Ileana Costea – Designer Smaranda Schächtele şi „Sarea şi piperul” în modă

1Rubrica mea este de cultură. Dar în secolul 21, când tot ceea ce ne înconjoară este fabricat, în care clientul este ultra-pretenţios, unde competiţia între diversele companii este acerbă, frumosul pătrunde implicit peste tot: în pachetele în care se vând produsele, în obiectele de uz casnic, în mobilierul pe care îl folosim, şi evident în modă. Frumosul e atât temporar cât şi mereu valabil, atât local cât şi universal. Moda este o artă subtilă şi complicată pentru că se schimbă încontinuu. În decembrie anul trecut am găsit-o pe Smaranda Schächtele la masa de lucru în atelierul ei din Düsseldorf înconjurată de schiţe. Lucra la un caiet de modă.

Schiţe de toate felurile, desene frumoase şi expresive cu modă pentru bărbaţi şi femei erau prinse pe toţi pereţii ce o înconjoară. Deşi ea se ocupă numai de modă feminină. Absolventă a Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti, Smaranda lucrează în domeniul studiul tendinţelor în modă de circa 3 decenii. Într-o lume în care serviciile se pierd atât de uşor, în care şomajul este atât de mare, e uimitor cum Dna. Schächtele a rămas să lucreze pentru aceeaşi editura practic o viaţă întreagă. Pasiunea pentru arhitectură i-a fost „pusă în leagăn” de părinţi arhitecţi. Mama, Florica Vasilescu, a lucrat în arhitectură de tîrguri şi expoziţii în anii 50, apoi viaţa a dus-o în cîmpul artelor plastice, iar spre sfîrşitul activităţii ei a lucrat în domeniul tapiseriei. Tatăl Smarandei, Nicolae Vasilescu, este autorul frumosului Far din Constanţa şi a multor proiecte de arhitectură industrială unele premiate de Uniunea Arhitecţilor. Fata lor, Smaranda, le-a urmat calea. Studiul arhitecturii i-a sensibilizat dragostea pentru frumos, i-a dat simţul proporţiilor. În anii studenţiei într-un Bucureşti sumbru unde nu se găsea nici o îmbrăcăminte de gata, Smaranda îşi desenează şi coase singură hainele. O dată venită în Berlinul de Vest, la începutul anilor 80, după 2 ani de lucru într-un birou de arhitectură, cedează pasiunii pentru modă. Berlinul se afla într-o extraordinară efervescenţă, era o enclavă creatoare, o insulă în mijlocul DDR-ului, leagănul unui nou suflu de avantgardă. Marcat de expoziţia „Zeitgeist“ (1981) unde s-au consacrat pictorii Georg Baselitz, Markus Lüpertz, Elvira Bach, Jörg Immendorf, Berlinul fierbe de creativitate.

Sub influenţa mişcării PUNK londoneze, se creează la Berlin în domeniul modei şi al fotografiei, KLUB AVANTGARDE BERLIN, pe scurt KAB. Smaranda urmează un curs de modă la Paris, începe să creeze primele ei modele vestimentare, participă la expoziţii alături de membrii KAB. Creaţiile ei poartă amprenta spiritului neconvenţional, necomercial, inovativ, prin care se caracterizau creatorii din grupul KAB. Este epoca în care moda nu se mai crea doar la Paris, Londra şi Milano, ci şi în Germania, cu designeri ce se lansează rapid pe plan internaţional, ca Jil Sander şi Wolfgang Joop. „Astăzi nu mai cumperi o haina pentru că îţi „trebuie”, ci pentru că este deosebită, şi îti accentuează personalitatea.” îmi spune Smaranda.

După ce participase în 1983 cu desene la câteva publicaţii de modă, Smaranda este invitată, împreună cu o redactoare, să alcătuiască un caiet de tendinţe, neexistent pe atunci în Germania. Publicaţiile de genul acesta, “cahiers de tendences” se făceau la Paris, Londra sau New York propunând industriei textile modele adaptate la cerinţele pieţei. Smaranda desenează pentru primul FASHION TRENDS, care apare în Octombrie 1983 la Düsseldorf, şi care în cel mai scurt timp, devine bestseller internaţional. La întrebarea cum se documentează pentru aceste caiete, Smaranda îmi răspunde: „Încep prin a face o analiză profundă a tendinţelor în modă, a noutăţilor aduse de marii designeri. Consult sute de fotografii de la designer-shows. Meseria mea este foarte creativă pentru că din multitudinea de tendinţe lansate, trebuie să filtrez ceea ce cred şi simt că ar putea prinde peste un an. Ca să faci ce fac eu sînt necesare profunde cunoştinţe ale pieţei, care diferă dela ţară la ţară, şi care, mai departe, se împart în segmentele luxury, premium, şi medium market.”

Ce face Smaranda este o muncă de vizualizare a tendinţelor, de analiză şi sinteză, de nouä creaţie şi de prezentare. Schiţele dânsei, noile modele şanţ sunt în primul rînd în spiritul tendinţelor, clare şi uşor de înţeles pentru execuţia tiparelor şi cu grafică impecabilă. Schiţele Smarandei sunt apreciate de editorul acestor caiete pentru
silueta şi avîntul lor, linia, expresivitatea, faptul că formele create de dânsa seduc pe loc cumpărătorul. Întrebările pe care şi le pune în timp ce crează sunt: „Am ales o poziţie a corpului care să exprime cel mai bine silueta respectivă?” „Se potrivesc mai bine ochelari de soare, sau nu?” Se potriveşte o frisură cu păr scurt sau lung?” „Ce poşetă se poartă la ansamblul propus?” „O linie mai groasă, mai accentuată, sau una subţire, ca de păianjen?”

