Constantin Enianu – Vestigiile Eladei

Fiind „victima” unei „excursii” pe un post de televiziune, unde am vizionat cu plăcere un documentar despre vechea Eladă, am decis să inserez câteva consemnări pe marginea acestui documentar pentru uzul cititorilor amatori de cunoaştere, prin metode dinamice sau statice. Iată ce am putut vizita în această excursie statică, efectuată din fotoliu:

 • Atena

Acropole este dealul sacru al Atenei şi cel mai important sit arheologic al Greciei. Atena a fost populată în anul 2.500 î.d.H. În timpul Pereioadei Arhaice, au fost construite multe temple, iar fortăreaţa de pe Acropole a devenit locaş de cult. Însă în timpul Erei de Aur a lui Pericle, şi la 30 de ani după ce a fost cucerită de perşi, au fost ridicate câteva dintre cele mai importante monumente ale sale. Arhitectul a fost Iktinos, iar sculptorul, Fidias. Atena şi zeul mării Poseidon şi-au disputat rolul de protector al oraşului, pe-atunci numit Kekropia, după numele regelui său. Într-un final, s-a hotărât ca zeii să aleagă cine urma să ofere oraşului cel mai de preţ dar. Disputa a avut loc pe dealul Acropole. Poseidon a lovit tridentul de o stâncă din care a ţâşnit apă, în vreme ce Atena a creat primul măslin din lume. Fără să stea pe gânduri, zeii au ales-o pe Atena, fiica lui Zeus. Templul, numit Atena Nike era de ordin ionic. Arhitectul a fost Callicrates. Friza este ornamentată cu basoreliefuri ce reprezintă un grup de zei în partea estică şi bătălii în celelalte două părţi. Aceasta se află aproape în întregime în Muzeul Britanic. Parthenonul a fost cel mai de seamă monument al Greciei Antice. Fusese ridicat în cinstea Atenei Parthenos. Iniţial, a fost denumit Marele Templu. Era un templu de ordin doric cu elemente ionice, construit în marmură de la Muntele Penteli. Tone de marmură ornamentată cu basoreliefuri ce debordează de viaţă. Grecii antici au decorat templele cu roşu, albastru şi auriu. Decoraţiunile sculptate combină într-un mod unic metopele dorice cu friza ionică. Friza ionică, înaltă de 160 m înconjura templul şi reprezenta zei, animale şi 360 de oameni. La începutul sec. al XIX-lea, ambasadorul britanic în Imperiul Otoman, Lord Elgin, a vândut o parte din sculpturi şi 80 m din friză Muzeului Britanic. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de Marmura Elgin. Templul Erechtheum se află în nordul Parthenon-ului şi a fost construit în anul 420 î.d.H. El a fost ridicat în cinstea Atenei şi a lui Poseidon, iar numele şi-l trage de la legendarul rege Erchtheus. Măslinul sacru, darul oferit oraşului de către Atena, creştea în partea sudică a Erechtheum-ului. Construit cu trei verande şi trei niveluri, avea un pridvor cu cariatide, siluete de femei în loc de coloane, ale căror nume provine de la faptul că erau la fel de frumoase precum femeile din Caria, Lakonia. În sec. al V-lea î.d.H. sudul dealului Acropole a devenit un important centru cultural al Atenei. Aici se află Teatrul lui Dionysos, închinat zeului vinului. Lângă acesta se găsesc ruinele Templului lui Dionysos. Piesele lui Eschil, Sofocle, Euripide, Aristofan, Menandru şi alţi poeţi au fost jucate aici pentru prima oară. Ruinele monumentului lui Thrasylus se află lângă acesta. Turnul cu opt laturi, aflat în Agora Romană, a fost construit la sfârşitul sec. I î.d.H. de către Andronicus. Turnul adăpostea un ceas hidraulic, iar friza era decorată cu basoreliefuri ale celor opt vânturi, aşa încât este cunoscut sub numele de Turnul Vânturilor. În partea estică a Agorei Antice, în sec. I î.d.H. a fost construită Agora Romană. Cele două agore comunicau printr-o alee pavată care pornea de la Biblioteca Panteos şi se sfârşea în partea vestică a Agorei Romane, la poarta Archigetidos Atena. Nu departe de Acropole se găseşte Olympieion. Aici era venerat Zeus. Din acel splendid templu n-a rămas decât 16 coloane. În Antichitate, templu sacru, una din cele mai remarcabile clădiri de pe arunci, era susţinut de 140 de coloane. Statuia lui Zeus era placată cu fildeş şi aur. În partea de nord-vest, fusese construit un arc de triumf închinat împăratului roman Hadrian. Avea 18 m şi era făcut din marmură de la Muntele Penteli. Povestea Agorei Antice începe din vremurile preistorice. Iniţial a servit drept cimitir, dar începând cu sec. al VI-lea î.d.H. a devenit centrul politico-social şi religios al Atenei. Apoi s-au construit temple, edificii pubice şi altare. În timpul sec. al II-lea î.d.H. i s-a definitivat structura. Pe dealul Agoraios Colonus se află Templul lui Hephaistos. Aici se pot admira metopele ornamentate cu basoreliefuri reprezentând Muncile lui Heracles şi Tezeu. În partea estică a Agorei Antice se află Porticul lui Atalus, un dar oferit de regele din Pergamus oraşului studiilor sale. În Antichitate a servit drept centru comercial. Acum edificiul rastaurat este o copie după cel antic. În interior se găsesc descoperiri importante din Agora. Amfiteatrul Herodes Atticus, cel mai impozant monument din sudul delului Acropole, a fost ridicat între anii 161-174 de către faimosul orator. Iniţial a fost un edificiu luxos al cărui acoperiş era din lemn de cedru. Continuă să fie un important centru cultural. Dealul Muzelor sau Dealul Philopappus, aflat în sud-vestul Acropolelor, a servit drept muzeu în Antichitate, probabil datorită faptului că aici se afla Templul Muzelor. Keramikos era cel mai mare cimitir din Antichitate. Excavaţiile au scos la lumină morminte şi ruinele zidurilor antice, a Porţii Sacre şi a porţilor principale ale Atenei. Acolo se termina drumul dinspre Academia lui Platon. Poarta sacră reprezenta capătul Căii Sfinte din Eleusina. De partea cealaltă a intrării, se afla cimitirul public. Acolo şi-a ţinut Pericle discursul de comemorare a soldaţilor căzuţi în primul război peloponez. Sculpturile, vasele, coloanele şi frumoasele monumente redau ambianţa liniştită şi impozantă a cimitirului. În Plaka, la intersecţia străzilor Lysicratous şi Virona, poate fi văzut un monument datând din sec. al IV-lea î.d.H., cunoscut sub numele de Monumentul Lysicratous sau Felinarul lui Diogene.

