Ioan Miclău – versuri

Sintagme

Cântecul Tarii,
Freamătul mării;
Umbrele zării,
Calea-nstrăinării,
Lemnul pădurii,
Coada securii;
Gândurile noi,
Stiinţe, nevoi,
Lumea trudeşte,
Răul sclipeşte,


Zideşte dorul,
Doboară toporul;
Fraţie lumească,
Boală câinească,
Vin cărturari,
Lumei drumari,
Văd idealuri,
Morganele maluri,
Visele nori,
Zdrobitele flori;
Alba poezie,
Erori, feerie,
Doruri plutesc,
Idealuri vestesc,
Ideal virtual,
Lanţ mortual,
Politica zgură,
Vrajba-cultură,
Gând risipit,
Om rătăcit;
Trecut-viitor,
Doritul omor,
Cuvânt fericire,
Pierdută gândire,
Deasupra tuturor,
Propriul dor;
De unde venim,
Încotro pornim?
Ştiinţa suspin,
Şcoala declin,
Iubire venin;
Oricare farsă,
Sinceritate arsă;
Orice minciună,
Zână-nebună;
Lupta vieţii,
Uitarea tinereţii,
Adevărul zelos,
Om zdrenţuros,
De-apururi nerod,
Trudelor pod!

Ioan Miclau ”Gepianul”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ioan Miclău și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.