În ajun de stea răsare

Prin troiene de lumină
Mângâierile răzbat
În tăcerea dimineţii
Unde cerne-ngenuncheat
Cerul stelelor golaşe
Care-n negură privesc
Şi în salbe fulguite
Aripile-şi împletesc.

Vântul sună din zăbrele
Peste coama de gutui,
Colorând mireasma iernii
Cu un dulce-amărui.
Raiu-şi scutură podoaba
Pe bătrânul şevalet,
Ca o nimfă adormită,
Zace pânza de omăt.

Bate soarele-n ferestre
Şi în turlă clopote,
Se-aud zurgălăi la sănii,
Caii zboară-n ropote.
Fulgii rătăciţi colindă
În ajun de stea răsare,
Nu mai e zăpadă-n ceruri
Şi nici file-n calendare.

Tatiana Scurtu-Munteanu

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Tatiana Scurtu-Munteanu și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.