Ioan Miclău – Interviu cu mine însumi

Ioan_Miclau”Bună ziua, bade Ioane!
”Mulţămăscu-ţi dumitale! Aha, tă dumitale de la revista aia, cum îi zâce dară… Rvolta universală…!
”Nu, nu, îi zice Revolta universitară, cea ma bună revistă care există”.
”Bine fie! Dar cu ce vrei să mă mai superi şi az?
”O, nu-i nici o supărare, bade Ioane, doar vreau să vorbim un pic despre politică. Să fiu scurt, facem o investigaţie despre părerile oamenilor mai de seamă, cum văd ei mersul politicii la noi, să stie alegătorii pe cine aleg, când merg la votare, etc.etc.
”No, amu, prea mare om de samă io nu-s, dar dacă zici că faci învăstigaţie, atunci îi altă poveste.
Aici în părţîle astea a noastre, toată lumea face politică!”
”Da, dar vezi matale bade Ioane, azi se schimbă o întreagă lume, se schimbă lumea!”
”No, şi ce dacă se schimbă? Crezi matale că să schimbă ceva fără un plan? Crezi matale că io mă apuc să-mi dărâm casa, fără să am altu plan cu ce o-i rădica in locul ei?
”Asta-i altceva bade Ioane! Un architect îţi face schiţa, planul de construcţie şi gata! Dar eu
vorbesc de politica noastră romanească de azi! Cum o înţelegi?
”Amu văd că nu mă înţălegi nicicum, că doar asta vorbăsc io aci; numa bagă dă samă, or picat
comoniştii, facem lume nouă, cum zâci, dar tăt dă un plan ai nevoie, dă un arhitict, iar arhiticţii trăbuie să ştie şi ei cum stai tu cu punga! Că doar n-or fi picaţi pe moalele capului, să-ţi prepere un
plan dă palat, iar tu n-ai bani să-ţi cumperi lemne de foc păstă iarnă! Nu te-ai băga nici în datorii la
bănci, cu bani pe care nici nepoţii să nu-i mai termine dă dat înapoi!”
”Înţeleg bade Ioane, dar…
”Stai numa’ şi te ogoaie, să-ţ spun şi io politica me, pe care barem s-o treci la învăstigaţia ce o
faci. Crezi matale că s-or apucat comoniştii să-şi dărâme rejimu aşa dă capul lor? Fără să aibă şi un
plan cu ce-or face? Ce-or pune-n locul lui? Or avut ei gata şi arhiticţii care le-o făcut planul, numa
le-o zâs lor să dărâme ei prima data casa! Că apoi acolea-i si planul gata! Că doară nouă tă’ alţii ne tomnesc planurile? Şi cum trabă să picăm şi cum trabă să ne aburcăm? Zi-i că nu-i aşe!
”Bade Ioane, eşti cam rămas in urmă, zău!”
”Ascultă, scrietorule, io, aş mere şi mai în urmă; până pă la ale vremi, când o vinit fanarii în
ţara asta, dă ne-o corcit dupa a lor planuri, învăţându-i pă boiarii noşti cum să fure şi să belească,
că numa’ aşe te ridici mare. Aşe o-nceput dară boiarii noştrii să să vândă unul pe altul pă la porţile
străine, ceea ce dacii pă vremea lor n-or făcut aşe ceva!”
”Dar, hai să vorbim de ziua de azi bade Ioane! Altă lumea, alţii oamenii!”
“No, aşe da, numa’ bagă dă samă la ce vorbăsc, să nu scapi oarice şi să nu scrii la revistă!
Barem dăspră Mihail Kogalniceanu ştiu că ştii, cu lucrurile ale bune şi lăudate şi dă Vasile Alecsandri, dă au fost dezrobiţi şi ţiganii, aşe cum o făcut dară şi alte ţări ieoropene, dar care astăzi
le-o dat şi bani numa’ să plece, adică pe cinstite să plece, că acestea nu-s şoviniste!
Da’ unde să margă? Apoi la români, la şoviniştii care dă la Kogalniceanu şi Cuza încoace, le-o dat dă tăte ţiganilor, şi scaune prin divanuri, aşe că, Dumnezeu vede şi cunoaşte sufletul nost. Amu…,
că fac unii şi prostii, care prostii cad pă capul românilor, e altă poveste! Cu politicenii nu te joci!
Ungurii ne-ar lua si ţara, că zâce că-i a lor! Auzi vorbă!
”Pâna aci n-ai zis rău! Numai ca acum ajunserăm la cele ale politicii externe. Cum vezi şi
înţelegi matale relaţiile dintre guvernele ţărilor vecine?”
”No, aci ai pus dejetu pă pont. Cum să-ntâlnesc reprezentenţii , cum îs cei români si cei unguri, cum să pun la petrecere frăţească dă mâncă numa’ sarmale şi gulaşe, apoi le udă cu pălinca
aie bună profriptă dă bănăţeni. N-au nici un bai!”
”Bine, bine, asta-i ceva ce ţine de protocol! Trebuie să înţelegi asta, bade Ioane!”
”Măi, scrietorule, nu mă călca pă opincă. Da’ te-ntreb io: De ce n-ar ţine acest potrocol la fel şi cetăţenii romani, unguri, săcui, jidani, ţigani, greci, că doară acie ar fi democraţia cea bună. Cum dă nu precep asta reprezentenţii dară?”
”Pricep ei, dar nu să pot face lucrurile uşor şi dintr-odată!”
”Adică, este cum ai zâce, că politicienii vor să tot aibă potrocoale politice! Le place! D-aia ei zâc una şi fac alta? Cu cât ne-om certa noi mulţimea mai tare, cu atât trebuie să se facă şi potrocoale cu sarmale şi gulaşe mai multe. Ai prins şpilul?
„Bade Ioane, mi s-a făcut capul calendar! Zău, toate le vezi pe dos!”
”Aoleu! Apoi, io ţ-am spus dă la bun îinceput că azi la noi tătă lumea face politică!
No, când dai învăstigaţia asta la revistă?
”Curând bade Ioane, curând!„
”Aşe să fie!

Ioan Miclău “Gepianul”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ioan Miclău și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.