Mariana Cristescu – Obrăznicia ungurilor a depăşit orice limită. La fel şi slugărnicia Guvernului român. Până când?

 Sâmbătă, 20 aprilie, la Cluj-Napoca s-au desfăşurat lucrările Congresului PPMT, invitaţi speciali fiind membrii unei delegaţii conduse de Marc Gafarot Monjo, reprezentant al Partidului pentru Convergenţă şi Uniune Catalană.

          „Transilvania e precum Catalonia. Aveţi nevoie de autonomie” – s-a trezit vorbind acesta, demonstrând încă o dată, dacă mai era nevoie, că ori are un IQ modest şi nu pricepe, ori i-a fost spălat creierul de către autonomiştii stipendiaţi de Budapesta, care nu recunosc Trianonul şi continuă să considere, maladiv, Transilvania teritoriul de drept  al Ungariei Mari, graniţă a ei către Răsărit. Altfel, de ce ar afirma catalanul, obsedant, că „Transilvania e precum Catalonia”?

Dar mai bine să vedem cum se prezintă această provincie (regiune autonomă)! Privind harta, se vede că regiunea Catalonia (Catalunya) este situată la nord-estul Statului Spaniol (32.000 km²), că la est se învecinează cu Marea Mediterană, la Nord cu Franţa şi Andorra, iar la Vest şi la Sud cu Aragon şi respectiv Valencia. „În afară de cei aproape 580 de km de coastă, Catalonia dispune de mari unităţi de relief, precum Pirineii şi Prepirineii, Sierra Transversal sau depresiunea Centrală. Acest lucru determină o climă variabilă în funcţie de teritoriu.” Aici ar exista o oarecare asemănare cu Transilvania, doar că munţi avem şi noi şi, în plus, cum spune poetul, „munţii noştri aur poartă”, deşi „noi cerşim din poartă-n poartă”, poate şi pentru că lemnul pădurilor în care se antrenează cu osârdie tineretul visatelor trupe autonomiste este sistematic mărunţit şi trimis în buzunarele mai-marilor sau mai-micilor întreprinzători lipsiţi de etnie (căci javrele nu au etnie!), de simţ olfactiv (căci oricum, banul nu are miros) şi de bun-simţ (căci despre articolul acesta se mai vorbeşte doar în cărţi). Totuşi, ceva mă face să cred că în Catalunya autonomă lucrurile nu stau chiar aşa. Dar să continuăm prezentarea „modelului”!

         Capitala Catalunyei este Barcelona, deţinătoare a impozantei, încă neterminatei catedrale Sagrada Familia, începută în 1882. Cunoaşteţi, desigur, că proiectul original al bisericii a fost făcut de arhitectul Antonio Gaudi, care a lucrat la el peste 40 de ani, dedicându-i-se exclusiv în ultimii 15 ani din viaţă. Estimările iniţiale, bazate pe tehnicile de construcţie ale începutului secolului 20, preconizau un termen de câteva sute de ani pentru terminarea construcţiei. Gaudi ar fi comentat, în legătură cu aceast termen: „Clientul meu nu se grăbeşte”. În prezent termenul estimat este anul 2026. După moartea celebrului arhitect, în 1926, lucrările au continuat sub conducerea lui Domènech Sugranyes, până în 1936, când au fost întrerupte de Războiul Civil Spaniol. La 7 noiembrie 2010, Papa Benedict XVI a sfinţit biserica şi a ridicat-o la rangul de „minor basilica”. Oricum ar fi, numărul uriaş de vizitatori, din toate colţurile lumii, în toate anotimpurile, rotunjeşte simţitor bugetul turismului local.