 • Micene

 În centrul peisajului feeric şi neregulat care se rotunjeşte spre sud, în golful Argos, acropola mitică Micene iese în evidenţă ca o stâncă antică. Dealurile cu văi adânci care le înconjoară şi le separă de stâncile împrăştiate de natură formează fundalul ideal pentru întunecata şi sângeroasa tragedie a familiei Atride. Agamemnon a fost comandantul care a condus o expediţie greacă împotriva troienilor. Această expediţie a fost sursa de inspiraţie pentru cele două poeme epice homeriene pe care Heinrich Schliemann le-a folosit drept punct de plecare în timpul excavaţiilor ce au scos la lumină Micene după mii de ani. De la Poarta Leilor, veţi inta într-un tunel care era blocat de o a doua poartă care acum nu mai există. În dreapta se află mormintele regale, protejate de un zid ce se păstrează aproape intact. Aici au fost găsite şase morminte în care se aflau 19 schelete, dar şi daruri de înmormântare îngropate cu cei morţi. Vizavi de Poarta Leilor un pasaj larg, datând din aceeaşi perioadă ca şi zidul, avea să conducă spre treptele palatului familiei Atride. Ruinele ne dau o idee în legătură cu arhitectura sa. Palatul avea două intrări. Scara mare cu 22 de trepte permitea accesul în partea principală. În stânga curţii se afla locul unui tron, unde regele stătea în timpul adunărilor. În mijlocul sălii principale se găsea vatra care avea podeaua de stuc cu margini de ghips. Dar aceasta a fost distrusă într-un incendiu, astfel încât nu a mai rămas nicio decoraţiune. Totuşi nişte fresce se păstrează aproape intacte. În vârful acropolei se poate vedea fundaţia unui templu doric din sec. al II-lea î.d.H., construit în locul în care s-a aflat templul micenian. Pe sub faţada de nord a zidului trece un pasaj subteran boltit care urmează fisura naturală a stâncii şi duce la un rezervor secret, alimentat de un izvor persan la o adâncime de 12 m. Această construcţie colosală s-a finisat în sec. al XIII-lea î.d.H. Cele mai importante monumente din afara acropolei sunt mormintele în coloane de la Tholos. Aceste morminte, cunoscute drept Mormintele lui Clytemn, au fost construite în anul 1300 î.d.H., iar după restaurare se păstrează în condiţii bune. La 50 m de acropolă poate fi văzut mormântul sompruos din Micene, cunoscut drept Comoara lui Atreus sau Mormântul lui Agamemnon. E unul dintre cele mai importante monumente ale Epocii de Bronz din Grecia continentală. A fost construit în jurul anului 1330 î.d.H. Mormântul are faţade impresionant lucrate cu coloane şi pietre verzui. Pragul porţii făcut dintr-un material roşu mai există şi acum acolo.

