Mariana Cristescu – „Cine îşi uită istoria merită să o retrăiască!”

20 martie este o zi cu semnificaţii aparte pentru români. La 20 martie 1821, Tudor Vladimirescu adresa o proclamaţie locuitorilor din Bucureşti şi o alta către cei din judeţe, în care arăta că ridicarea sa a fost provocată de „pierderea privilegiilor noastre şi jafurile cele nesuferite care le pătimea fraţii noştri”. *  La 8 martie / 20 martie 1848 are loc, la Paris, în locuinţa lui Nicolae Bălcescu, o întrunire a revoluţionarilor români (munteni şi moldoveni), unde se hotărăşte începerea Revoluţiei şi se redactează un program revoluţionar burghezo-democratic, în care se preconiza, printre altele, împroprietărirea ţăranilor cu despăgubire.

*

La 20 martie 1820, la Huşi, în Moldova, s-a născut Alexandru Ioan Cuza, domnitor al Moldovei şi al Valahiei,  domnitor al Principatelor Unite, cel care a pus bazele naţionalităţii româneşti.

Alexandru Ioan Cuza se trăgea dintr-o veche familie de moldoveani, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici. A fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei şi Munteniei, precum şi al statului naţional România. Cuza a participat activ la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru Unirea Principatelor.

La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Munteniei (Valahiei), înfăptuindu-se astfel Unirea celor două ţări române. Devenit domnitor, a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea Unirii de către puterea suzerană şi puterile garante, şi apoi pentru desăvîrşirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi Valahia au format un stat unitar, adoptând, oficial, numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern.

La 20 martie 1862, sub sceptrul său, are loc fuzionarea şcolilor militare de ofiţeri de la Iaşi, Moldova şi Bucureşti, Valahia, cu sediul nou, la Bucureşti. Alexandru Ioan Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866, de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului.” La 20 martie 2004, în Capitală, a fost dezvelită, în faţa Patriarhiei, statuia domnitorului Unirii Principatelor, realizată de sculptorul Paul Vasilescu.

 

                                                *

La 20 martie 1831 s-a născut pictorul Theodor Aman, membru al Academiei Române (d. 1891), aceeaşi zi, însă în 1847, fiind data naşterii compozitorului şi muzicologului Gavril Musicescu (d. 1903). * 20 martie este şi ziua naşterii, în 1886, la Bucureşti, a lui George Topârceanu, poet, prozator, memorialist şi publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936 (d.1937). Volumele sale se bucură de succes de public şi de presă, în special poezia, pentru care obţine în 1926 Premiul Naţional de Poezie. * 20 martie este şi ziua de naştere a minunatei soprane Felicia Filip – „Filippissima”, căreia îi urăm un călduros „La mulţi ani!”.

                                      *

Dacă tot vorbim de semnificaţii aparte, într-o zi de 20 martie a anului 235 d. Hr, Maximin Tracul este proclamat împărat. Gaius Iulius Verus Maximinus (c. 173aprilie 238), cunoscut ca Maximin Tracul, a fost împărat roman în perioada 235238. Primul împărat roman de origine… barbară, primul dintre împăraţii-soldaţi. Strămoşul nostru trac este, aşadar, primul străin care se urcă pe tronul Romei Eterne. („Historia Augusta” precizează că Maximin era născut în Tracia sau Moesia, dintr-un tată got şi o mamă alană.)

* Tot dintr-o asemenea zi, „a labirintului”, datează şi scrisoarea, din 1476, a Papei Sixt al IV-lea către Ştefan cel Mare, domn al Moldovei (14571504), în care îi lăuda vitejia ce „a adus atâta strălucire numelui tău, că eşti în gura tuturor şi lăudat cu deosebire de toţi în unire de simţiri”.

* 20 martie 1871 este data şedinţei de constituire a Societăţii Academice Literare „România Jună” din Viena. * La 20 martie 1935, în România se înfiinţează, ca mişcare politică legionară, Garda de Fier, sub denumirea de „Totul pentru ţară”, în frunte cu generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul. * La 20 martie 1965, România devine membră a Organizaţiei Interguvernamentale Consultative pentru Navigaţie Maritimă.

*

În fine, dar nu în ultimul rând, oricât de neplăcută ar fi amintirea, nu putem să nu amintim ziua de 20 martie 1990, care a înscris o pagină neagră în calendarele întregii Românii. Coincidenţă sau nu, 20 martie 1894 este chiar ziua morţii lui Kossuth Lajos, conducătorul revoluţiei de la 1848 din Ungaria. La Târgu-Mureş au curs sânge şi lacrimi. În luptele de stradă au fost morţi şi răniţi. Martie Negru! Nu vreau să mai amintesc acel episod tragic, dar Doamne fereşte să se  repete! Acesta este motivul pentru care înfăţişez privirii şi simţirii dumneavoastră, stimaţi cititori, o SCRISOARE DESCHISĂ a românilor din SUA.

„Scrisoare deschisă, adresată Guvernului României şi tuturor celor preocupaţi de soarta Ţării!

Fraţi români, Transilvania e în pericol!

De mai mulţi ani, serviciile secrete ruse şi ungare instigă Secuimea din centrul Transilvaniei:

* Să respingă din ce în ce mai mult autorităţile româneşti; să sfideze limba şi naţiunea română; şi să se pregătească pentru autonomie, independenţă, şi eventual reunire cu Ungaria!

În acest scop, se fac paşi mărunţi dar siguri, iar modelul urmărit este Kosovo.

* Astăzi, ungurii secui din Transilvania cer vociferos ca românii să înveţe limba maghiară.

* Mâine însă, îi vor expulza pe români din mijlocul ţării.

* Şi în viitor, românii vor vizita Transilvania doar pe bază de paşaport!

