteau lumea musulmană din perioada cruciadelor şi din expediţiile recente în nordul Africii. Arabii ocupaseră în trecut regiuni întinse din Portugalia şi Spania. Aveau o istorie lungă de animozităţi, însă Da Gama avea nevoie de sprijinul musulmanilor, care erau navigatori şi constructori de nave extraordinari. Negustorii arabi foloseau de secole corăbii numite „dhow”. Cu aceste vase au ajuns pe coasta Chinei în „Sinbad Marinarul”. Pentru portughezi, cel mai straniu aspect legat de vasele arabe era faptul că nu se foloseau cuie în construcţia lor. Scândurile erau prinse între ele cu fibre de cocotier. Vasele păreau fragile, însă căpitanii lor erau navigatori experimentaţi şi foloseau busole şi cvadranţi mult mai buni ca ai portughezilor. Portughezii ştiau foarte puţine despre tehnicile arabe de navigaţie. În secolul XV, arabii erau experţi în navigaţie. Partea vestică a Oceanului Indian era zonă exclusiv islamică. Vasele nu erau înarmate pentru luptă. Aceasta ne poate lămuri cât de influent era Imperiul Otoman în zonă. Era un trafic constant între coastele Africii şi Indiei.
Un incident a pus în pericol misiunea lui Vasco da Gama. Ghidul trimis de sultanul din Mombassa a recunoscut că sultanul complotase să trimită flota lui Vasco da Gama spre un banc de nisip şi să o distrugă. Ghidul s-a oferit să-i servească pe portughezi, dar Vasco a rămas bănuitor. A dat ordin să fie torturat. Echipajul nu l-a considerat însă o ameninţare. Oamenii erau bucuroşi să aibă un ghid la bord care să-i dirijeze prin apele puţin adânci de-a lungul coastei africane. Ghidul a profitat însă de prima ocazie ca să fugă de creştini. El s-a temut să nu fie torturat din nou. Era ultima zi a portughezilor pe coasta estică a Africii. Sultanul din Malindi, aflat în război cu Mombassa, le-a oferit ajutorul. Şi-au refăcut proviziile, încărcând apă proaspătă şi fructe. Nimeni nu ştia cât avea să mai dureze expediţia. Pe 24 aprilie, ghidul regelui din Malindi a fost ridicat la bord. S-a stabilit cursul spre un oraş numit Calicut. Au folosit musonul de sud-vest, care bate constant spre India în această perioadă a anului. Călătoria spre India a mers bine. Aici sunt curenţi permanenţi care te duc direct spre India cu vânt de sud-vest. Astfel au ajuns vasele lui Vasco în India.
După 23 de zile, pe 17 mai, coasta Indiei a devenit vizibilă. Da Gama şi-a atins scopul. Vasele au ancorat într-un mic sat pescăresc la nord de Calicut. Cum aveau să fie întâmpinaţi navigatorii aici ? Pentru siguranţă, Da Gama a trimis unul dintre criminalii graţiaţi pe uscat ca să evalueze situaţia. Iniţial, nu a găsit nimic neobişnuit. Nişte pescari care munceau, exact ca acasă. Indigenii l-au condus pe condamnat într-un loc unde trăiau arabii din Tunisia, deoarece aceştia vorbeau spaniolă şi italiană. Aceştia l-au întâmpinat cu cuvintele: „Să te ia dracul ! Cine te-a adus aici ?” L-au întrebat de ce a venit atât de departe. Arabii se temeau să nu-şi piardă monopolul comercial în faţa străinilor. Conflictul era iminent.