 • Teatrul Epidaurus

 Pe solul bogat, fertil sacru, plin de legende şi istorie al oraşului Epidaurus se află teatrul cu acelaşi nume, considerat a fi unul din cele mai importante monumente ale tezaurului grec. Acesta e adaptat mediului natural şi impresionează prin acustica sa unică, prin simetrie şi armonie. Potrivit pausanilor, teatrul a fost construit în sec. al IV-lea î.d.H. şi conceput de către arhitectul şi sculptorul Polyclitus. Avea 6.200 de scaune. Se presupune că în sec. al II-lea s-au mai adăugat 21 de rânduri, teatrul mărindu-şi capacitatea reală la 12.000 de scaune. Spre deosebire de celelalte teatre în care podeaua este din marmură, aici podeaua orchestrei este acoperită cu pământ şi înconjurată de un inel de piatră. Din 1938, aici se organizează în fiecare vară Festivalul Epidaurea. Tot aici s-au pus în scenă multe tragedii şi comedii antice.

• Tiryns

Între Nauplia şi Argos, pe un deal stâncos, se află citadela antică Tiryns, unul dintre cele mai iportante oraşe miceniene, al cărui nume a fost legat de cercul mitic al lui Heracle. Tirynthas, fiul lui Argos şi nepotul lui Zeus, a construit, potrivit mitului, zidurile citadelei cu ajutorul ciclopilor. Oraşul fusese populat de la începutul perioadei heladice, a prosperat până la invazia dorică şi a fost distrus în 460 î.d.H. de locuitorii din Argos. În prezent, vizitatorii pot admira masoneria ciclopă, tunelurile şi palatul Tiryns, care era format din hol, vestibul şi palatul principal.

 
• Evia

Cu mii de ani în urmă, Evia era unită de continent. Dar schimburile tectonice şi diluviene au făcut ca Evia să se desprindă de continent şi astfel să se formeze insula. Aceasta, se pare, a fost populată încă din Paleolitic. Descoperirile ce datează din Epoca Bronzului dovedesc că Evia avea legături cu insulele din Marea Egee şi Anatolia. Homer menţionează numele Evia, care înseamnă „tărâm fertil“ sau „bogat în vite“. În vremurile antice, când coloniştii ionieni îşi fondau oraşele, Evia avea legături cu Orientul, dovadă fiind darurile de înmormântare descoperite aici. Oraşul-stat, reprezentarea artistică a unei siluete umane şi scrisul au fost adoptate şi de către Europa Occidentală. Alfabetul chalcidian a fost baza alfabetului antic italian. Alfabetul latin provine din acesta. Muzeul de istorie din Chalcis este o adevărată comoară istorică. Aici veţi vedea multe descoperiri arheologice provenind de la o civilizaţie de acum 5.000 de ani. Colecţiile muzeului include descoperiri datând din Paleolitic, Neolitic şi începutul perioadei heladice. Aici există şi o colecţie de descoperiri ceramice datând din perioadele miceniene şi geometrice. Impresionantele ghirlande de aur din perioada elenistică sunt făcute din 135 de frunze de măslin. În dreptul porticului se pot vedea uriaşe statui romane, în timp ce în curte se văd monumente funerare şi stele ieşite în relief. În centrul Eviei, în oraşul antic Eretria, se află unul din cele mai importante situri arheologice al Greciei, ce se bucură de o lungă istorie. Teatrul antic Eretria, care avea o capacitate de 6.000 de spectatori, iese în evidenţă prin acustica sa excelentă şi similarităţile pe care le are cu teatrul lui Dionis din Atena. În una din cele mai vechi părţi ale oraşului se află faimoasa Casă a Mozaicurilor. Este un minunat exemplu de artă elenistică. Motivele sunt inspirate din mitologie şi din „Iliada“. Mormântul Iubirii, de origine macedoneană, construit din piatră, e cel mai bine conservat mormânt tholos din Grecia. În aceeaşi zonă poate fi văzut templul Apollo Dafneforos, construit în sec. al VIII-lea î.d.H. Decorul templului era alcătuit din reprezentări ale lui Tezeu capturând-o pe Antiope. În prezent, obiectele sunt expuse în Muzeul Arheologic din Eretria. Ele datează din Perioada Geometrică, iar alături de sculpturile din templul Apollo Dafneforos, existente tot în muzeu, au o mare valoare arheologică.