Ungurii trebue să ştie însă că noi, românii, suntem băştinaşi din todeauna în Europa!

Dacia a fost cândva leagănul unei mari civilizaţii europene, iar Regatul lui Decebal se întindea până dincolo de Tisa.

Ungurii au venit acum o mie de ani în Europa şi nu au adus Transilvania cu ei de pe unde au venit!

Transilvania era aici dintodeauna şi va fi pentru todeauna românească! Şi în ciuda celor 1.000 de ani de dominaţie austro-ungară, românii au continuat să constituie majoritatea populaţiei din Transilvania până în ziua de azi!

Situaţia actuală este cu atât mai gravă cu cât România şi-a distrus în mare măsură economia; posibilităţile de creare a locurilor de muncă pentru populaţie sunt foarte reduse; şi, în acelaşi timp, şi-a slăbit îngijorător de mult capacitatea de apărare naţională.

În aceste condiţii, Guvernul de la Bucureşti ar putea fi confruntat curând nu numai cu iredenta maghiară, dar posibil şi cu indiferenţa unor români ardeleni pe care nu-i mai apără şi nu-i mai reprezintă.

* Reamintim Guvernului ţării că garanţiile internaţionale nu au nicio valoare în faţa unor conjuncturi vitrege. Să nu uităm anul 1940!

* „Fraternitatea europeană” este un ideal frumos, dar se va realiza probabil într-un viitor îndepărtat, şi nu în prezent.

*România are nevoie de voinţă politică şi de un guvern care să mobilizeze naţiunea pentru a-şi apăra glia strămoşească.

* Chiar şi cel mai înrăit duşman te respectă când dai dovadă de curaj şi demnitate!

* Precizăm că Serbia şi Slovacia au şi ele minorităţi maghiare însemnate, dar guvernele acestor ţări au adoptat politici ferme, şi nu au problemele cu care se confruntă în prezent ţara noastră. Ce face Guvernul de la Bucureşti?

Trebuie reţinut, de,asemenea, faptul că România şi-a sacrificat tinerii alături de Occident în Afganistan şi a acceptat scutul anti-balistic american pe teritoriul ei. Ce a obţinut în schimb? O primire la Casa Albă şi vorbe frumoase?

Deşteaptă-te, române, pentru că trăim într-o lume foarte cinică!

Cerem conducerii de la Bucureşti să ia imediat măsuri ferme pentru salvarea Transilvaniei.

Nu acceptaţi o nouă Basarabie! Dacă nu ne trezim astăzi, mâine nu vom mai avea o ţară!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!”

 

SEMNATARI: Fundaţia „Iuliu Maniu”, New York, preşedinte Justin Liuba; Comitetul Român-American pentru Basarabia, Washington, DC, Dr. Nicholas Dima; Consiliul Româno-American, Los Angeles, California, preşedinte Neculai Popa; Societatea „Avram Iancu”, New York, preşedinte Dr. Anca Popa; Very Reverend Dumitru Ichim, John the Baptist Romanian Orthodox Church, Kitchener, Ont. Canada; Very Reverend Traian Petrescu, „St. Dumitru” Romanian Orthodox Church, New York; Asociaţia Culturală Română, Hamilton, Ontario, Canada, preşedinte, Dumitru Răchiţan; Dacia Revival http://www.dacia.org/, New York, preşedinte Dr. Napoleon Săvescu; Revista <alternativaonline.ca> Toronto, Ontario, Canada, director Alexandru Tomescu; „Clipa Romanian Magazine”, Los Angeles, California, director Dwight Luchian-Patton, Vera Luchian-Patton, redactor-şef; Fundaţia Culturală „Grigore Vieru”, New York, preşedinte Florin Cârlan; Forumul Democrat al Românilor din Moldova – Filiala Canada, preşedinte Iacob Cazacu-Istrati; Worldwide Romanian Forum – Filiala Toronto, Canada, preşedinte Alex Mursa; Societatea Culturala „Mioriţa”, California, vicepreşedinte prof. Dr. Marius Petraru; Ziarul „Mioriţa” USA, Viorel Nicula, editor; Manhattan Chronicles, New York, Alexandra Ares, editor; Fundaţia Luca Riţiu, Prof. Dr. Flaviu Riţiu, preşedinte; „Romanian Voice TV”, New York, Vasile Bădăluţă, director; „Romanian Journal”, Vasile Bădăluţă, editor.

Lista rămâne deschisă pentru noi adeziuni. („CLIPA”, Anaheim Ediţia: 1072 – 16 Martie, 2013 – Anul XXIII » Editoriale)

*

„Noi nu suntem nici istorici, nici scriitori, de aceea pretindem că lucrarea de faţă este doar o monografie în care am adunat după puterea şi priceperea noastră, aceste date şi fapte spre neuitare. Gândurile noastre se îndreaptă nu cu ură împotriva cuiva, ci cu durere, dorind să nu se mai repete nicodată între oameni asemenea tragedii, încheind cu cuvintele Sf. Ap. Pavel, adresate romanilor: „Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi’”. (Romani 12, V. 14.)

Am citat rândurile acestea de pe coperta tulburătoarei cărţi recent apărute la editura târgumureşeană Nico, intitulată „Răni nevindecate ale neamului românesc din mijloc de ţară”,  purtând semnăturile preoţilor Dumitru Gherman şi Dimitrie Gherman, tată şi fiu – victime şi martori ai unui timp şi ai unor realităţi nemiloase cu românii din Ardeal. O carte-document, de strajă demnităţii româneşti şi iubirii de Ţară. O carte întru neuitare. Căci noi, românii, iertăm, dar nu uităm.

          „Cine îşi uită istoria merită să o retrăiască!”

 

 

 

Reclame