Fiecare sezon este altfel, întotdeauna se schimbă cîte ceva. Şi Dna. Schächtele reuşeşte să capteze şi să transmită în desen aceste schimbări, uneori minimale. Arta dânsei este ştiinţa proporţiilor şi a „ochiului pentru essential”. Şi iată aici se vede tributul adus de studiile de arhitectură.

„Schimbările în modă sînt multiple şi extrem de sensibile.” îmi explică Smaranda. „Există sezonuri cu schimbări surprinzătoare şi altele în care ai senzaţia de „déjà vu”.

2Ceea ce este semnificativ, este să vorbim mai bine de „stiluri” decît de „mode”.
Stilurile se creează prin diferite combinaţii a unor elemente aparent nepotrivite.
Să luăm de exemplu aşa numitul business-look. În accepţiunea iniţială, format dintr-un blazer şi o fustă sau pantalon, în ziua de azi acest stil este conceput mult mai decontractat, în aşa fel încît, să funcţioneze şi after work. De multe ori doar unul din elemente este cel „relaxat“: la un blazer clasic se asociază o fustă sau un pantalon dintr-un alt material sau de altă culoare. Sau invers, pantalonul sau fusta sînt clasice, iar în loc de blazer se îmbracă o jachetă în forma unui bluzon linear şi minimalist. Acesta este un nou STIL.

Impulsurile date de informaţie pentru munca mea de creaţie sînt complexe. Le folosesc depinzînd dacă lucrez la un caiet pentru modern woman sau la un caiet pentru joung fashion. În ultimii ani, moda trăieşte din combinaţii neaşteptate, are din ce în ce mai puţine reguli rigide. Libertatea de a combina paiete în miezul zilei cu jeans, şifon de mătase cu lînă cu aspect rustic, stofe de tweed multicolor cu dantelele cele mai fine. Rochii transparente la care se poartă biker boots. Sînt sezonuri unde pietrele aplicate sînt mari cît o moneda, fără ca nimeni să se gîndească la kitch. „Lipsa de respect” şi provocarea sunt un aspect important în modă, care o împing înainte şi deschid drumul ideilor noi. Sunt „sarea şi piperul”.

Îmbrăcămintea femeii „modern business woman” este confortabilă şi totuşi business: the new business look. Acest nou fel de îmbrăcăminte nu ar fi fost posibil fără revoluţia materialelor supraelastice (de exemplu Lycra). Fibrele supraelastice au evoluat razant în anii 80-90, paralel cu cultul de a face sport, şi dorinţa de a exhiba un corp perfect:s-au creat colecţii întregi pentru jogging, aerobics, biking, golf, într-o proporţie inexistentă pînă atunci.

Trăim în era materialelor „high-tech”. Fibrele supraelastice, care au invadat Europa la începutul anilor 90(în America existau deja), a fost o revoluţie. O dată îmbrăcate, nimeni nu mai vroia stofe care să nu fie măcar 3% elastice. Apariţia microfibrelor, altă revoluţie. Dintr-o dată puteai să ai un mantou de ploaie catifelat ca o piersică şi uşor ca fulgul. Au urmat stofele cu membrane împotriva apelor de ploaie şi a vîntului. Apoi stofe din fibre obţinute în eprubetă, cu moliciunea şi aspectul pläcut al viscosei, al mătasei, jerseurile fluide… Formele s-au adaptat acestor noi stofe. Datorită elasthan-ului, moda a devenit mai apropiată de corp, fără să strîngă nicăieri. Au fost posibile modelări mai sensibile, moda a devenit sexy. Femeile se simt libere, nimic nu le constrînge mişcările.

Transmiterea meseriei din generaţie în generaţie se cunoaşte de secole şi rămâne valabilă şi azi, ca în cazul familiei Vasilescu-Schächtele. Smaranda a luat calea părinţilor ei, pe oblică, deviind de la arhitectură spre modă. În acelaş fel fiica Smarandei, Tana, urmează paşii mamei ei, îndreptându-se spre aspecte de management al modei. Tana a studiat economia la Paris şi tocmai a obţinut un master remarcabil la ESCP. Pasionată şi ea de modă, a lucrat, printre altele, în redacţia unui magazin de modă. Recent a publicat în Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung articolul cu amuzantul titlu „Decolleté? mais non!” despre obiceiurile vestimentare ale francezilor. O scurtă şi ironică recenzie a vanităţii. Tana scrie şi pentru două blog-uri de modă şi life-style: The Random Noise şi LIGA STUDIOS. Uneori foloseşte ilustraţiile … mamei ei.

Am întrebat-o pe Smaranda ce le poate recomanda doamnelor. „E foarte simplu: nu urmaţi orbeşte o tendinţă, ci luaţi atît din ea cît va subliniază propria Dvs. personalitate. Gîndiţi-va la dozajul ingredientelor! E mai bine să vi se spună: „Ce bine arăţi astăzi!” decît : „Ce rochie frumoasă ai!“

Moda este o artă. Dar nu numai. Este şi o ştiinţă ce urmează strict legile economice.

Reclame