• Knosos

Situl arheologic din Knosos se află la 5 km de Heraklion. Acesta este cel mai mare şi mai elocvent sit minoian din Creta, scoţând la iveală un palat, locuinţe somptuoase şi alei pavate. În Knosos, excavaţiile au început în anul 1900, sub îndrumarea unui pionier în arheologie, Sir Arthur Evans. Acesta a condus timp de mulţi ani săpăturile din zona miticului palat minoian. În anul 1750 î.d.H., un cutremur de proporţii a provocat distrugeri semnificative în Knosos, Phaistos şi Malia. Mai târziu cu 50 de ani, un palat mai mare şi mai luxos a fost înălţat deasupra celui vechi. Construcţia a durat mai bine de trei secole. Istoria Knosos-ului şi în general cea a Cretei nu este cunoscută, deoarece au rămas doar câteva documente scrise. Tot ce se ştie, descinde din studiul şi interpretarea monumentelor descoperite în urma excavaţiilor. Phaistos e unul din cele mai vechi oraşe ale Cretei. Palatul fusese ridicat pe un deal şi avea mai multe niveluri ce comunicau prin trepte. Nu era la fel de amplu ca palatul Knosos, însă fusese construit dintr-un material de înaltă calitate. La el s-a lucrat cu meticulozitate, acesta păstrându-şi structura iniţială după doar câteva lucrări de restaurare. În epoca sa de aur, în Knosos se pare că au locuit 100.000 de oameni. Complexul-labirint urban includea sanctuare, săli ceremoniale, locuinţe ale familiei regale, ale demnitarilor, bucătării, săli de mese, băi, depozite, ateliere, scări etc. În diferite aripi ale palatului, în jurul unei curţi dreptunghiulare, au fost descoperite peste 800 de camere. Se crede că au existat 1.300 de camere distribuite pe cinci etaje, construite din piatră şi mortar. Zidurile erau tencuite cu stuc şi ghips, şi decorate cu fresce. Podeaua era pavată cu dale de piatră, iar stâlpii de lemn erau susţinuţi de baze de piatră. Impresionantele fresce înfăţişează scene religioase, tauri, grădini fermecate, peisaje, peşti şi delfini. Frescele atestă poziţia importantă a femeilor. Faptul că majoritatea zeităţilor erau feminine nu e o coincidenţă. În Muzeul Arheologic din Heraklion se află multe comori nepreţuite aparţinând civilizaţiei minoiene, unice în lume. Obiectele ies în evidenţă prin originalitate, fineţe şi motive, reprezentând viaţa cotidiană şi scene din natură. Tot în acest muzeu se poate vedea importantul text minoian, scris în hieroglife cretane, cunoscut drept Discul din Phaistos. Ceramica minoiană este minunată, realizată în stilul Kamares care se bazează pe culori vii şi modele rotunjite. Vasele de piatră sunt, de asemenea, impresionante. Aurarii minoieni au creat bijuterii folosind tehnici încă existente şi material valoros.

• Samothrace

O insulă caracterizată de unica frumuseţe naturală şi de ambianţa ocultă provocată de marii zei: aceasta este Samothrace. În nordul ei se poate vedea templul marilor zei. Un loc impozant şi ademenitor care aminteşte de Delphi. În vremurile antice, Samothrace era un centru religios internaţional. Potrivit lui Plutarh, ritul marilor zei avea loc anual, la sfârşitul lunii iulie sau la începutul lui august. Misterele sacre din Samothrace şi-au păstrat gloria mai bine de 1.000 de ani. Din acest motiv, insula a fost vizitată de multe personalităţi istorice şi mitice. Există două complexe religioase care au avut o importantă valoare încă din perioada arhaică: Palatul, unde erau iniţiaţi aleşii şi Noul Templu, unde misticii deveneau supraveghetori, ori, cu alte cuvinte, mistici de gradul II. În 1863, excavaţiile au scos la lumină statuia lui Nike din Samothrace, care poate fi văzută acum la Muzeul Luvru. În muzeul arheologic, pot fi admirate obiecte găsite în Templul Marilor Zei, tăbliţe, sculpturi, obiecte ceramice, ofrande oferite zeilor, o copie a lui Nike din Samothrace şi două statui făcute din marmură de Thassos, datând din sec. al V-lea î.d.H. şi reprezentându-i pe profetul orb Tiresias şi pe Persefona purtând o manta. În Samothrace se reactualizează un trecut dispărut cu peste 15 secole.

