Constantin Enianu – Actualitate prin virtualitate: Veneţia

VeniceVeneţia este oraşul îndrăgostiţilor, al muzicii, al teatrului şi al carnavalurilor. Veacuri consecutive, pe aici au trecut tot felul de personalităţi, dar şi anonimi. Despre Veneţia îmi permit să povestesc câte ceva, din ce am citit şi am văzut prin intermediul mijloacelor virtuale. Chiar dacă în 1880 poetul Eminescu a consemnat printr-un sonet că viaţa falnicei Veneţii era stinsă, acest oraş, cu o vechime de 1.200 de ani, e cel mai interesant de vizitat în zilele de azi, întrucât se mai aud cântări şi se mai văd lumini de baluri. Când are loc Carnavalul Veneţian anual, centrul San Marc împreună cu întregul oraş e plin de un farmec specific şi memorabil.

Carnival of Venice 2010 - Three last day

Carnival of Venice 2010 – Three last day (Photo credit: Nemodus photos)

În anul 726, pe când restul Europei era condusă de împăraţi şi prinţi, Veneţia a luat-o pe alt drum, alegând dogele din rândul familiilor de vază. Cu cele 112 scrutine şi cei 112 dogi care au urmat, oraşul putea fi considerat cea mai longevivă republică din istorie. Poziţia sa geografică era un mare avantaj. Făcând comerţ cu Europa, Constantinopol şi Africa de Nord, oraşul dogilor era un nucleu pentru călători şi o atracţie turistică timpurie. Vizitatorii erau atraşi prin faptul că oraşul avea caracter cosmopolit, jumătate din veneţieni fiind străini. Aici erau şi mai sunt turci, evrei, greci, germani, toţi fiind proveniţi din comercianţi. Şi, după cum se spune, comerţul aducând bogăţie, este un antrenament propice pentru dezvoltarea culturii. Veneţia avea bani, iar aceştia au contribuit la înflorirea artei. În Renaştere, Veneţia îşi permitea începerea a numeroase construcţii, proiect care a durat aproape două secole. S-a ivit astfel un oraş plutitor, cu canale, palate măreţe şi pieţe publice. Cu cei 150.000 de locuitori, era un mare oraş european.

Return of the Bucintoro to the Molo on Ascensi...

Veneţia, pictată de Canaletto, ne oferă o imagine a arhitecturii şi a vieţii din secolul XVIII. În aceste palate „hidraulice”, imortalizate de pictor, locuiau nobili şi negustorii bogaţi. Multe dintre ele aveau etaje inferioare, unde au fost înfiinţate depozite, magazine şi ateliere. Nobilii înstăriţi trăiau alături de muncitorii de rând şi cu micii comercianţi într-un „mixtum compozitum”. Aristocraţia nu era departe de noţiunea de sociologie aplicată. Au creat festivaluri cu intenţia de a afirma identitatea veneţiană. Erau organizate evenimente menite să crească sentimentul apartenenţei. Întreaga populaţie se aduna la sărbători, la primirea demnitarilor străini şi la carnavalul anual. Carnavaluri au loc în toată Europa, însă aici ele au o semnificaţie anume. Republica Veneţiană a dat drepturi politice doar câtorva familii şi se consideră că e oportun să existe o perioadă când, fără să se schimbe regulile, oamenii pot fi mai nesupuşi, purtându-se mai necuviincios. Statul în aceste momente deţine totuşi controlul continuu, pentru a nu se ajunge la anarhie sau revoluţie. Un sistem care permite asemenea libertăţi cetăţeneşti controlate menţine populaţia mulţumită.

Astăzi, carnavalul veneţian se adresează turiştilor cu dare de mână. Când Veneţia şi-a pierdut independenţa în faţa lui Napoleon, carnavalul, simbol al egalităţii, a încetat să mai existe. El a fost reinventat în 1979. Însă, pentru a lua parte la o tradiţie veche de 1.000 de ani, costă. Costumele sunt scumpe, iar biletele la bal, de asemenea… Cine poate fi prezent la Ballo Tiepolo, unul dintre cele mai fermecătoare evenimente, e un harnic financiar fericit. Aici, într-un costum specific, ai un simţământ pe măsură. Poţi fi conte/contesă, baron/baroneasă, rege/regină. În asemenea posturi, te simţi altcineva. Eşti liber de a vedea pe alţii şi liber de a nu fi văzut de alţii. Cuvântul „carnaval” derivă din latină şi înseamnă „ajunge cu carnea”. E ultimul chef înainte de Postul Paştelui. Astăzi elegante, costumele în trecut serveau iniţial la păstrarea anonimatului. Prin această deghizare, oamenii puteau avea aventuri, puteau evita creditorii, iar nobilii faliţi puteau chiar să cerşească pe străzi. Costumele au deci o semnificaţi aparte. În trecut oamenii nu purtau costume, ci doar îşi schimbau hainele, întrucât dispuneau de foarte puţine rânduri de haine: două-trei pentru baluri şi alte două-trei de purtat în viaţa cotidiană. Oamenii erau uşor de recunoscut după hainele pe care le purtau. Nobilii făceau schimb de haine cu servitorii sau cu alţi nobili, iar servitorii la fel. Carnavalul ţine 12 zile în prezent, faţă de trecut când dura mai mult de şase luni, timp în care nobilul deghizat putea înţelege ce înseamnă să fii servitor, iar servitorul în travesti  ajungea poate la concluzia că nu prea e bine să fii nobil…

The Grand Canal and the Church of the Salute (...

Personaje, provenite de la Comedia dell” Arte cum sunt Arlechin, Petunella, Pantalone pot fi regăsite în Carnavalul Veneţian. În secolul XVIII, Veneţia era singurul loc din Europa în care funcţionau 20-30 de teatre. Aşa că, toate companiile  de teatru obişnuiau să vină la Veneţia. De aceea Comedia dell’ Arte era foarte importantă în oraşul gondolelor. După ce plecau de aici, companiile se împrăştiau în toată Europa. Statul acorda libertăţi, în schimbul loialităţii. Veneţienii erau încurajaţi să creadă că trăiau într-o ţară a libertăţii. Îmbrăcarea hainelor de bogat sau sărac nu a dus la o societate fără clase, dar a ameliorat tirania, infatuarea, cinismul şi alte tare cu care se confrunta Europa.

În trecutul veneţian totul pare la superlativ: Tiţian, Canaletto, Monteverdi… Astăzi se pare că transpar câteva aspecte negative. Mai înfloreşte viaţa artistică în Veneţia ? Mereu sunt vizionate filme care se toarnă aici, dar acestea aparţin recte de companiile străine de filme. Sunt şapte milioane de turişti pe an în Veneţia, dar locuitorii acesteia pleacă cam 1.500 pe an. Erau în trecut 150.000 de locuitori, însă astăzi mai sunt 75.000. Veneţia a fost construită şi a uimit pe vizitatrii ei, fie ei negustorii bogaţi de acum 600 de ani sau turiştii de astăzi. Esenţa acestui loc a rămas aceeaşi, iar imaginea sa se schimbă în timp, trăieşte, respiră şi îşi perpetuează tradiţia.

View of the Entrance to the Venetian Arsenal, ...

 

 

Reclame