Pe locul debarcării istorice lui Vasco da Gama în India a fost ridicat un monument la sfârşitul secolului XIX, care comemorează a 400-a aniversare a venirii portughezilor. Oare expediţia avea să-i aducă faimă lui Vasco da Gama ? Aşteptările erau mari. Autorul jurnalului relatează: „Era luni, 28 mai. Vasco da Gama a mers să vorbească cu regele. M-a luat pe mine şi alţi câţiva oameni cu el.” Autorul a fost intrigat de toate detaliile. „Când căpitanul a coborât pe uscat, ne-au întâmpinat mulţi oameni, unii înarmaţi, alţii neînarmaţi, ospitalieri şi bucuroşi. Au adus un palanchin pentru căpitan, folosit de nobilii lor.” Vasco da Gama s-a bucurat de primirea făcută de demnitarii locali. Pentru portughezi, a fost un moment de triumf. Sosirea lui Vasco da Gama în India a fost prima întâlnire a Orientului cu Occidentul, iar analizând mai profund, a fost începutul globalizării la care asistăm astăzi. Autorul jurnalului a fost impresionat de primirea făcută de indieni. El menţionează: „L-au purtat pe căpitan prin mulţime, cu mai mult respect decât i-ar fi putut arăta chiar şi regelui Spaniei.” Portughezii au crezut că hinduşii erau creştini, iar templele lor erau biserici. S-au simţit obligaţi să-i mulţumească lui Iisus că au sosit cu bine în India. Apoi, autorul îşi exprimă uimirea: „Pe pereţii bisericii erau pictaţi mulţi sfinţi, dar felul în care erau zugrăviţi era straniu. Aveau dinţii atât de mari, încât le ieşeau cam 2 cm din gură, iar fiecare sfânt avea 4-5 mâini. Am trecut pe sub o boltă într-o curte foarte mare. A trebuit să folosim forţa la celelalte patru porţi. A trebuit să lovim în coaste oamenii care ne stăteau în cale. Unii au fost răniţi în învălmăşeală. Regele, numit zamorin, stăpânul mării, a primit oaspeţii de parcă erau şefi de stat.” Vasco da Gama a spus că era ambasadorul regelui Portugaliei. Avea un mesaj important pe care doar el îl putea transmite. Zamorinul a fost de acord şi i-a oferit lui Vasco da Gama audienţa privată solicitată. Da Gama ştia că era un intrus pentru monopolul comercial musulman, iar musulmanii se simţeau ameninţaţi de prezenţa portughezilor. Lagenda spune că Vasco da Gama l-a impresionat pe zamorin cu o oglindă de sticlă, mult mai clară decât cele de bronz ale rajahului. E posibil ca legenda să ilustreze alegoric faptul că indianul nu a anticipat urmările venirii portughezilor. Zamorinul nu ştia că portughezii nu erau interesaţi doar de comerţ, ci voiau să-şi extindă supremaţia în Oceanul Indian. În prezent, urmaşul zamorinului trăieşte lângă templele lui hinduse. Formal, este în continuare conducătorul localnicilor. P. K. Ettanuni Raja, zamorinul actual din Calicut, mărturiseşte: „Vasco da Gama i-a dat strămoşului meu un lanţ şi un inel. Le port la ocazii speciale. De ziua mea, de exemplu. I-a dăruit două brăţări de gleznă. Nu mai avem decât brăţara pentru glezna stângă, pe care o port tot la ocazii speciale. Inelul pe care i l-a dat Vasco da Gama e prea larg pentru mine şi îmi cade mereu de pe deget. L-am purtat o singură dată.”
În munţii de pe coasta indiană, unde cădeau precipitaţiile aduse de muson, se cultiva piperul. În sfârşit, portughezii au văzut planta cu ochii lor, planta care producea mirodenia atât de căutată de Occident. Şi astăzi, fructele plantei Piper nigrum sunt recoltate în februarie şi martie. E o muncă grea pentru culegători, majoritatea localnici din munţi. Şi astăzi, depozitele din Calicut sunt principalele puncte de comercializare a mirodeniilor din regiune, iar musulmanii joacă încă un rol important în distribuţia acestor produse în toată lumea. Prosperitatea regatului zamorinului depindea de comerţul cu maurii, care se făcea din timpuri imemoriale, chiar dacă şi Vasco da Gama a fost primit şi el cu braţele deschise de zamorin. Prezenţa maurilor l-a deranjat pe Da Gama, întrucât aceştia erau duşmani istorici.

English: Vasco da Gama.

English: Vasco da Gama. (Photo credit: Wikipedia)

Vasco da Gama nu era pregătit pentru întâlnirile cu demnitarii locali din Calicut. Cronica relatează: „Când au văzut darurile aduse de Vasco da Gama, au râs şi au spus că nu era un tribut pe măsura unui rege, că şi cel mai sărac negustor din Mecca sau India ar fi oferit mai mult. Dacă voia să-i ofere un dar regelui, trebuia să fie din aur. Regele nu accepta altceva.” Arabii au încercat să comploteze cu zamorinul împotriva portughezilor, însă acesta era un diplomat. Nu voia să strice relaţiile comerciale nici cu musulmanii, nici cu portughezii. Le-a dat portughezilor o scrisoare pentru regele lor: „Vasco da Gama, un nobil de la curtea ta, mi-a vizitat ţara, lucru care m-a bucurat. În ţara mea sunt scorţişoară, cuişoare, ghimbir, piper şi multe pietre preţioase. Vreau de la tine aur, argint, coral şi pânză stacojie.”