 
• Delos

Pentru grecii antici, Delos era vasul sacru, ancorat în mijlocul Mării Egee. Pentru contemporani, insula reprezintă un mister şi poate cel mai divers complex arheologic al Greciei. Din sec. al IX-lea şi timp de 1.000 de ani, acesta a fost centrul politic şi religios al Mării Egee. Potrivit mitului, aici s-ar fi născut Apollo şi Artemis, atunci când Leto, urmărită de geloasa Hera, căuta un loc în care să nască gemenii, fructul iubirii dintre ea şi Părintele Zeilor. Îi fusese refuzată intrarea în diferite oraşe. Oraşul antic se conservă foarte bine şi este cel mai impozant oraş antic al Greciei. Aici, în marele sanctuar panelenic, se păstrează toate elementele vieţii antice. Un locaş sfânt, un lac sfânt, un oraş comercial cu port, chei, magazine, pieţe şi, în fine, un oraş elenistic care poate fi comparat cu Pompei. În cheiul în care e ancorată caica se poate vedea Agora Competalistes, Galeria Filip, Drumul Procesiunii, lung de 13 m, înconjurat de baze şi pupitre, care lega portul de propileea Templului lui Apollo, Agora Delos cu şirul de coloane care se termină la ruinele caselor, una dintre ele construită în sec. al II-lea î.d.H., fiind reşedinţa lui Cedron. La capătul Drumului Procesiunii, se află monumentala propilee a sanctuarului lui Apollo Delianul. Zeul revenea aici în fiecare primăvară pentru a se bucura de cel mai frumos anotimp din lume. Sanctuarul a fost construit în timpul sec. al XVIII-lea şi al XVII î.d.H., în locul unui oraş micenian. În faţa propileei există statuia lui Hermes. În sanctuar se găsesc ruinele unei case construite de locuitorii Naxos-ului în sec. al VI-lea. Aici încă se mai poate vedea baza unei statui-gigant din marmură a lui Apollo. Pe insulă se aflau trei temple ale lui Apollo. În zilele noastre, regăsim ruine ale tuturor acestor temple. Cel mai vechi datează din sec. al VI-lea î.d.H. În interiorul său se găsea o statuie arhaică a zeului. În ciuda faptului că Delos era insula sacră a lui Apollo, aici existau şi statui ale altor zeităţi. În Templul lui Dionis pot fi văzute multe monumente, simboluri falice. Aproape de lacul sfânt se află Agora Theophrastus, Galeria lui Poseidon, Agora Italiană şi scena Leilor. Leii arhaici datând din sec. al VII-lea î.d.H., făcuţi din marmură de Naxos, stăteau ameninţători în faţa lacului sacru. În prezent, cinci dintre ei au rămas în picioare. În Delos nu erau veneraţi doar zeii din Olimp. Insula a fost multă vreme graniţa cosmopolită dintre Orient, Grecia şi Italia. Serapion era cel mai important monument egiptean din Delos. Pe un deal a fost găsită faţada din marmură a Templului lui Isis, donată de Atena. Statuia zeiţei este şi acum pe piedestal. În interiorul caselor rămase în picioare în Delos, precum Casa Delfinilor, a Măştilor, Casa de pe Deal şi câteva clădiri publice, se văd superbe podele din mozaic, care se păstrează aproape intacte. Motivele reprezintă scene marine. Mozaicurile mai înfăţişează şi motive din curentul dionisian, care atestă iubirea oamenilor pentru divertisment. Mai există, de asemenea, şi o colecţie de opere de artă ale şcolii alexandriene, dar şi o colecţie de statui care reprezintă generali şi conducători greci.

