Nicholas Dima – Basarabia

 Problema Basarabiei este legata de natura imperialista a fostei Rusii tariste si de natura inumana a comunismului. Ultima ocupatie si cea mai distrugatoare dintre toate agresiunile Moscovei impotriva natiunii Romane a avut loc in 1940 in urma pactului Sovieto-German semnat la Moscova de Ribbentrop si Molotov. Comunistii români de la acea vreme au aplaudat actul agresiv numindu-l o „eliberare a Basarabiei de sub jugul burgheziei Romane.” Ulterior, aceiasi comunisti ori urmasii lor au semnat tratate servile fata de Moscova. In mod rusinos, ultimul asemenea tratat a fost incheiat dupa revolutia din 1989 cand Romania se considera de acuma libera de comunism. De ce celorlalte tari Est Europene nu au semnat asemenea tratate? Si de ce in momentul in care URSS-ul s-a dezmembrat, Romania a recunoscut independenta noii republici Moldova? Din ce motive s-a grabit presedintele Ion Iliescu sa recunoasca independenta acestui vechi teritoriu romanesc? Abia acum intelegem pe deplin acest lucru in urma dezvaluirilor facute recent publicului roman de cunoscutul dizident rus Vladimir Bukovski. Si in toti acesti ani post-decembristi, romanii se astepatau la un proces al comunismului si la remedierea injustitiei teritoriale comisa impotriva tarii in1940!

      Basarabia,_Harta_etnografică_întocmită_de_Alexis_Nour Domnul Bukovski a sustinut in conferintele si interviurile pe care le-a acordat la Bucuresti ca dispune de dovezi clare din care reiese ca Ion Iliescu a fost informator KGB-ist si omul Moscovei. In plus, in calitate de prieten si de om de incredere al fostului lider Sovietic Mikhail Gorbaciov, Iliescu a fost ales de acesta sa organizeze lovitura de stat din 1989 si sa preia conducerea Romaniei dupa lovitura. Bukovski a subliniat insa ca Gorbaciov si Iliescu au vizat doar o schimbare de fatada a sistemului, tinzand catre un fel de comunism cu fata umana, dar ca evenimentele i-au depasit. Atata timp cat Gorbaciov a sperat sa ramana la carma unei Uniuni Sovietice oarecum reformate, si cat Iliescu a fost convins ca Romania va ramane comunista si in sfera Moscovei, a continuat Vladimir Bukovski, inlocuitorul lui Ceausescu i-a facut cadou lui Gorbaciov Basarabia. Soarta provinciei romanesti a fost astfel pecetluita pe inca o perioada de timp fara ca populatia ei or a Romaniei sa fie consultata in vreun fel.

       In 1989 occidentul a fost luat si el prin surprindere de noile evenimente Est Europene si a ignorat problema Basarabiei. In acelasi timp, faptul ca Romania a recunoscut independenta Republicii Moldova a incurajat indiferenta occidentului. Noua conducere romana formata din activisti PCR din esalonul celor frustrati, nu a avut nici curajul moral si nici competenta profesionala sa abordeze problema Basarabiei. Daca sistemul comunist ar fi fost complet inlaturat din Romania in 1989, si daca s-ar fi organizat un process al comunismului problema teritoriului dintre Prut si Nistru s-ar fi inscris in fruntea capetelor de acuzare. Un astfel de proces ar fi dus la condamnarea Uniunii Sovietice, a comunismului international si a pactului Ribbentrop-Molotov, si ar fi redeschis discutiile pe tema Basarabiei.

 

PREMIZELE PROBLEMEI

       Eseul de fata se limiteaza la teritoriul anexat de Moscova in Iunie 1940 si la situatia lui de azi si de perspectiva. In abordarea acestei teme, autorul porneste ipotetic de la cateva premise. O parte din ele sunt fapte cunoscute si dovedite, altele sunt incerte ori doar speculative. Ele sunt: 
       Basarabia si Bucovina au fost instrainate datorita unor circumstante care au depasit puterile Romaniei si au implicat forte straine; 
       Unirea acestor provincii cu Romania in 1918 s-a facut in virtutea dorintei majoritatii populatiei din cele doua provincii;

       Neratificarea unirii lor cu Romania de catre Statele Unite a incurajat agresiunea ulterioara a Uniunii Sovietice.