 „În prezent, Catalonia are mai mult de şapte milioane de locuitori repartizaţi în 946 de municipii. Are două forme administrative de diviziune teritorială: diviziunea administraţiei autonome, cu 41 de judeţe; şi diviziunea administrativă de stat, cu 4 provincii: Barcelona, Gerona, Lérida şi  Tarragona. Deci, asta era! Ne apropiem de forma pe care şi-ar dori-o unii, uitând că Transilvania nu are ieşire la mare, nici măcar la Dunăre, că e aşezată în inima României şi bine ar fi să nu le încolţească prin puţina minte ideea construcţiei, fie şi imaginare, a vreunui canal Csíkszereda (Szeklerburg, Miercurea Ciuc) – Budapest, fiindcă experienţele de la canal nu s-au dovedit niciodată dintre cele mai fericite!

      Dintr-un documentar al locului, aflăm că „societatea şi cultura catalană s-au construit pe baza schimbului de idei, de obiceiuri şi de persoane, fruct al unei îndelungate istorii de migraţii şi tranzacţii comerciale cu alte culturi şi naţiuni, datorate poziţiei sale ca enclavă în Marea Mediterană.” (s.n.) Unde-i asemănarea cu Transilvania, senor Gafarot? Catalanii s-au tot  amestecat, în timp ce „noi locului ne ţinem” de mii de ani. Românii ardeleni sunt dacii liberi. Mai puneţi mâna pe cartea de Istorie a Românilor, nu pe manualul de existenţă măsluită a secuilor, care nici măcar pe aceia nu-i serveşte! (De fapt, secuii totdeauna au fost calul de bătaie al ungurilor! Scoşi la înaintare, folosiţi, şi abandonaţi la greu.)

„Societatea catalană arată o consideraţie durabilă (n.n.- ???) pentru instituţiile sale, cultura sa, limba (catalană) şi tradiţiile sale. Limba catalană reprezintă o trăsătură fundamentală a identităţii catalane şi a fost întotdeauna un element-cheie pentru coeziunea socială.” Spre deosebire de Ţara Bascilor (comunităţile autonome Navarra şi Pais Vasco), Catalonia nu are un sistem fiscal independent de guvernul spaniol central, de aceea peste 60% din taxele şi impozitele din Catalonia se folosesc la menţinerea celorlalte comunităţi autonome mai sărace din Spania. Catalonia nu deţine un sistem sanitar şi de învăţământ complet. Din punct de vedere administrativ Catalonia este divizată în patru provincii: Barcelona, Girona, Lleida, şi Tarragona. De asemenea provinciile sunt divizate în „comarques”, adică districte sau raioane. Cu toate acestea,Parlamentul din Catalonia (Parlament de Catalunya), ţinând cont de sentimentul şi voinţa cetăţenilor săi, a definit Catalonia ca fiind o naţiune.”  Voilá! Unde dai şi unde crapă!

         „Catalonia se autoguvernează în acord cu Constituţia Spaniolă (Constitució espanyola) şi Statutul de Autonomie din Catalonia (Estatut d’Autonomia de Catalunya), care constituie norma instituţională de bază.

    Generalitat de Catalunya (Guvernul Autonom Catalan) este sistemul în care se organizează autoguvernarea din punct de vedere politic şi integrează Parlamentul, cu 135 de deputaţi şi deputate, preşedintele şi Guvernul din Generalitat. Toţi aceştia sunt aleşi prin sufragiu universal, la fiecare 4 ani. Economia catalană este prosperă, cu un sector primar cu o prezenţă nu foarte semnificativă, dar dotat de subsectoare foarte potente care concurează în toată lumea; de exemplu cava, vinul, creşterea animalelor, fructele, mezelurile. De asemenea, mai are o importantă industrie în sectorul auto şi a accesoriilor auto; industria chimică; alimentaţie; şi fabricarea produselor electrocasnice şi de material informatic şi telematic de ultimă generaţie. Industria editorială şi construcţia constituie, de asemenea, un sector decisiv. În sectorul terţiar, se evidenţiază turismul şi sectoarele asociate acestuia.”