 
• Naxos

În Muzeul Arheologic din Naxos sunt expuse multe descoperiri, insula fiind cunoscută încă din vremurile mitice şi având o mare importanţă istorică în diferite perioade. A prosperat în tipul civilizaţiei cicladice şi a Epocii de Bronz (3.000 – 2.000 î.d.H.). Creaţiile importante ale civilizaţiei cicladice sunt: vase ceramice şi din bronz, arme făcute din piatră şi metal, unelte şi bijuterii. Cu toate acestea, creaţiile tipice ale civilizaţiei cicladice sunt uneletele ceramice în formă de tigaie, care aveau valoare religioasă sau magică, şi mai ales faimoasele statuete din marmură. Înălţimea lor variază între 5 cm şi 1,5 m şi prezntă multe similitudini cu sculptura modernă. Influenţa minoiană se reflectă în opere de artă care datează din anii 1700 – 1400 î.d.H. Descoperirile din perioada miceniană şi până în 1100 î.d.H. sunt de asemenea interesante. În Apollonas, unul dintre cele mai înverzite şi mai irigate sate, cu cariere de marmură, se poate observa interesantul şi nefinisatul Kouros, datând din sec. al VI-lea î.d.H. şi având o mărime uriaşă de 11 m lungime pe podea, de unde n-a fost mutat niciodată. În Melanes există un Kouros identic.

 
• Olimpia

În valea idilică şi liniştită dintre râurile Alpheus şi Cladeus, a fost construit în vremuri antice unul din cele mai importante sanctuare greceşti, sanctuarul din Olimpia, aşezat întro zonă liniştită. În acest sanctuar, în afară de ceremonii religioase, se organizau şi Jocurile Olimpice. Jocurile Olimpice reprezentau idealul competiţiei cinstite şi întăreau unitatea şi pacea lumii greceşti. Descoperirile arheologice atestă că această zonă a fost iniţial locuită în mileniul al III-lea î.d.H. Cultul lui Zeus a dominat Olimpia încă din perioada clasică. Ulterior a fost venerată şi o zeiţă htonică, Gaia. Se pot observa aici ruinele sanctuarului olimpic datând din diferite perioade. Edificiile ridicate în aceste timpuri erau folosite drept locaşuri de cult şi locuinţe, întrucât Olimpia nu fusese un oraş propriu-zis. În vecinătatea sacră, Altis, existau trei temple: al lui Zeus, al Herei şi al lui Rea, Pelopion, Hipodamion şi Filipeum, altare şi multe statui. Ruinele gimnaziului în care erau antrenaţi sportivii, propileea corintiană cu cele două rânduri de coloane interioare, Palaestra, Drumul Procesiunii, poarta sofisticată, stadionul, exedra lui Herodes Atticus, Templul Herei, unul din cele mai vechi temple greceşti, marele altar al lui Zeus şi templul său formează un impozant complex. Muzeul Olimpiei Antice are 11 săli şi o colecţie de comori nepreţuite: obiecte importante datând din perioada preistorică, precum vase şi cioburi din piatră şi ceramică, descoperiri din perioada arhaică, arme, decoraţii, statuete, fragmente de decoraţiuni din diferite temple, obiecte datând din perioada preclasică, statui din ceramică, bronz şi desigur, marmură, obiecte de artă clasică şi statuia lui Hermes din Praxiteles. În 1936, Jocurile Olimpice Internaţionale au inaugurat o ceremonie spectaculoasă, ţinută de atunci în acest loc, simbolizând continuitatea istorică şi legătura strânsă dintre Jocurile Olimpice şi Olimpia, pentru a aminti de coexistenţa virtuţii şi a puterii într-un om şi în scopul formării unei personalităţi împlinite psihic şi fizic şi a unei generaţii virtuoase şi puternice. Acest eveniment are loc la altarul Herei care, în timpul ceremoniei, este înconjurat de preotese ce poartă rochii antice.

 
• Delphi

Pe panta văii dintre Munţii Parnassus şi Kirfi, într-un frumos peisaj de măslini şi chiparoşi, în vremurile arhaice au fost ridicate oracolul şi templele din Delphi, rămase acum ruine. Templul arhaic al Atenei Pronaea, înălţat în cinstea zeiţei, se află la intrarea în Templul lui Apollo. Aici se poate observa faimosul Tholos, unul din cele mai importante monumente din Delphi, înconjurat de 20 de coloane dorice cu 10 semicoloane corintiene în interior. Templul lui Apollo era înconjurat de un zid protector. Aici existau clădiri, monumente, temple, comori şi ofrande. Acum se pot vedea ruinele templului în care s-a aflat sanctuarul lui Pythia care scria oracole. La cel mai înalt nivel al Templului lui Apollo se află teatrul datând din sec. al IV-lea î.d.H. care avea o capacitate de 5.000 de spectatori şi care era înconjurat de un decor natural. Prin şanţul format de cele două stânci din Delphi curge izvorul Castalia. În Muzeul din Delphi, cu 12 săli, se observă cele mai importante sculpturi şi obiecte, găsite în templele lui Apollo şi Atena. Arta plastică, sculpturile şi basoreliefurile ce împodobeau diferite părţi ale templului, precum şi metopele, formează colecţia muzeului. Metopele reprezentând bătălii amazoniene şi centauriene ne familiarizează cu arta plastică a sec. al IV-lea î.d.H. Delphi era considerat regatul inscripţiunilor. „Vizitiul“ este o capodoperă din bronz, simbolul muzeului.

