Dimitrie Grama – versuri

dimitriDupă rugaciune

Vorbim unii cu altii
Dar ne ascundem fata.
Aici, in sala de asteptare,
Lumea pare destul
de ingrijorata.
Se vorbeste in soapta
Si cu gesturi mari, ostentative,
Se face semnul crucii.

Ma intrebi:
„Ni se vor ierta, oare, pacatele?”
Mie, da! Iti raspund.
Eu sunt pacatos profesional
si de aceea eu voi fi iertat
Si asezat la stanga Domnului,
dand astfel validitate credintei!
In rest nu stiu, dar banuiesc
ca multi nevinovati,
Se vor perpeli
de-a pururea in Iad.
Stii, se fac experimente
de reincarnare,
experimente de nemurire
E nevoie de experienta…..

Vorbim unii cu altii
Dar la un moment dat
Cuvintele ne sunt
intoarse invers
Si ne inecam cu ele.

Elogiu (lui Samuel Beckett)

Precizie – vointa
Purificare – pedeapsa
Iubire – lasitate
(Non che la speme
il desiderio)
Memorie – insurectie
Dialog – singuratate
Tragedie – nastere
Moarte – timp
Cunoastere in genunchi
Nu!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Dimitrie Grama și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.