     Am aflat, aşadar, de ce vor autonomie catalanii. Fiindcă, repetăm: Spre deosebire de Ţara Bascilor (comunităţile autonome Navarra şi Pais Vasco), Catalonia nu are un sistem fiscal independent de guvernul spaniol central, de aceea peste 60% din taxele şi impozitele din Catalonia se folosesc la menţinerea celorlalte comunităţi autonome mai sărace din Spania. Funcţionează şi la ei povestea cu capra vecinului, dar, cumva într-o variantă mai… umană. Cert e faptul că nu există niciun fel de asemănări între Catalunya şi Transilvania, decât eventual la gărgăuni, şi că PPMT se agaţă cu disperare de orice îşi imaginează că i-ar putea conferi un dram de credibilitate în faţa lumii civilizate.

Evident nedocumentat şi neinspirat, Marc Gafarot Monjo, reprezentant al Partidului pentru Convergenţă şi Uniune Catalană, a vorbit, la Congresul PPMT de la Cluj-Napoca, despre importanţa obţinerii autonomiei de către regiunea Transilvaniei, crezând că face, sau intenţionând, fără succes, să facă o comparaţie cu situaţia din regiunea spaniolă în care vieţuieşte şi activează.

Să ne înţelegem! Eu nu am nimic împotriva personajului, nici măcar împotriva sistemului catalan. Treaba lor cum se autoguvernează, dacă spaniolii acceptă. Fiecare, cu crucea lui! Partidul Convergence and Union (CiU) este, de fapt, o alianţă politică de centru dreapta, aici regăsindu-se Convergenţa Democratică a Cataluniei (CDC) şi Uniunea Democratică a Cataluniei (UDC). În prezent CiU este condus de Artur Mas, care este chiar… preşedintele Guvernului Catalan.

Să căutăm asemănări prin Transilvania ar fi o idee, în acest stadiu. Unii se visează guvernatori într-un Ţinut Secuiesc autonom, într-o Românie federalizată, condusă de Budapesta prin reprezentanţii Ungariei Mari în teritoriu, înalţii funcţionari de stat român cu dublă cetăţenie. Nu-i greu de priceput, doar că vrabia mălai visează, iar Gafarot, care probabil are şi el nevoie de un plus de imagine internaţională, le dă apă la moară, fiindcă gura nu doare. Şi spune poveşti pentru cine are timp să-l asculte: „În Catalonia noi am trăit deja această experienţă, a obţinerii autonomiei. La noi a fost vorba despre un regim dictatorial (n.n. – S-o fi referit la Franco?!?), dar discriminarea minorităţilor a fost rezolvată. În Catalonia luptăm şi acum să ne păstrăm drepturile. Transilvania şi Catalonia sunt strâns unite. Aveţi nevoie de autonomie, e un principiu care nu e împotriva nimănui”. A mai înşirat el gogoşile astea şi la Târgu-Mureş, la mitingul din 10 martie a.c..

 În fond, poate că aberaţiile catalanului nici nu ar merita băgate în seamă, fiindcă e clar că individul face exerciţii de retorică în faţa unora care defilează cu el precum cu un cal şchiop. Numai că istoria se repetă:  la eveniment a participat şi secretarul de stat în Ministerul de Externe al Ungariei, Nemeth Zsolt, băgăreţ şi impertinent ca de obicei, perorând despre „recentele tensiuni dintre români şi maghiari”: „Reforma regiunilor, oficializarea limbii maghiare, drapelul secuiesc şi scandalul bentiţei tricolore – acesta a fost contextul relaţiilor româno-maghiare din ultimii ani. Aceste provocări au distrus tot ce s-a construit în ultimii ani. Se doreşte renaşterea spiritului antimaghiar, dar România nu mai este cea de acum 25-30 de ani, nu va mai accepta instigări precum scandalul bentiţei tricolore. Majoritatea românilor nu cred în manipulările antimaghiare”. Ca să vezi! Mincinosul chiar ne crede tâmpiţi, şi o mai şi declară, la noi acasă! În plus, oficialul ungur a precizat că PPMT trebuie să fie consecvent în probleme precum cea a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu- Mureş, problema autonomiei şi cea a drapelului secuiesc, amintind exemplul premierului din Kosovo, care a reuşit să încheie, în câteva ore, tratatul pentru autonomia regiunii, fapt ce trebuie să fie o inspiraţie pentru maghiarii din Transilvania.