       Ultimatumul si atacul Sovietic din Iunie 1940 a impins Romania in bratele Axei.

       Dezmembrarea acestor teritorii de catre URSS in acelasi an a fost conceputa de cercuri care au avut in vedere viitorul de lunga durata al regiunii si au vizat probabil otravirea relatiilor dintre Romania si Ucraina;

       Recunoasterea Republicii Moldova de catre Romania in 1991 a fost un act de abandonare a intereselor nationale si o gafa majora a diplomatiei romanesti;

       Recenta propunere a Moscovei de posibila retrocedare a Basarabiei, daca este sincera si reala, reprezinta o atitudine noua, atitudine care trebue luata in consideratie.

       In ce priveste pozitia majoritatii populatiei Basarabene, populatie care a presarat Siberia cu morminte si oseminte, aceasta si-a spus deja cuvantul ori de cate ori a avut posibilitatea sa o faca.

       Si in sfarsit, daca America si Uniunea Europeana sunt si ele implicate in culisele negocierilor, atunci se deschide un capitol nou al relatiilor regionale din sud-estul Europei.

       Aceste premize vor fi analizate ori atinse in continuare, dar nu neaparat in profunzime ori in aceiasi ordine.

 

ROMANIA DINTRE PRUT SI NISTRU 

       Teritoriul dintre Prut si Nistru reprezinta o problema teritoriala neresolvata a Romaniei pe care nici un Roman constient, si cu atat mai mult nici un lider, nu are dreptul moral sa o ignore. Orice govern Roman care renunta de buna voie la acest teritoriu trebue infierat de intreaga opinie publica. Problema care se pune insa in mod special in aceste zile este situatia prezenta si de perspectiva. Ce posibilitati de rezolvare favorabila Romaniei exista la ora actuala?

       Dezvaluirile facute de cunoscutul dizident Vladimir Bukovski, precum si propunerile neasteptate prezentate la Odesa in luna aprilie si apoi in iunie la Bucuresti de catre un cunoscut analist politic Rus, ne indrituesc sa credem ca ne aflam in fata unei perspective noi si favorabile. Situatia este insa complexa. Romania s-a aflat si continua sa se afle din punct de vedere geografic la periferia unor mari puteri. De cele mai multe ori, ea a avut de suferit din cauza acestor puteri, dar in prezent situatia este diferita. Uniunea Europeana si Alianta Nord Atlantica s-au extins si continua sa se extinda spre est cooptand si Romania intr-o noua configuratie geo-politica. Romania spera si are sanse foarte bune sa fie cooptata in urmatorii ani si in Uniunea Europeana. Problema consta insa in faptul ca Romania post-belica este o tara mutilata. Daca Basarabia s-ar reuni cu tara, guvernul Roman s-ar putea declara satisfacut din punct de vedere teritorial si s-ar putea dedica exclusiv problemelor de integrare Europeana.

       In prezent insa Basarabia este instrainata. Ea a fost instrainata in urma unor presiuni externe, si se pare ca nu poate fi recuperata decat tot prin intrermediul unor forte externe si printr-un acord international. Ne vor ajuta oare Alianta Nord Atlantica, Statele Unite, ori Uniunea Europeana sa recuperam acest teritoriu? Daca ne vor ajuta, atunci ii putem considera prieteni. Daca Occidentul se va face insa ca nu intelege problema Basarabiei, Romanii vor trebui sa traga si ei concluziile de rigoare. Ei pot sa-si aplece capul si sa traiasca in servitudine, ori pot ridica fruntea sa-si apere cu demnitate drepturile. America este singura supra-putere actuala capabila sa dirijeze noua politica de mondializare. America se prezinta insa drept prietena si aliata a Romaniei, dar ea va trebui sa demonstreze si prin fapte, nu numai prin declaratii, aceste sentimente. Uniunea Europeana la randul ei este o mare putere in devenire. Ea a hotarit sa integreze si Romania si este dispusa sa faca eforturi sa o coopteze in noua uniune. Cele doua mari realitati politice, economice, si geografice de azi sunt si sperantele Romaniei.

