Ioan Miclău – poezie

Cerul drept catarg al lumii
(Varianta II)

Prezente eclipse de microuniverse
Privind in derivă spre focul nestins,
Privesc înspre inima Terrei,
Visând îmbăierea în aur topit?
Şi-n arginti?
Astfel, muza poeziei,
Ne v-a catapulta spre ceruri,
Cu capul în jos,
Găsind calea eternităţii
Firului de nisip!


Corabia lumii catarg luminous
Înspre Ceruri îndreaptă,
Calea-i cea sfântă e cale ce-n suflet
Lumină adduce, îmbobocindu-ne lutul,
Sfinţire aduce. Sa facem spre Ceruri,
O Cruce!
”O, cititorule,
Cerul drept catarg al lumii,
Se înalţă cu iubire,
Priviţi stelele-i albastre
De lumină! Razele cele de soare!
Înveliţi-vă în ele!”
Când trăieşti, fii bun ca Cerul,
Viaţa-i flacăra iubirii,
Iar iubirea dă viaţă!
Iubiţi pomul, râul, munţii,
Iubiţi omul, iubiţi Cerul înflorit,
Acest sfânt lăcaş Pământul,
Ce-i din Ceruri dăruit!

Ioan Miclau „Gepianul„
1 Decembrie, 2013

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ioan Miclău și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.