Părintele Iustin Pârvu: o misiune creştină şi românească

Iustin ParvuPărintele Iustin Pârvu, este prezent în acest zile cu noi sfaturi duhovniceşti, prin volumul apărut la Editura Doxologia, Iaşi, 2013, sub titlul „Părintele Iustin Pârvu: o misiune creştină şi românească”. Ediţia este îngrijită de Adrian Alui Gheorghe, scriitor care, de altfel, a scos mai multe cărţi de convorbiri cu părintele Iustin Pârvu în ultimii ani, cărţi vândute ca pâinea caldă în toată ţara. Ba, unii editori, mai pragmatici, au umplut librăriile din toată ţara cu ediţii-pirat ale acestor volume.

Cartea de faţă, în ediţie definitivă – părintele Iustin Pârvu, plecat la Domnul de vreo jumătate de an, nu mai poate corecta sau adăuga nimic în textele apărute până acum – cuprinde toate convorbirile avute de scriitor cu părintele Iustin Pârvu, cel dintâi reţinând din multele pagini realizate cu acesta doar esenţa acestora – sfaturi, gânduri, pilde care pot să fie memorate uşor, care au virtutatea vorbei de duh, care plac urechii, cugetului şi inimii – în urma întâlnirilor care au avut loc în două perioade, ianuarie-aprilie 2005 şi septembrie 2005-noiembrie 2006, cu multe reveniri ulterioare pentru definitivarea întrebărilor şi răspunsurilor, pentru nuanţarea multor lucruri spuse sau sugerate.

Aşezate tematic – Jertfa, Iubirea, Ispitele, Postul, Rugăciunea, Icoana, Politica, Biserica etc – vorbele de duh ale părintelui Iustin sunt adevărate daruri duhoveniceşti care pot alina suferiţe, pot face „curat în suflet”, dar, mai ales, pot avea darul de a aduce pe oameni mai aproape de cuvântul lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, alcătuitorul ediţiei introduce la începutul cărţii câteva din întrebările legate de biografia marelui duhovnic al românilor: cele legate de copilărie, temniţele prin care a trecut, „profesiunea” de român, despre răbdare, oameni, moarte. Spuse simplu, fără pretenţia de a fi adevăruri definitive, sau formulări sediţioase pentru cei rătăciţi de credinţă, cuvintele rostite de Iustin Pârvu şi notate cu grijă de Adrian Alui Gheorghe în această carte au darul de a aduce multor credincioşi răspunsuri la diversele întrebări care şi le pun în clipele lor de îndoială.

Demnă de o carte de proză rămâne pilda care ne-o dă părintele despre puterea diavolească ce lucrează în lume: „Aţi văzut cum duce creştinul nostru porcul la tăiere? Îl scoate din grajd, îi aruncă nişte boabe de porumb. Porcul se lasă păcălit de boabe şi înaintează. Îi mai aruncă nişte boabe, porcul mai face câţiva paşi. Aşa, din păcăleală în păcăleală, porcul ajunge la locul de tăiere, la abator. Când ajunge la locul convenabil, porcul este trântit la pământ şi este înjunghiat. Aşa îşi bate joc diavolul de mulţi dintre noi, aşa ne păcăleşte ca să pierdem calea dreaptă. Ne ademeneşte cu boabe din desfătarea lumească, cu amănunte nesemnificative, cu fleacuri. Iar noi mergem de bună voie…”

Întrebat ce sfaturi le-ar da politicienilor de azi, părintele Pârvu răspunde: „Să nu uite niciodată că puterea este trecătoare, că puterea corupe sufletele slabe. Valoarea credinţei fiecăruia îl face om sau îl descalifică. Politicianul nu este un păduche în fruntea poporului, el este un păstor căruia i se încredinţează soarta multor oameni. Dacă e un păstor slab, va da seamă cu asupră de măsură. Mulţi oameni sunt judecaţi pentru ce au făcut. Dar şi mai mulţi vor fi judecaţi pentru ceea ce trebuia să facă şi nu au făcut. Dumnezeu va da fiecăruia după măsura jertfei şi a credinţei, după caracterul şi implicarea sa”.

Încheiem prea scurta prezentare a cărţi citând doar două definţii scurte despre „Libertate”: „Suntem liberi în măsura în care ne asumăm misiunea pentru care ne-am născut, în măsura în care ne facem treaba cum se cuvine. A fi liber nu înseamnă trândăveală şi uitare de sine, înseamnă împlinirea destinului tău de om”; „Libertatea este în trup dar şi în inimă. Libertatea este în mişcare dar şi în cuget, în inteligenţă. Omul este liber pe cât de deştept este, pe cât de sincer iubeşte, pe cât de ataşat este de valorile cele mai înalte ale credinţei”.

Frumoase poveţe ne dă părintele nu numai cum să mergem pe calea spre Dumnezeu, ci şi cum să ne purtăm în familie, între prieteni, în lume în general, pentru a fi oameni demni şi înţelepţi în faptele noastre cotidiene. El oferă din preaplinul experienţei sale de o viaţă greu încercată prin închisori, prin mănăstiri, dar şi prin lumea laică prin care a trecut în anumite perioade din viaţa sa.

zch.ro