Puiu Costea – Geometria secundei

Dă-mi palma

Să-ți văd linia vieții
Iată ziua speranței
Curcubeu peste orizont
Cercul sacru al sângelui
Adevăr incredibil
La periferia veacului
Iată bolta promisiunii
Masă de joc
 Pe care echinocțiul
 Spintecă gutuia iluziei
 Sub ochii arși
 Întrebările
 Răsărite-n otravă.

Tu nu afișezi tristeți

Inventate
Nici zâmbete de duminică
Nu ofilești peisaje
Cu spaimele nopții
Scrisorile tale neexpediate
Găsesc ușa mea hipnotizată
De întrebări
În arhiva țipătului
Doar o ramură de lumini
Tăcere albă
Prin colțul oglinzii.

Numai pe jumătate îngropăm

În oasele noastre
Visul

Dorința a naufragiat
Într-o planetă
Îndepărtată

Ne lepădăm de privire
Ca de un recviem

Cuvintele au ajuns la
Solstițiul de iarnă
Vamă sub ora de nevinovăție.

În această clipă cazonă

Cu pieptul gol
Fără armura lacrimii…
Mă spintecă tu
Poftă de zbor
Magnetică aripă
Respirația uitării mă-nvață
Mistuitorul îngheț –
Și dezamăgirea.

Tainic şi neştiut

Ne cere întâmplarea
Ca-ntr-o oglindă
Chipul meu
Locuiește
În tine
Cât despre
Singurătate
Și…
Dragoste
Îți spun doar atât –
Pur și simplu
Respir.

Ce iscă rotunjimea…

Manevra rapidă a umbrei
Diplomația răspunsului
Taie ceața prudenței
Și sub asediul permanent
Vom luneca în extaz
Lângă o cupă de vin
Privirile găsesc pe Dumnezeu
Majordom al emoției
Neîncercate.

De ar încape drumul

În puterea roții
Și orga zburând peste sunete
Să sape în ochiul inimii
Trișând – fidel nu pot
Să fiu secundei
Nu sunt cădere
Dans îngust pe dunga
De lumină nu voi fi
Citesc ca o săgeată ținta
Dorind un curcubeu să fiu
Ecoului cel semeni.

Reclame