Vasco da Gama a ajuns pe culmile succesului. El descoperise paradisul la care Columb doar visase. A descoperit ruta către comorile şi mirodeniile Orientului. De-a lungul anilor, tot mai multe mirodenii şi alte produse din Orient au pătruns pe pieţele Europei. Asociaţiile comerciale din diferite ţări au intrat într-o concurenţă acerbă. Veniturile uriaşe rezultate au dus la apariţia bursei de valori. Pentru mulţi, a fost apusul epocii de aur. Sosirea lui Da Gama pe coasta Malabar a fost un eveniment capital care a schimbat întreaga configuraţie a lumii, nu doar la nivel ideologic, ci şi fizic, geografic şi social. Pe măsură ce trece timpul, impactul acestui eveniment devine tot mai evident şi mai relevant pentru istoria Indiei, când priveşti în trecut. În timp ce Columb a înrobit indigenii din partea lumii unde ajunsese, portughezii au întemeiat o colonie creştină şi au trăit în armonie cu vecinii lor hinduşi. Conflictele cu arabii au luat amploare şi s-a ajuns la un război comercial în care Vasco da Gama s-a dovedit un adversar foarte crud. Cele mai importante urme lăsate de portughezi în India, datorate zelului misionarilor portughezi, sunt numeroasele comunităţi creştine. Nu e imposibil să asişti la o slujbă religioasă în limba latină. Biserica Sf. Francisc este prima biserică creştină din India construită de portughezi în 1503.
Dar iată că şi Vasco da Gama a trăit „odiseea” întoarcerii acasă din India. Pe 29 august 1498, autorul jurnalului a consemnat: „Ne-am continuat călătoria înapoi spre Portugalia fără ezitare. Eram toţi încântaţi de onoarea de a face o descoperire atât de măreaţă.” Majoritatea oamenilor au murit în această călătorie, pe drumul dificil dintre India şi Africa. Au fost trei luni de calvar, fiindcă au navigat împotriva musonului. Blestemul echipajului a fost scorbutul, care i-a afectat şi pe cei mai puternici marinari. După 18 luni, doar o treime din echipaj a ajuns acasă. Pentru portughezi, însă, expediţia a rămas un succes. În scrisorile adresate regilor spanioli şi papei, regele Portugaliei s-a lăudat cu realizarea sa, subliniind şansa bisericii să-şi extindă influenţa, să-i distrugă pe mauri şi să permită comerţul pentru supuşi şi vasele lui.
Însemnătatea expediţiei lui Vasco da Gama a constat în faptul că le-a deschis europenilor drumul către o lume nouă. Şi în ţările în care a ajuns a adus o nouă viziune asupra lumii. A avut un impact puternic asupra Europei, în plan economic, ştiinţific şi cultural. Din acel moment, a fost trimisă în India cel puţin o flotă pe an. Portugalia a început apoi o campanie de cucerire a Oceanului Indian cu foc şi sabie. Vasco da Gama a mai făcut două călătorii în India. S-a dovedit unul dintre cei mai cruzi cuceritori. El a rămas în istorie ca cel care a găsit Insulele Mirodeniilor. În timpul lui Vasco, portughezii au cucerit Asia de Sud-Est, Ceylon-ul, Indonezia, până în insulele Moluce şi China.
Columb a fost adus în Spania înlănţuit după a treia expediţie spre Indii. A murit în 1506, părăsit de toţi, convins că descoperise ruta pe mare către India. Vasco da Gama a murit ca vicerege al Indiei în ajunul Crăciunului, în 1524. Lisabona i-a omagiat descoperirea cu cel mai impresionant monument al ţării, Mănăstirea Ieronimilor. Rămăşiţele lui se află în biserica mănăstirii. Portugalia câştigase cursa către India, iar, după moarte Vasco da Gama a fost sărbătorit ca un erou naţional. Datorită realizării lui, această ţară mică de la marginea Europei avea să devină o mare putere, dar nu pentru mult timp. Până la sfârşitul secolului, alte puteri europene au cucerit majoritatea coloniilor ei din India. Dar faima lui Vasco da Gama s-a păstrat. Pe locul micii capele unde Da Gama şi echipajul lui s-au rugat înainte să plece în prima expediţie a fost construit un turn, Torre de Belém, o bornă pentru cel mai cunoscut capitol din istoria Portugaliei, un reper şi un monument închinat trecutului complex al Portugaliei, din care parcă se aude o voce: „Vasco da Gama, nu Columb, a descoperit ruta maritimă către India, deschizând astfel un nou capitol în istoria relaţiilor dintre Orient şi Occident.”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Constantin Enianu și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.