Emilia Ţuţuianu – poesis

Visul dragostei

                           

Mă fură parfumul florilor de tei
Şi-l simt cum m-alintă în somn
În vis îmi apar statui măreţe cu zei,
Şi Feţi Frumoşi şi-nfricoşaţii zmei

Şi totul în jur e feeric…
Iar noi umblând printre ei,
Simţim ridicându-se din scoarţa bătrână
În valuri de aburi, mirosul de tei.

Pe aripi de vânt ajunge la mine
Chemarea ta sfântă şi plină de dor
Şi-n văl de mireasă mă-ndrept către tine,
Plutesc prin pădure…păsări ne cântă în cor
Imnul iubirii eterne…

Dar visul se stinge.
Din nou mă trezesc,
Pun mâna pe buzele-mi aprinse,
Te caut peste tot…şi nu te găsesc!
…………………………………….

Mă-ntorc spre poteca cu tei înfloriţi,
Pe ea merg, alene, perechi de-ndrăgostiţi
Au ochii doar stele şi buze-rubine
Şi iarăşi îmi aduce, aminte de tine..

***DSC_3237
EL

În tolba inimii, ascund
zâmbetul lui.
În caseta anilor adun boabe
de smarald şi imagini.

Apoi, avântându-mă din iarba deasă
a pământului,
Mă furişez în noaptea albastră,
alergând bezmetic spre ceruri.

Caut fericirea ce s-a destrămat
sub pleoapele îngreunate de lacrimi-
Caut parfumul mâinilor sale
pocal revărsat din beţia inimii-

Şi simt, cum din trup cresc,
aripi lungi de mătase
Şi sufletul îmi transformă trăirile în rouă

***DSC_3234

Ochii tăi

Ochii tăi senini şi calzi,
Adună-n ei chemarea vieţii
Dor vrăjit în ei ascunzi,
În nopţile tristeţii.

Privirea ţi-e smarald curat,
Strălucind ca două stele,
Adesea blând au luminat,
În durerile mele.

Cu al tău surâs smerit,
De pe blânda-ţi faţă,
Drum şi cale ai deschis,
Din moarte înspre viaţă.

Mult aş vrea ca să rămâi,
Valurile-n ochi s-opreşti..
Din ochii tăi de jad aprins,
Iubirea s-o reverşi.

***DSC_1803

Noaptea

Mai vine o noapte –
şi afară plouă.
Des şi mărunt,
din empireul de plumb.

Nesfârşită singurătate
mereu ne-ntâlnim,
În noaptea cenuşie,
mereu ne iubim.
Cutreier în noapte,
pe drumuri pierdute,
Stropi blânzi s-adună, în şoapte
cu vise şi doruri tăcute.

***DSC_1810
Bob de dor cu amintiri

Te priveam,
aşa cum erai…
Cu dorurile strânse-n tine
şi sufletul gârbovit de ani…

Îţi priveam ochii,
tăcuţi şi grei…
Cu umbre însingurate
şi lumini de stei…

Desprinsă din sufletul tău
o stea va rătăci mereu…
Şi când va veni o clipă,
cu zile fără de dureri
Ne vom privi tăcut…
în ectenii boabe de-amintiri.

***dsc_1832

Flori de mac

Cât de roşii sunt florile de mac
Ca pârgul buzelor de fată,
Ce mistuitor sărutul aşteaptă
Pentru a se închina iubirii

Cât de roşii sunt florile de mac
Când nu le atinge arşiţa soarelui,
Misterul lor e neliniştea grea,
Ce-nalţă o rugă aprinsă de şoapte.

***DSC_1772

Cine?

Cine poate să-mi răspundă?
Pacea sufletului să o găsesc,
Ca viaţa să curgă clar, fără margini,
Până dincolo de moarte,
Până dincolo de întrebări…?

Voi răbda şi voi îndura orice,
Cu speranţa că într-o zi
Voi desluşi Adevărul,
Şi când orbirea, cedarea va veni…
Mă voi opri…pecetluind întrebările
…cu tăcerea.

DSC_2331

Reclame

5 gânduri despre „Emilia Ţuţuianu – poesis

  1. Versuri deosebit de frumoase!
    Zamislite dintr-un suflet curat al doamnei Emilia
    vin versurile ca niste ramuri de tei infloriti, lacrimand ca roua cerului peste
    sufletele noastre, a celor care azi 30 Noembrie, strang la piept si in ochi aceste
    culori albe pentru cei dragi, vesnic iubiti!

Comentariile sunt închise.