       O a treia mare putere, vecina cu Romania si de importanta majora in ceace priveste Basarabia, este Rusia. Daca Uniunea Europeana reprezinta viitoul, federatia Rusa reprezinta trecutul. Intr-adevar, liderii Rusi se confrunta in prezent cu o imensa dilema. Rusia are de ales intre a renunta la vechiul ei imperiu pentru a se integra in noua familie Europeana, ori a se izola incercand sa mentina vechiul imperiu, dar nefacand altceva decat sa-si prelungeasca agonia. Alegerea cu care se confrunta Kremlinul nu este usoara. Daca Rusia alege Europa, ea va trebui sa-si faca un proces de constiinta si implicit un proces al comunismului. Asemenea procese atrag dupa sine schimbare de atitudini, remedieri, si in cazul Rusiei concesii geopolitice.Vor accepta oare noii lideri din Kremlin sa cedeze teritorii pe care le-au uzurpat de la vecini? Probabil ca in anumite conditii vor accepta. Pana atunci, soarta Basarabiei ramane in balanta. Ea depinde deci de Moscova, de Occident, de conducerea Romaniei, de Basarabeni, si de noi insine.

       In anii 1990 in Europa s-au confruntat doua conceptii si doua planuri complet opuse. Occidentul a poiectat un continent unificat si o noua ordine mondiala fara comunism si fara Uniunea Sovietica. Moscova s-a zbatut sa mentina insa cat mai mult din fosta uniune, inclusiv Basarabia. Marele scriitor si patriot Rus Alexandr Solzhenitsin a sustinut insistent inca dinaintea prabusirii comunismului ca Rusia sa pastreze doar Ucraina, Belorusia si Kazakstanul de Nord. El a recomandat Moscovei sa renunte la tarile Baltice si la Asia Centrala si sa retrocedeze Basarabia Romaniei. Comunistii si nationalistii Rusi nu au vrut sa cedeze insa aproape nimic.Asa se explica razboaele pe care le-au provocat in Moldova, Georgia, Azerbaijean, si ulterior sangerosul razboi din Cecenia. O lectie pe care Kremlinul refuza sa o invete este ca de multe ori atunci cand vrei sa acaparezi sau sa pastrezi totul, risti sa ramai cu nimic. Se pare ca Moscova a acceptat pana la urma sa renunte la cele trei republici Baltice, care sunt Protestanto-Catolice si de civilizate nordina, si la Asia Centrala, care este Musulmana si foarte greu de controlat. Noua federatie Rusa s-a prevalat totusi de mentinerea Basarabiei si a Caucazului. Cu toate acestea, viitorul Federatiei este departe de a fi cert.

       Un studiu efectuat recent de specialistii Agentia CIA, si care corespunde cu concluzii multor analisti, afirma ca in urmatorii 20-30 de ani Rusia se va rupe probabil in cel putin sase tari. Situatia Rusiei si a Rusilor este intr-adevar grava din multe puncte de vedere. Pe plan demografic, speranta de viata a ajuns sub nivelul sperantei de viata din India; morbiditatea este alarmanta; viata politica este complet corupta; economia este stagnanta; populatia este in descrestere. In plus, in Siberia Orientala numarul imigrantilor Chinezi este atat de mare incat alarmeaza populatia Rusa locala. Nu mai mira pe nimeni concluzia la care a ajuns Vladimir Bukovski care a declarat ziarului Ziua din Bucuresti, si citez: „de 300 de ani problema voastra, a Romanilor, este Rusia. Sa nu va mai temeti de ea. Rusia nu mai prezinta nici un pericol.” Am incheiat citatul.

