Ana-Maria Bocai – poezie

Cerul nopţii

Parcă niciodată cerul nu a fost mai frumos
decât este în această seară …
Stele minunate zâmbesc spunând poveşti din trecut,
Nopţi pline de gânduri şi vise demult uitate
Cântec de îngeri aici pe pământ.
Dorul de tine iar mă cuprinde
Creşte şi creşte, credinţa-i a mea:
Tu niciodată nu vei mai fi lângă mine
Eu nu voi mai auzi nicicând vocea ta.
Să zbor către tine inima -mi spune
Să merg înspre tine plutind pe o stea,
Acum eşti departe, mult prea departe
Soarta desparte ce inima vrea.
Cântare divina, cântare de îngeri
Se-aude de sus , un gând călător,
O şoaptă şi apoi tot e tăcere
Privesc către tine…doi ochi trişti,reci şi goi.
Mi-aduc aminte şi în seara asta
Lumina albastră şi blândă din ei
Iubire pierdută,durere şi patimi
Se-adună şi sting căldura din ei.
Acum eşti departe, şi totuşi aşa de aproape …
îţi simt fiecare gest lăcrimat,
Vino…te rog ! ştii foarte bine
Cerul pentru noi acum s-a înstelat,
Şi pentru noi îngerii cântă
Cântă iubirea ce-i făr” de păcat.
Şi aşa ca în fiece seară somnul lângă tine
O să mă poarte din nou,
Să- dorm liniştită în bratele tale
Să îmi spui că de mine ţi-e dor.

**
DOAR TU EŞTI ETERNITATEA CLIPEI MELE

Încă o toamnă pierdută în amintirea iubirii …
Mereu şi mereu amintiri
sau trăiri care îmi aparţin sau care ne aparţin,
Liniştea mută împărţită la noi
Uitare ce nu se aşterne peste sufletul meu
Şi inima care te adună iar şi iar,
Nici glasul nu ţi-l mai aud
Nu mai ştiu cum imi şopteai numele
Şi nici nu mai ştiu cum imi ştergeai lacrima
fugind pe obraz.
Prima şi ultima îmbrăţisare
într-un gest împietrit de adio,
Acolo am rămas şi vom rămâne mereu
şi totuşi nu am să pierd,
Tu eşti eternitatea clipei mele
Visul ce niciodată nu va fi frânt,
Zbuciumul toamnei care se topeşte în
frunzele moarte,
Iarna ce îmbrăţişază natura plângând,
Zbor de fluture şi
gândul tainic ascuns într-o floare.

***
CÂNT DE PIAN

Mă plimb prin mine acum fără rost,
Şi adun gânduri despre tot ce-a fost,
Despre cântecul trist al unui pian
Iubirea mea ce s-a risipit în van.

M-ai iubit sau nu ,asta nu am să ştiu nicicând.
Prin minte îmi trec cuvintele tale rând pe rând,
Vorbim despre noi, despre cânt de pian
Şi dragostea noastră plânsă-n ocean.

Doar muzica îţi mai mângâie sufletul bun,
Fiecare merge acum pe- al său drum
Uniţi în vecie de-o clipă de dor,
De-o aripă de iubire plecată în zbor.

Şi cântecul trist al pianului tău
Cântă o dată cu sufletul meu,
Vorbind de o iubire de poveste nescrisă
Dragostea noastră demult promisă.

E târziu acum şi încă aud,
Cuvintele tale în mine ascund,
Gândesc la tine cu mare alean
Povestind pe clapele unui trist pian.

***
EU CRED CĂ MAI EXISTĂ IUBIRE

Din sărăcie sufletească nu se naște nimic,
Cuvântul își pierde esența,
Răsună gol, lipsit de sens,
Într-o lume împietrită ,
Lumea oamenilor fără suflet.
De ce să îmi spui “iubito”
Dacă sufletul tău , atât cât mai ai , e arid
Și orice sămânță de sentiment
Piere înainte să încolțească ?
Din inimă
Ți-am trimis o ploaie de iubire,
Credeam că asta aștepți însetat,
Ca să crești cu ea un câmp de flori.
Ploaia lovindu-se de sufletul tău
S-a transformat în cristale de gheață
Și a căzut pe jos
Cu un zgomot dureros.
Le voi strânge cu grijă
Și le voi transforma în altă ploaie,
Pentru că eu cred că mai există iubire.
Cândva am văzut o piatră
Care săruta picăturile de apă,
Ce-i mângâiau obrazul îmbătrânit de vreme.

***
ÎNGERI FĂRĂ ARIPI ŞI DREPTURI

Gândul mi-e aripă,
Viaţa un zbucium,
Doar noaptea îmi aduce linişte.
Aşa vom fi alături , noi amândoi
Îngeri fără aripi şi drepturi.
Aştept să te visez…
Ochii închişi trezesc o altă lume
În care tu exişti doar pentru mine.
Îmi sprijin capul de tine,
Mă las îmbrăţişată ca un copil .
Cu degetele ştergi o lacrimă ce am plâns-o mai devreme,
Ştiai că a fost acolo
Urma ei ţi-a trimis durere în suflet
Şi aşa cum faci de fiecare dată.
În seara asta o să –mi spui o altă poveste
Despre noi, eu şi tu, personaje prinse în basm.
Vom scrie împărţit la doi, până ce gândurile noastre
Vor fi unite poate de către alţii
Şi atunci, doar atunci vom fi şi noi reali.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ana-Maria Bocai, Articole și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Ana-Maria Bocai – poezie

  1. Sava Sifora zice:

    Da, frumoase versuri. Mulţumim !

  2. Ana-Maria Bocai zice:

    Multumesc!

Comentariile sunt închise.