Mariana Cristescu – Ştire de presă, ori nu? – Zeii de lângă noi!

Mariana CristescuAdesea trecem grăbiţi pe lângă ei, adresându-le un fugar, politicos, „Bună ziua!”, ori zăbovind măcar câteva clipe, pentru a schimba o vorbă-două împreună, amintindu-ni-i însă cu adevărat doar în clipele de cumpănă, când, într-un fel sau altul, viaţa ne este în primejdie. Atunci când conştientizăm că, aşa cum preotul este trimisul Domnului pentru a ne îngriji sufletul nepieritor, DOCTORULUI Creatorul i-a lăsat în grijă pământeanul, trecătorul nostru trup. Grea şi nobilă misie! Jertfelnică şi încărcată de iubire, căci, fără forţa de a-ţi iubi Aproapele ca pe tine însuţi, nu se cuvine, nu ai măcar dreptul moral de a îmbrăca halatul alb. Şi când spun „halatul alb”, mă gândesc la toţi cei care se dedică semenilor, de la simpla infirmieră până la profesorul doctor, docent, academician etc., etc..

„Jur pe Apollo – medicul, pe Esculap, pe Higea şi Panacea, şi pe toţi zeii şi zeiţele, pe care îi iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ şi poruncile lui, pe cât mă ajută forţele şi raţiunea:
Să respect pe cel care m-a învăţat această artă la fel ca pe propriii mei părinţi, să împart cu el cele ce-mi aparţin şi să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenţii lui ca fraţi şi să-i învăţ această artă, dacă ei o doresc, fără obligaţii şi fără a fi plătit.
Să transmit mai departe învăţăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu şi numai acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, şi nimănui altuia.
Atât cât mă ajută forţele şi raţiunea, prescripţiunile mele să fie făcute numai spre folosul şi buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violenţă.
Nu voi prescrie niciodată o substanţă cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, şi nici nu voi da vreun sfat în această privinţă. Tot aşa, nu voi da unei femei un remediu abortiv.
Sacră şi curată îmi voi păstra arta şi îmi voi conduce viaţa.
Nu voi opera piatra din băşică, ci voi lăsa această operaţie celor care fac această meserie.
În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul şi bunăstarea bolnavilor, mă voi ţine departe de orice acţiune dăunătoare şi de contacte intime cu femei sau bărbaţi, cu oameni liberi sau sclavi.
Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici tăcerea este o datorie.
Dacă voi respecta acest jurământ şi nu îl voi călca, viaţa şi arta mea să se bucure de renume şi respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul.”
Am citat mai sus „Jurământul” atribuit lui Hippocrate, medic al Antichităţii greceşti, cuprinzând îndatoririle morale ale doctorului în exercitarea profesiunii sale. Deşi unele articole par depăşite, intrând sub incidenţa unor interminabile controverse, în linii mari, sub aspect etic, lucrurile îşi păstrează valabilitatea. Ca atare, în zilele noastre, „Jurământul” este încă rostit, în multe universităţi ale lumii, la final, de către absolvenţii facultăţilor de medicină. Cu toate acestea, zilnic auzim despre nenorociri, despre deviaţii de comportament, despre fisuri ale sistemului medical românesc, încă nepus la punct. O anumită categorie a presei preferă să prolifereze „răul”, „mizeria”, „urâtul”, fiindcă, în mod paradoxal, fac vânzare bună. Uneori, ştirile pot fi reale, altele însă, de cele mai multe ori, nu. Nu intenţionez să dezvolt, acum şi aici, motivaţiile, fiindcă acest articol se doreşte a fi, dincolo de un exerciţiu de admiraţie faţă de puternica şcoală de medicină târgumureşeană – în general, un modest Laudatio – în special – faţă de calităţile şi realizările excepţionale ale unuia dintre cei mai mari chirurgi ai acestei ţări: domnul prof.univ.dr. Constantin Copotoiu.
Înainte de a mă aşeza în faţa computerului pentru a vă încredinţa gândurile mele, m-am tot întrebat dacă este deontologic, sau nu, să vorbesc, ca gazetar, despre o premieră în chirurgia mureşeană, fiind direct implicată, ca pacient. Până la urmă, m-am hotărât să fac abstracţie de această coordonată, considerând că este mai important evenimentul în sine – de interes general –, mărturia mea, ca pacient, dar şi ca jurnalist care îşi respectă semnătura, reprezentând garanţia unui succes eclatant.
În data de 21 mai a.c., echipa de chirurgi formată din prof. univ.dr. Constantin Copotoiu, dr. Dan Popa – medic primar, dr. Cătălin Tîlvescu – medic rezident şi dr. Bianca Grigorescu – medic anestezist ATI – a realizat, pentru prima dată la Târgu-Mureş, operaţia de plicatură laparoscopică a marii curburi gastrice. În termeni populari, micşorarea stomacului prin cea mai modernă şi neinvazivă modalitate chirugicală. O operaţie relativ asemănătoare, dar prin metoda clasică (cu bisturiul!), fiind efectuată, cu ceva vreme în urmă, de acelaşi talentat profesor dr. Constantin Copotoiu.
Practic, în data de 21 mai am intrat pe poarta Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă din Târgu-Mureş – la Chirurgie Generală 1 –, ca un „simplu cetăţean”, am fost operată la orele amiezii, şi, după o zi petrecută postoperator în ATI, şi trei zile sub supravegherea atentă a tânărului rezident dr. Victor Iosif Neagoe, medic de salon, şi, desigur, a personalului din secţie, sâmbătă, 25 mai, la ora 11, am ieşit, pe picioarele mele, pe aceeaşi poartă, bucuroasă de soarele care se arăta şi el în sfârşit.
Pe biletul meu de ieşire din spital, eliberat în acea dimineaţă, în final, scrie aşa: „Ne-a făcut plăcere să colaborăm cu dumneavoastră şi vă asigurăm că orice pacient va fi tratat cu maximă atenţie şi înalt profesionalism”. Semnează: Dr. med. Molnar Călin, medic primar chirurg, şef de lucrări.
Deci, se poate! S-a făcut la Târgu-Mureş! Întâmplarea a făcut ca eu să fiu pacienta fericită. Putea fi oricine altcineva, rezultatul ar fi fost, cu siguranţă, acelaşi.
Şi mai e ceva de menţionat: deşi, de obicei, doamnele nu îşi declină vârsta, e important de menţionat că am trecut de a doua… tinereţe!
Dar despre tinereţe şi frumuseţe, vom vorbi în alt cadru, într-un viitor interviu cu doctorul Emil Senin Negovan, un alt specialist de excepţie al medicinii mureşene.
Până atunci, mulţumesc, Doctore! Mulţumesc, Om bun!


Reclame