Virgil Răzeşu – Bebeluşul regal

Virgil Razesu - Ura si invidiaDA’ NOI ?

Păi bine, fraţii mei, de ce dormiţi precum geamantanul în gară ?
Tot mapamondul britanic şi extrabritanic a privit cu răsuflarea tăiată de emoţie bebeluşul regal, la nici două zile de la prima res¬piraţie. Şi noi ?
Noi ce-am făcut ? Am holbat ochii pasivi şi atât, ratând momente epocale, care nu se mai întorc cu una cu două. Să fi ieşit şi noi cu două-trei bannere de protest că nu ne-au făcut dovada că bebeluşul este spiţă bărbătească. Dacă ne-au tras în piept ? Cu perfidul Albion (nu e vorbă de clacă) nu ştii niciodată la ce să te aştepţi.
Cu protestul mai treacă-meargă dar, pe cinstite, n-avem şi noi bebeluşii noştri apţi să fie arătaţi lumii ? Chiar dacă nu sunt regali, os de domni şi doamne tot s-ar chema că sunt. Nu avem şi noi atâtea vestite român ce născătoare de bebeluşi precum Bianca, Andreea sau Andrada şi câte şi mai câte (că doar n-o să ne facem de ruşine ieşind în balcon cu vreo Ileană, Paraschivă, Marie sau Filofteie) ? Slavă Domnului, dragele noastre, la nevoie, mai dau fuguţa prin Turcia, India, pe Coasta de Azur, în Marea Btitanie sau USA şi mai importă niscai sămânţă străină, mai productivă, mai vioaie şi mai vârtos ambalată.
Dacă v-ar duce mintea, am putea avea şi noi, nu o apariţie ci o stagiune permanentă de arătat bebeluşii. Ce mai desfăşurare de forţe, ce spectacole de scâncete şi lumini am avea dacă un românaş de-al nostru ar trece pe regia lor ! Mai ales pe bani europeni !
Ai nabii britanicii ăştia, tradiţionalişti-tradiţionalişti, din tată în fiu, da’ ştiu cum să învârtă lucrurile. Dacă bebeluşul lor regal se plimbă într-o caleaşcă pe potriva lui, tot englezul cumpără una aidoma ; dacă bebeluşul suge dintr-un biberon în formă de sân matern cu sfârc pe potrivă, nu rămâne familie să nu cumpere unul şi dacă n-au sugari, le folosesc pentru bunicuţii ştirbi şi inapetenţi.
Noi ce facem ? Dăm de pământ cu orice tradiţie şi o ţinem tot pe-a altora, importând Valentine’s day şi Hallowen din State şi usturoi din Venezuela.
Dar dacă am arăta maselor mari de fericiţi, lipsiţi de grija coşului de mâine, măcar o dată pe lună, 2-3 bebeluşi de-ai noştri, să vedeţi cum ar sălta economia cu câteva procente bune, ba ar scădea şi TVA-ul.
Cum Dumnezeu de nu prindeţi voi, cei puşi să păstoriţi avuţia naţională şi binele auto¬hton, momentul propice de a mai crea nişte locuri de muncă, măcar pentru fiicele ori nevestele ălor mari, înfiinţând ceva de genul … A.N.A.L.B.A. ? Adică Agenţia Naţională de Arătat Lumii Bebeluşii Autohtoni ? Că bebeluşi tot mai avem, pe ici pe colo, nu e ca la autostrăzi. Şi vă mai daţi mari şi îngrijoraţi de viitorul Patriei !
Aţi rămas tot la fiarele vechi pe care nu mai dă nimeni doi bani : vinovaţi cumplit de aspru pedepsiţi dar suspendaţi de la celulă, nu şi de la averi, care rămân neatinse ; la frica de ce-ar putea să ciripească Hayssam ; la datoriile de miliarde la Stat neluate în seamă ; la insolvenţa ajunsă o afacere mai mult decât profitabilă, care infirmă vechea poveste că nu poţi face bici de mătase din … rahat ; uite că se poate ; ne fluturaţi pe la nas tot felul de liste cu aleşi ai neamului cheltuitori de sume colosale cu destinaţiile exotice, de parcă n-ar avea dreptul la şi ei la puţină odihmă ; cu minerii potoliţi cu promisiuni deşarte, cu mingea de ping-pong numită „Oltchim” ori „CFR”-marfă şi altele ; ce să mai amintim de mărunţişurile făcătoare de miliarde de bănuţi din lumea fotbalului, de care nimeni nu se atinge ?! ; de scumpirile în lanţ ori de incompatibilităţile ANI ? Ce vorbă stricată mai e şi aia cu miniştri penali, dacă ei stau sub umbrela prezumţiei de nevinovăţie (că aia de vinovăţie a putrezit de mult) ; scoateţi fum pe nas cu cererea de eutanasiere a ditamai inginerul rămas fără slujbă şi muritor de foame, neglijând să-i trimiteţi jandarmii pe cap fiindcă tulbură ordinea publică. Ce mai, nu vă duce mintea.
Ba ne mai aburiţi, administrîndu-ne lecţia de patriotism vertical a Marelui Guvernator : “Ne-am jucat (prea mult cu macrostabilitatea în ultimii 20 de ani şi ne-am creat probleme. Gata, ca la Mărăşeşti, mai departe nu se poate trece”. Auziţi puşlamalelor care trândăviţi şi pierdeţi vremea alergând după locuri de muncă, după ce v-aţi jucat cu eco-nomia şi-aţi vândut-o la fiare vechi, acum faceţi precum greierul. Cântaţi dacă vă dă mâna. Zău, apelul la istorie nu e glumă. Pentru aşa slobozenie de gură, pe vremea împuşcatului, încasai vreo duzină de ani de răcoare, dacă nu mai mult. Auzi blasfemie ! Păi cine nu ştie câte sacrificii au făcut bietele bănci, cum şi-au rupt de la gură bruma de agoniseală pentru prosperitatea noastră şi salvgardarea monedei proprii (fără confuzii, proprie în sensul de naţională).
Aţi văzut ce fericiţi zâmbeau odraslele regale ? De ce n-ar face-o, când ştiu că economia lor va prospera peste ce-a prosperat până acum ? Da noi ? Am rămas cu zâmbetul de la tătuca. Nu zău, priviţi orice demnitar mai răsărit (nu mai vorbim de ăi mari de tot)) care să nu afişeze rânjetul de om împlinit, care a făcut ceva pentru naţia şi care abia aşteaptă să i se ia măsura pentru statuia cu care îi suntem datori pentru posteritate ?
Mai luaţi exemplu de la alţii, fraţilor, reprezentanţi ai puterii a IV-a în Stat. Mai lăsaţi la o parte divele şi top modelele şi treceţi la treburi serioase.
Altfel ajungeţi la sapă de condei. Nici aşa nu sunteţi prea departe.

Reclame