       Uniunea Sovietica a disparut in 1991, dar in locul ei a ramas Federatia Rusa ca mare putere regionala. Fosta uniune a lasat totodata mostenire Ucrainei o parte din teritoriile romanesti. Ucraina este insa o tara nesigura pe sine si cu probleme istorice, geografice, si entice inca nerezolvate. Daca Rusia nu ar continua sa o ameninte de la rasarit, ar fi posibil ca Ucraina sa adopte o pozitie mai flexibila fata de Romania. Asupra ei pluteste insa in continuare umbra dominatiei Rusesti, ceace o face sa traga in doua directii opuse. Jumatatea vestica a tarii, partial Catolica si de orientare Europeana, trage spre independenta si spre Occident. Jumatatea rasariteana, predominant Ortodoxa si puternic rusificata, trage spre Moscova. Din aceasta cauza si ca urmare a frustrarii ei cauzata de trei sute de ani de dominatie Ruseasca, Ucraina nu este dispusa sa negocieze granitele mostenite de la URSS. In unele cercuri se cultiva chiar ideia ca Romania este principala tara dusmana a Ucrainei. In aceste conditii, vor accepta Ucrainienii de buna voie sa retrocedeze Romaniei vechile teritorii romanesti? Kievul refuza sa discute pana si minora problema a insulei Serpilor, insula anexata illegal si fara nici un tratat international or bilateral de catre fosta Uniune Sovietica si lasata ulterior mostenire Ucrainei. Iar la Dunare,Ucraina a inceput ori e pe punctul sa inceapa construirea unui canal din bratul Chilia pana la Marea Neagra, ceace va afecta grav biosfera Deltei Dunarii si va otravi si mai mult relatiile cu Romania.

       Alipirea la Ucraina a unor portiuni a teritoriul romanesc dintre Prut si Nistru complica astfel solutionarea disputei chiar daca occidentul ar fi dispus in prezent sa reactualizeze problema. Ma refer la teritoriu dintre Prut si Nistru pentru ca vechea Basarabie si Bucovina au fost dezmembrate. Se stie ca nordul Bucovinei impreuna cu nordul si sudul Basarabiei au fost alipite Ucrainei. In acelasi timp, o fasie de pamant situata dincolo de Nistru a fost alocata Republicii Moldova. Repet afirmatia anterioara. Cine a conceput aceasta impartire teritoriala a avut o viziune diabolica stiind ca a semanat un mar deosebit de otravit al discordiei. Ce se mai poate face in conditiile actuale?

Acordurile de la Helsinki prevad intre altele ca frontierele dintre tarile semnatare nu pot fi modificate decat prin negocieri si prin acorduri reciproce. Din persepectiva occidentala, Ucraina reprezinta adevaratul nod Gordian al relatiilor Europeano-Ruse, si din nou Basarabia este prinsa la mijloc. Occidentul ar dori sa smulga Ucraina din imbratisarea Muscovei si sa o coopteze in NATO si UE. In acest sens, cred ca ocidentul va evita gesturi care ar putea leza interesele Ucrainei. Rusia la randul ei tine cu dintii de Ucraina si nu o va ceda sub nici o forma de buna voie. Moscova a propus de altfel un plan propriu de alianta internationala in care Rusia sa fie considerata egala cu Statele Unite si Uniunea Europeana. Asistam la un fel de partida nedeclarata de sah intre cele trei puteri. Aceasta partida dintre noul Vest in curs de formare si ceace a mai ramas din vechiul Est controlat de Moscova, este atat de complicata incat Romania va trebui sa angajeze cei mai buni diplomati pe care ii are si sa apeleze la toate fortele de care dispune pentru a obtine maximum de beneficii atunci cand va sosi momentul. Si acel moment va sosi.

       Romania de azi, controlata pe de o parte de vechi nomenclaturisti fara constiinta nationala si pe de alta de noi bisnitari fara scrupule, este intr-o situatie precara din punct de vedere moral, social, si economic. Inainte de toate, Romania ar avea nevoie de o renastere spirituala, dar o asemenea renastere nu este dorita nici de noua clasa politica romaneasca, si probabil nici de occident. In consecinta, lipsa de legitimitate morala a guvernului; coruptia oficiala; ipocrizia guvernantilor, si disperarea majoritatii populatiei, fac din Romania de azi o tara semi-paralizata. Pot liderii acestei Romanii sa abordeze si sa solutioneze problema Basarabiei? Raspunsul este nuantat. Ion Iliescu nu este capabil sa reabordeze problema din motive morale si politice evidente si bine cunoscute. Adrian Nastase ar putea sa o faca dar cu conditia de sa se rupa de Iliescu si de trecut. Alti lideri trebue sa ajunga mai intai la guvernare.

