Oameni de la puterea a treia

Cecilia Bănică-PalÎncerc a scrie despre oamenii care au făcut ceva pentru acest oraş. Pentru început – profesorii. Cei care au avut iubirea de oameni în suflet. Cei care şi-au luat – nu inima – ci sufletul lor în braţele deschise. Mulţi dintre ei s-au dus acolo unde pot vorbi doar cu sfinţii despre cele făptuite pe acest pământ.

Ne bucurăm că EI, Oamenii de la Puterea a Treia, mai sunt printre noi. De ce Puterea a Treia? Pentru că: pentru Prima Putere îţi trebuie doar trupul; pentru a Doua Putere ai nevoie de credinţă; pentru a Treia Putere ai nevoie de SUFLET şi DRAGOSTE. Nu vă veseliţi, nici cea de-a Treia Putere nu ajunge întru împlinirea omului. Mai trebuie câte ceva.

Profesoară. Poetă. Mama Pal. Cecilia Bănică Pal.

Prea multă filosofie într-o cupă plină de sentimente. A fost unul dintre destinele profesoarei. Domnia Sa, Majestate – nu a Limbii şi Literaturii Române – ci a dragostei faţă de oameni, a trăit treizeci de ani de amurguri pentru a sădi, cu grijă şi, de ce nu, milă, un strop de cultură în sufletele dispuse, la vârsta în care se zbăteau cu grijile vieţii. Grea treabă, între Sadoveanu şi Eminescu se afla plodul celei care striga de pe macara către Mama Pal, în timp ce lua în fiare ţevile înroşite: “Tovarăşa dirigintă! ” Voia, doar, să o salute şi să arate de unde vine în amurg la liceu, ca să mai prindă şi ea ceva educaţie şi cultură. Aşa era limbajul vremurilor. Tovarăşa dirigintă îşi vedea de treaba ei cu sufletul şi îi vizita prin întreprinderi ca să le caute sufletele. Era parteneră cu elevii ei, unii cu barbă şi mustăţi, altele cu unul sau doi copii care plângeau acasă după sân.

“Sufletul meu este o carte nescrisă / Frumoasa lui slova nu-i încă rostită”

Doamna profesoară, Doamna unor patru volume de poezii, are acele ascunse sentimente în cupa de suflet. Inepuizabilele poezii, aşa se cheamă una dintre stările dintre somn si veghe, dintre binefăcătorul oniric şi cruda realitate a preţului la roşii sau leuştean.

De altfel, Mama Pal mărturiseşte, cu sinceritatea-i caracteristică, un je ne sais quoi, nu vrea să îl numească regret, că a avut de-a face cu o luptă destul de grea: aceea între frumuseţea ei interioară, dată genetic şi desăvârşită de educaţie, şi dura realitate. A fost săracă, material, degeaba a strigat după ea scriitorul Eusebiu Camilar pe peronul staţiei Paşcani: “Haide, fato, la Școala de Scriitori!” Bani nu avea, aşa că a rămas, oarecum tristă, pe peronul moldovenesc. A doua zi, încă nu era amurg, era la Cozmeşti, să le povestească ochilor curioşi, pe care i-a iubit vreme de 42 de ani de dăscălie, ce mai face Zmeul Zmeilor, Făt Frumos şi Ileana Cosânzeana. Și care este diferenţa dintre subiect – draga mea fiind subiectul – şi predicat – a iubi, iubire.

Cu toate că a executat comenzile vieţii – a se vedea al patrulea volum de poezii, în curs de publicare -, Mama Pal nu a pregetat nicio secundă să le spună învăţăceilor că LITERATURA nu se învaţă, ci se asimilează, se absoabe, întru împlinirea culturii.

Sărut mâna, Doamna Noastră.

(Ioan Creţu) ziarul de roman

Reclame

3 gânduri despre „Oameni de la puterea a treia

  1. Deosebită considerație și prețuire Doamnei mele profesoare de Literatura romănă din CNRV, Cecilia Pal (alias Cecilia Bănică-Pal); de asemnea felicitări autorului acestui emoționant articol, Ioan Crețu. Excelsior !

  2. Ma alaturi acestor ganduri cu pretuire si respect pentru Doamna Cecila Banica Pal! Felicitari pentru articol!
    Multumiri Editurii Musatinia din Roman, in special D-nei editor Emilia Tutuianu, pentru promovarea culturii in tara si diaspora.
    Prin intermediul domniei sale am prmit acum cativa ani un volum purtand semnatura Doamnei profesoare Cecilia Pal! Bucuria a fost si mai mare, avand acum un volum cu autograf !
    Sper ca romascanii sa aprecieze efortul editurii !
    Oameni ce stiu sa promoveze si sa faca cunoscute nume romascane ce scriu si lasa o aleasa zestre literaturii romane.
    Felicitari Emilia Tutuianu! Prin intermediul domniilor voastre, am cunoscut si cunosc oameni minunati. Un OM remarcabil si doamna scrisului romascan, Cecilia Bănică-Pal! Cu respect, Mariana Gurza

  3. eu ii multumesc mai intai lui Dumnezeu ca l-a inspirat pe bunul meu amic Ioan Cretu si ca, astfel, Mosu al nostru revine sa ne incante sufletele cu verbul lui minunat si as spune chiar singular in peisagiul a ceea ce se numeste presa romascana… abia te-am asteptat, Mosule, pentru ca tu invarti vorbele ca nimeni altul, fie ca scrii, iata, despre un dascal deosebit, fie ca scrii despre gardul vopsit in culorile nationale ale maestrului intr-ale frizeritului de pe Smirodava, ca tine, asa, mai rar! BINE-AI (Re)VENIT, BATRANE… ❤

Comentariile sunt închise.