       Culmea-culmilor, însă, musca de pe produsul tubului digestiv a fost, iarăşi, răspopitul europarlamentar Tökés, negru în cerul gurii sale spurcate de ură antiromânească, care, nici mai mult, nici mai puţin, a cerut majorităţii româneşti, pe lângă autonomie, să-şi ceară public scuze pentru suferinţele ungurilor din România, pentru românizarea artificială a satelor maghiare, «după cum scrie şi în raportul Tismăneanu», asimilare asemănătoare cu demolarea satelor.”

      În acelaşi timp – cred unii comentatori naivi! -, „Tökés a lovit puternic cu declaraţiile sale pe Kelemen Hunor şi UDMR, tabără acuzată de trădarea intereselor minorităţii ungureşti pentru interesele personale şi cele ale partidelor politice româneşti”. Europarlamentarul, care joacă la câte capete îi dă dezlegare înalta decoraţia oferită de Traian Băsescu, a mai afirmat, total dezinhibat, că nu degeaba a fost semnat pactul dintre USL şi UDMR înaintea alegerilor din toamnă, pentru că, fără susţinerea românilor, asigurată de USL, UDMR nu ar fi atins pragul de intrare în Parlament!!!

         Asta aşa-i! Ce spunea ex-vicepremierul Marko Bela despre politicienii români? Că sunt tâmpiţi?

          Dumneavoastră ce credeţi, stimaţi cititori?

           Dar despre mizeriile lui Tökés Lászlo ce părere aveţi? Pentru genocidul împotriva românilor ardeleni, pentru martiriul bisericii ortodoxe, pentru masacrele din 1917-1919, pentru teroarea horthystă, pentru crimele din decembrie 1989 şi cele ce au urmat, pentru maghiarizarea forţată a populaţiei româneşti – despre care raportul Tismineţki, citat de popa cel iubăreţ, nu spune nimic -, cine ar trebui să-şi ceară iertare, punându-şi cenuşă în cap şi târându-se în genunchi până la Moisei, ori la Mureşenii de Câmpie, ori la Sucutard, prin tot Ardealul ăsta batjocorit inclusiv în zilele noastre?

Iertăm, dar nu uităm!

Nu întindeţi coarda, părinţele, că, într-o zi, care numai bună nu va fi,  s-ar putea să vă plesnească!

 

 

Reclame

2 gânduri despre „Mariana Cristescu – Obrăznicia ungurilor a depăşit orice limită. La fel şi slugărnicia Guvernului român. Până când?

  1. Este GROAZNIC CA AM INCEPUT MULTI ROMANI SA_L REGRETAM PE CEAUSESCU. SI IN ACEST CAZ SE HOTARASE CA TOTI ROMANII INDIFERENT DE ETNIE SA FIE OBLIGATI SA STIE LIMBA ROMANA, FIINDCA TRAIESC IN ROMANIA. VINOVATI DE ACEASTA SITUTIE SUNT CEI CARE NE CONDUC. NU INTELEG DECE TREBUIE SA NE MILOGIM LA INALTA POARTA, ASTAZI UNIUNEA EUROPEANA. DE CE NU STIM CU CAT COTIZEAZA ROMANIA ? SUNT MULTE DE SPUS, SINGURA CARE MAI POATE FACE ESTE PRESA SI IN PRIMUL RAND CEA CENTRALA, CONTINUATI TOT ASA POATE SE VOR TREZI. POATE AR TREBUI O PETITIE SEMNATA DE FOARTE MULTI ROMANI, CEVA TREBUIE FACUT. VA DORESC TOATE CELE BUNE SI MULT CURAJ.

Comentariile sunt închise.