• Cos

Renumit datorită sanctuarului lui Asclepius, oraşul Cos era cel mai bun centru de tratament. Insula avea o importantă comoară arheologică. Arheologii au împărţit oraşul în patru zone pentru a-şi facilita cercetările. Templul lui Pandemos Atena se discerne uşor datorită coloanelor din marmură de ordin corintian. Ruinele agorei antice, cu cele două coloane restaurate, se întind dincolo de bulevardul lui Hipocrat. În vestul sitului arheologic se află ruine din perioada miceniană. Gimnaziul antic se numea Xisto (Zgârietură), deoarece atleţii se ungeau cu ulei şi se zgâriau pentru a se curăţa. Din gimnaziu au rămas 17 coloane. Lângă gimnaziu se aflau băi termale. Era vorba de o sală mare în care s-a descoperit un mozaic în foarte bună stare. Mozaic s-a găsit şi-n zona de est a excavaţiilor. Cel mai important, înfăţişează bătălia dintre Poseidon şi titanul Polybotes. Alte mozaicuri prezintă scene cu Orfeu, peisaje de toamnă şi animale. Nympheum-ul a fost construit în sec. al III-lea î.d.H. şi era o toaletă publică atât de frumoasă încât cerecetătorii au crezut iniţial că e un sanctuar dedicat nimfelor. În curte au rămas 11 coloane şi porticuri pe care se aflau statui. Odeonul antic are nouă niveluri de marmură şi 18 trepte pentru a facilita deplasarea spectatorilor. Sub aceste niveluri erau săli unde s-au găsit statui antice. Statuia lui Hipocrat, de exemplu, se află la un loc de cinste în muzeu. Obiectele expuse aici ne duc înapoi în timp, ne oferă o idee în legătură cu arta din Cos. În vestibulul muzeului se pot observa capetele statuilor Demetrei şi a Agripinei, precum şi sculpturi reprezentând o prostituată şi un leu. În centrul clădirii atrage atenţia un mozaic din sec. al II-lea care îi reprezintă pe Asclepius şi pe Hiprocrat. Mai pot fi văzute statui ale lui Artemis, Dionis şi Higeea şi alte statui fără cap din vremurile antice. În sala estică sunt expuse statui romane. Sanctuarul lui Asclepius din Cos se găseşte pe un deal de 100 m înălţime, într-o pădurice dedicată lui Apollo. Excavaţiile au scos la lumină tempe şi inscripţiuni. Pe prima platformă este o scară cu 24 de trepte, iar spre sud erau pasaje care duceau spre încăperi secrete. Spre a doua platformă se urcă pe 30 de trepte. Aici se poate vedea altarul închinat lui Apollo sau Asclepius. Către vest se află templul lui Asclepius cu două coloane restaurate, datând din sec. al III-lea î.d.H. Către est sunt trepte ce duc la templul lui Apollo cu opt coloane restaurate. Urcarea a încă 60 de trepte duce la a treia platformă. De aici se poate contempla măreţia locului.

 
• Dion

Dion este oraşul antic macedonean vizitat de Alexandru Cel Mare în 334 î.d.H. pentru a aduce o ofrandă înainte de a porni în expediţia împotriva perşilor. Oraşul era înconjurat de un dreptunghi cu perimetrul de 4 km. Se pot observa mozaicurile superbe de aici şi din locuinţa lui Dionis, odeonul băilor, sanctuarul lui Demetra, străzile pavate care se intersectează la un anumit unghi, teatrul roman aflat într-o zonă umedă şi înconjurat de copaci înalţi. Vederea spre Muntele Olimp este unică. Teatrul din Dion, în care au loc în fiecare vară multe spectacole, rezistă într-o bună condiţie. Una din caracteristicile teatrului este tunelul subteran, care începe de la scenă şi se termină în centrul orchestrei. Locuinţa lui Dionis este un complex care a ieşit la lumină în ultimii 20 de ani şi care conţinea magazine, locuinţe, sală de bal, altar, atriumuri, bibliotecă şi băi. Lucrul specific acestui oraş era că multe edificii erau construite în afara zidurilor. Sanctuarele lui Demetra, Dionis şi Asclepius se află pe nişte câmpuri. Dacă se trece un pod de lemn, se ajunge la Templul lui Isis. Statuia zeităţii se găseşte la loc de cinste în templu, stând pe piedestalul ei în poziţie verticală. E o siluetă feminină, care ţine cornul din Amaltea în mâna stângă. În stânga Templului lui Isis se află templul Afroditei Ypolimpias. Pe piedestal este o copie a cestei statui. În muzeul din Dion există sculpturi în marmură datând din perioadele elenistică şi romană. Un număr de 15 statui provin din templele lui Artemis şi Isis.

