Sergiu Găbureac: La un semn deschisă-i calea – noua tabletă de weekend

Despre Basarabia am auzit de când eram de-o şchioapă. Tatăl, meu, preotul Dumitru, a fost misionar în Transnistria. Fapt pe care l-am aflat mult mai târziu. Îmi spunea, din când în când, câte ceva despre acei oameni care trăiau peste Prut şi care erau fraţii noştri. În mare parte. La fel vorbea şi despre Cernăuţi, unde terminase facultatea şi, de fapt, de unde se trăgea, neamurile fiind la vreo 14 km. La Mămăieşti. De Jos sau de Sus. A trecut în eternitate cu speranţa reunirii neamului românesc despărţit ca urmare a infamului pact Ribbentrop-Molotov şi a unor greşeli ale guvernanţilor vremii! Oficializat, apoi la Yalta. Tema a fost fluturată, de vreo câteva ori, şi pe timpul dictaturii comuniste.


Am fost în Piaţa Mare a Chişinăului în acel an postdecembrist, într-o piaţă plină ochi, plină de speranţă. Când sute de mii de oameni dintre Prut şi Nistru, fraţii noştri, erau dornici de libertate şi de o apropiere decisivă de ţara mamă. Clipa a fost ratată, cum numai noi românii ştim să ratăm şansele istorice. Amăgiţi cu tot felul de poduri de flori, nomenclatura, de aici şi de acolo, a împins visul reunirii cu cincinale bune. Jăratecul acelui moment a fost acoperit de spuza timpului şi de nefericitele evenimente care au urmat. Eroiii de la Dubăsari şi din alte locuri, au fost trimişi în derizoriu, prin preluarea de către Vadim&Co a mesajului lor patriotic. Transformându-l în naţionalism desuet.
Premeditare?! Prostie?! Numai serviciile secrete ne pot spune. Peste alţi 50 de ani! S-au derulat, între timp, tot felul de acţiuni, cele culturale şi educaţionale lucrând cu spor la retrezirea sentimentului de frăţietate. Cele economice abia acum s-au intensificat. Ameninţarea transnistreană, confecţionată de Moscova, a început să semene, tot mai mult, cu o paparudă. Zburlirile Kremlinului par ridicole în contextul mondial. Aşa să arate noua democraţie rusească? Să fie Putin un dictator? Ca şi anteriorii? „Никогда!” spun unii. Vom vedea! Uriaşă manevră istorică, a vânzării de la Yalta, este pe cale a fi reparată. Sper ca doamna U.E. să aibă puterea repunerii, de facto şi de jure, a unei realităţi pe care, cu toţii, o cunoaştem. De pe timpul lui Ştefan cel Mare.
Văd că se fac sondaje pe tema Basarabiei. De fapt Moldova de Est. Cu o întrebare extrem de prost alcătuită. „Sunteţi de acord cu unirea României cu Republica Moldova ?” Sau premeditat a fost gândită astfel? Nu este vorba de unire, stimabillor, ci de reunire, ceea ce este cu totul şi cu totul altceva. Alte conotaţii, alte argumente, alte sensuri. Nu este vorba de întregire, cum bate câmpii Demisul ! Ci de reîntregire. Alte nuanţe distincte.
Mulţi vorbesc de Băsescu unionistul! Despre reunire, s-a vorbit permanent după 1990! Băsescu a folosit, de cele mai multe ori, subiectul doar în interes personal. Aşa cum şi-a însuşit orice mesaj ce avea priză la bobor. Chiar dacă, iniţial, nu era de acord cu ideea. La el nu a contat, niciodată, ceea ce a spus ieri. Aşa cum mâine nu va conta ce spune azi!
Zâmbesc amar, când aud de Băsescu unionistul. Cel care se autointitulează cu emfază „şeful statului”! Cel care şi-a băgat propriul popor, cu bună ştiinţă, în tot felul de crize. Cea mai gravă fiind criza morală. Nu cea financiară, nu cea economică. Este criza din care, cu mare greutate, vom reuşi să ieşim.
Cine să creadă că este trup şi suflet pentru reunirea neamului? Cel care şi-a dezbinat/ dezunit premeditat propriul popor timp de ani de zile! Să fim serioşi! Demisul a avut şi are interese pur personale. Mai ţineţi minte cum şi-a băgat fiica, Eba, în Parlamentul European? Ca orice bişniţar de rând. Cum a făcut atâtea şi atâtea măgării. A vândut, mai întâi, blugi, apoi şi-a băgat în mocirlă propriul popor! Acum, aud, se vrea mare moşier! Pe bază de telefoane. Să fie un nou Scatiu!? Are toate caracteristicile. Şi ceva în plus!
Văd, că iese, din nou, ca păduchele în frunte, ţopăind pe la Chişinău şi făcând declaraţii ce pot aduce deservicii cauzei reunirii. Doamne, fereşte! Unirea românilor în graniţele fireşti s-a dovedit un proces anevoios şi acum 95 de ani. Să nu ne amăgim! Sigur, poporul vroia unirea, brava armata română s-a jertifit în bătălii de neuitat, am avut şi conducători responsabili, însă tot Unchiul Sam şi alte capete europene au impus actul istoric al României Mari.
Tot lor le revine responsabilitatea reunirii românilor. A reparării a ceea ce au stricat cu decenii în urmă. Şi acum un an. LEGEA REUNIRII. Ce frumos sună! Dar pentru asta avem nevoie de oameni politici nu de politicieni (caţavenci). Când vrei, poţi! A sosit timpul ! Doamne ajută!
***
Undeva, în Moldova de Est

– Măi Vasâli, de ce nu votezi tu cu românii, măi? De ce mereu cu ruşii?
– Păi când s-o luat Basarabia, jandarmul român l-o bătut pe tata!
– Bine, poate-o fost şi el vinovat …
– Nu, nu votez, că jandarmul român l-o bătut pe tata!
– Măi, da taică-tău ce zice? El, unde e?
– L-or împuşcat ruşii!
*

Reclame