Constantin Enianu – versuri

mode

deşi mă simt cu mintea grea tot caut
un absolut la relativa lume
ce-şi poartă firea printre legi anume
haos şi ordine probând precaut
cu orice an în file-ncerc să torn
cerneli cu reflectări întrună
ferindu-mă de-adâncuri de genună
ce vor Sublim din Clasic să răstorn
sub alte mode Energia se repetă
că plictiseala jaruri resuscită
în viaţa care cade prima
de aceea vremea ce mai am discretă
elogiului de spirit las ispită
să clocotească-n el cu toată stima

*

neant şi dulce

neant numesc scolasticii forma
spre care am pornit încet-încet
din ea surâde maiestos şi norma
descinsă-n minţi aprinse de hamlét
şi forma văd cum stă mereu în faţă
căci vrea amintire fabrică-n Idee
noi atribute din substanţe-n viaţă
sau prelucrează vise de pe căi lactee
şi fapta e aceea care-i pusă-n frunte
Mefistofel Maestul şi Iubita
prin combinaţie vor carbon să-nfrunte
că-n mersul firii rana-i dolce vita
iar la final tot praful de pe blană
complet va vindeca a pielii rană

*

neantizare

că ironizezi raţiunea aiurea
sau instinctul care-şi face de cap
pentru mine rămâi om cu firea
în destrămări de handicap
că rău e dacă nu simţi sporul
vremii cum te roade-n suflet
alături de dezgust ţinând zorul
deşertăciunilor din umblet
că ai un mod de a discerne
fantezii cu vrăji de-o şchioapă
să umple patimile terne
ale celor care-s vii în groapă
te vei liniști în născocire
ca viaţa toată sub menhire

*

neantul lucidităţii

greaţa de egoism şi ploaia de stele
întinate cu glorii uşoare de leu
plictisit de jungla emulaţiilor grele
în imanenţa dulce fără Dumnezeu
mă fac să umblu sub soare hai-hui
să nu mai văd nevăzuturi aprinse
cum stau ca şi candele uitate în cui
că-n lume nu-s bunuri în ele cuprinse
e textul formal mai bun decât toate
de aceea sunt mândru că pot muri
neştiut de cine e vrednic şi poate
cuprinde minuni de cuvinte-n a fi
căci ce semnificaţii au materii grele
când formele storc noroaie din stele

*

necrobalsam

lejer ca fulgul mă gândesc la tine
cum toată viaţa ai muncit s-aduni
diversităţi care şi-au scurs în sine
timpul implacabil spre genuni
astăzi ceva unic ţi-ai dori anume
ca să arăţi lui Iov cât preţuieşti
în faţa Domnului comori din lume
precare de la cei ce nu-i iubeşti
căci unde-ar fi depozit bine ales
ca să conservi materii întru bani
cu toropeli de plictis neînţeles
când sensul minţii moare-n ani
absolvit de aceste toate te cobori
acum la bunăstarea unde-s flori

Reclame