 
• Pella

Cine doreşte să înveţe câte ceva despre arta antică macedoneană, trebuie să viziteze Muzeul din Pella, oraş care a fost capitala Macedoniei. În Muzeul din Pella, printre exponate se află un câine de marmură şi o statuie de bronz a lui Poseidon. Dar ceeea ce fascinează cel mai mult este podeaua din mozaic a muzeului, datând din perioada elenistică şi având teme minunate. O pereche de centauri, un vultur devorând o căprioară şi câteva scene înfăţişându-i pe Dionis pe o panteră, pe Alexandru Macedon vânând un leu, răpirea Dianeirei şi o bătălie între greci şi amazonieni. În timpul perioadei clasice, Herodot şi Thucidide pomenesc de Pella. Pella era considerat a fi cel mai important oraş macedonean. Palatul Palatitsa a fost construit în perioada elenistică, poate în timpul regatului lui Atigon al II-lea Gonatas. În încăperea cu un superb prag de marmură, în jurul unei rozete, există un mozaic cu modele florale, încadrat de un pătrat. În nişe se văd siluete feminine. Palatul se afla într-un loc minunat cu vedere la mare. El cuprindea şi o curte întinsă cu pasaje boltite şi coloane dorice. Acum se poate vedea şi un mormânt, datând din sec. al III-lea î.d.H., ce are o faţadă ionică şi trei semicoloane. De asemenea, sunt evidente obloanele uşii de marmură, iar în criptă, un tron de marmură, o masă şi o canapea. Săpăturile conduse de profesorul Manolis Andronicos de la Universitatea din Salonic au scos la lumină trei monumente frumoase, aflate unul lângă altul. Darurile funerare se află în Muzeul Arheologic din Salonic. Acesta este situat aproape de parcul expoziţional şi adăpoteşte descoperiri din Macedonia. În hol se află trei descoperiri dintr-un templu ionic din Salonic, datând de la sfârşitul sec. al VI-lea î.d.H. Mai sunt cinci săli unde se pot vedea lucrări în ordine cronologică începând cu perioada arhaică şi până în sec. al IV-lea d.H. Statui, lespezi şi basoreliefuri create de mari artişti. Mozaicuri datând din perioada romană. În celelalte încăperi ale muzeului sunt expuse vase preistorice, arhaice şi clasice, ceramică, o colecţie de bijuterii şi unelete de uz casnic. Comorile Macedoniei Antice se află la loc de cinste în muzeu. La mormântul Verginei, se văd descoperiri din mormântul regal şi vestibul. Un altar de aur decorat cu o stea cu 12 raze, simbolul dinastiei macedonene. Acesta conţinea osemintele reginei acoperite cu purpură brodată cu aur, dar şi o diademă de aur. Aceasta a fost găsită în altar, unică prin somptuozitate şi decoraţiuni. O tolbă poleită cu argint, care acoperea o teacă de piele, decorată cu motive în relief, ce reprezentau cucerirea unui oraş, inele de aur, un lanţ de aur şi câteva obiecte placate cu bronz. O coroană aurită din frunze de mirt, o cataramă de aur şi capete aurite ale Medusei erau folosite drept accesorii. Toate acestea au fost găsite în vestibulul mormântului regal şi datează din anii 350 – 325 î.d.H. În criptă se află un pieptar împodobit cu dungi aurite, capete de lei, o cască din fier, o sabie cu mâner de aur şi multe vase din argint. Apoi, un altar de aur, care conţinea osemintele regelui şi coroana de aur aşezată pe patru labe de leu. O coroană de aur cu frunze de stejar, fructe, vase, arme şi tripoduri. Vasele ceramice atestă vechimea mormântului. O diademă placată cu argint şi aur, coroana suveranului. Capete din fildeş care îi reprezintă pe Filip, Alexandru şi Olimpias.

 

Reclame