George Petrovai – Cuvinte-ncuminţite (V)

(Pilule fără efecte secundare)

1. Simptomul cel mai evident al degenerării rasei umane este acela că în lume nu se mai tipăresc manuale de decenţă şi bun simţ, aşa că tiparului îi este tot mai ruşine de ceea ce-i silit să facă;
2. Plictiseala – o formă de boală fără vreo cauză precisă, dar care cauzează o droaie de neplăceri celor ce nu suferă de ea;
3. Şi totuşi, un om plictisit este infinit mai uman decât unul plictisitor!;
4. Omul cu adevărat înţelept ştie că trebuie să aleagă calea cea mai lungă care duce la cimitir;
5. Aleile din cimitire nu-s făcute ca muritorii să se plimbe pe ele cu plăcere;


6. Cimitirul – punctul de întâlnire dintre timpul de-acum şi timpul de-apoi;
7. Există încăpăţânări umane în faţa cărora până şi Dumnezeu se dă bătut;
8. A fi profund uman înseamnă a aproba tot ce este subuman şi a respinge tot ce este suprauman. Iisus, prin urmare, a fost crucificat de această dementă axiomă a umanismului;
9. Idealul democraţiei originale: Tot mai mulţi cetăţeni să fie cineva, fără ca pentru asta să facă ceva;
10. Oamenii care vor totul, ajung să se dea în vânt după nimicuri;
11. Până şi lichelele îşi au un cod al breslei, potrivit căruia onoarea este un moft, invidia o necesitate, iar trădarea un act de eroism;
12. Chiar şi ticăloşia işi are rataţii ei;
13. Morala făţarnicului: Pentru ca în conţinut să poţi face pe placul inimii tale, trebuie să ai mare grijă ca în formă să faci pe placul celorlalţi;
14. Esenţa politicii româneşti: Întotdeauna să le faci celorlalţi ceea ce ţie-ţi displace;
15. Axioma care stă la baza concursurilor româneşti de promovare: Scrisul zboară, vorba bine pusă rămâne şi alesu-i o minune;
16. Şcoala este acea instituţie educativă din care educaţia şi-a luat zborul, iar studiul a fost trimis la plimbare;
17. Tot mai mulţi elevi sunt într-atât de ocupaţi cu pregătirea temeinică pentru viaţă, încât e de mirare că mai au timp să treacă pe la şcoală;
18. Cândva familia a fost celula de bază a societăţilor în formare. Dar azi, când societăţile s-au plictisit de monotonia închegării, familiile ţin morţiş să se înfrupte din divertismentele datorate nestatorniciei, pentru că numai pe această cale vor putea bea până la fund paharul descompunerii;
19. Fiecare om are în trecutul său anumite fapte pe care vrea să le dea uitării şi pe care binevoitorii ţin să i le reamintească;
20. Tot timpul viaţa este la un pas de moarte, cu toate că prin modul lor de-a fi, distanţa dintre ele este stabilită de taina infinitului;
21. Până la conştiinţa morţii, omul are nevoie de cunoştinţe temeinice despre viaţă;
22. Unii oameni merită aprecieri nu pentru cauza pe care o slujesc, ci pentru exemplaritatea cu care i se devotează;
23. Dezgustul faţă de viaţă este aidoma unui deşert, a cărui monotonie este întreruptă doar de monotonia gândurilor îndreptate spre moarte;
24. Doar oamenii care trăiesc demn au şansa de-a deveni martiri ai nedemnităţii;
25. Cu adevărat curajos devine doar acela care ajunge să-şi cunoască propriile laşităţi.

Sighetul Marmaţiei, 
12 martie 2012

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole, George Petrovai și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.