Vasile Menzel – poezie

                  În piaţa Naţiunilor            
                                                                    
Zburam cu placa pe trotuar
s-ajung în Piaţa Naţiunii,
pe unde se plimbau nebunii
ţinând în mână un pahar
în care-au stors un măr şi-o pară
stropite cu “otravă” rară.
Un cocktail, pus în galantar,
pentru-acei oameni furioşi,
încolonaţi ca la paradă,
ce defilau în plină stradă
dorind să pară sănătoşi.
 
Ce minunată falsitate.
Văd mascaradă, tevatură,
văd piaţa plină ochi de ură.
Ce stres, ce fum, ce strategie.
Pepenii verzi, cu ochii roşii,
plângeau de-atâta sărăcie.
Cei blonzi, cu dinţii din seminţe,
muşcau din inimi de fiinţe,
 
inimi de măr, inimi de pară,..
Alături lumânări de ceară
ce-aveau să ardă mai târziu.
Şi-au ars, au ars!
………………………………………
Acuma, totul e pustiu.
 
N-a rămas decât o floare
în toată piaţa, ce-mi zâmbea.
Am privit-o cu candoare
şi-ndrăgostindu-mă de ea
întocmai ca nebunii,
i-am furat o sărutare,
chiar în Piaţa Naţiunii.