       In ultimii 10-12 ani am abordat problema Basarabiei in multe discutii avute cu liderii Romani. In 1991 am fost primit la presedintie de Ion Iliescu si l-am intrebat daca in calitate de coleg de facultate si prieten cu Mikhail Gorbaciov a abordat in discutiile sale cu acesta problema Basarabiei. Mi-a raspuns ca a abordat-o, dar ca Gorbaciov l-a trimis la Kiev, iar Ucrainienii au refuzat sa discute subiectul. Raspunsul de atunci al domnului Iliescu este in contradictie cu dezvaluirile de acum ale d-lui Bukovski. Intre timp a existat si guvernarea Constantinescu, dar fostul presedinte a evitat destul de stangaci sa abordeze chestiunea Basarabiei. De multe ori m-am intrebat cine le-a soptit la ureche acestor lideri sa nu sufle nici un cuvant despre Basarabia? Pot sa ne spuna si noua cu ce i-a amenintat ori cu ce i-a amagit? Este interesant ca prin 1991 cand am tinut singura mea conferinta la Centrul Cultural al Misiunii Romaniei la ONU, un distins Roman Israelian a venit la mine dupa prelegere si mi-a spus ca mai repede vom obtine Basarabia cu ajutorul Rusiei decat cu ajutorul Americii. Am ramas pe ganduri si am sperat ca distinsul domn s-a inselat.

       Mi-am reamintit de acea discutie prin 1997 intr-un interviu cu fostul lider PNTCD Ion Diaconescu. Acesta tocmai vizitase Moscova in calitate de presedinte al parlamentului Roman si cu acel prilej omologii sai Rusi i-au spus ca Moscova nu ar avea nimic impotriva reunirii Basarabiei cu Romania. La vremea respectiva, Rusii conditionau reunificarea de un eventual referendum pe aceasta tema si de ramanerea Romaniei in afara aliantei NATO. M-a surprins atitudinea legislatorilor Rusi si pe moment m-am intrebat ce referendum a organizat Uniunea Sovietica in 1940? In ce priveste integrarea Romaniei in blocul NATO, s-a dovedit ca Moscova nu a avut dreptul la nici un cuvant. Atata timp cat occidentul a adoptat o pozitie ferma si ne-echivoca, Moscova nu s-a putut opune nici unificarii continentului European si nici extinderii aliantei NATO. Si-a schimbat oare Moscova pozitia fata de Romania si fata de occident in ultima vreme ori este vorba doar o noua manevra?

       In ce priveste pozitia occidentului fata de Rusia, din lectura multor studii revazute recent reiese ca acesta nu a urmarit nici in trecut si nu urmareste nici in prezent sa o distruga. Occidentul a dorit si doreste doar sa modereze Rusia si sa o integreze in lumea civilizatiei occidentale. In acest sens, vestul i-a facut, si in acelasi timp i-a cerut Rusiei, anumite concesii. Este ceace s-a intamplat inaintea, in timpul, si dupa razboiul Crimeei. Acel razboi fusese declansat cel putin partial din cauza politicii agresive a Rusiei in Principatele Romane, la gurile Dunarii, si in Marea Neagra. Este posibil ca in prezent occidentul sa constranga din nou Moscova la compromisuri si concesii, dupa cum e posibil ca si Moscova la randul ei sa obtina noi concesii de la occident. Si este deasemenea posibil ca de data aceasta sa revina in discutie problema Basarabiei.

       Adevarul este ca occidentul nu are nevoie de o asa-zisa republica independenta Moldova. Pseudo-republica de la Chisinau este o entitate geografica trunchiata, fara nationalitate, fara identitate, fara resurse, si fara viitor. Ea nu face altceva decat sa complice regiunea si sa ameninte stabilitatea geo-politica a flancului estic al Europei. Strategii Rusi isi dau si ei seama ca nu au nevoie de Basarabia. Ei au nevoie in schimb de sprijinul moral, financiar si economic al Europei. In acest joc geo-politic nou se inscrie probabil si ultimele manevre ale Moscovei. Tot asa se explica probabil dece influentul politolog Rus Stanislav Belkovski, directorul Institutului de Strategie Nationala al Rusiei, a formulat ideia revenirii Basarabiei la Romania in schimbul recunoasterii republicii Trans-Nistria. Specialistul Moscovit a subliniat totodata ca presedintele Rus Vladimir Putin este informat personal despre acest plan si ca ar fi de acord cu el in proportie de… 97 la suta. Un asemenea analist nu putea sa inainteze o propunere de asa anvergura fara aprobare ori chiar fara sprijin guvernamental.

       Propunerea domnului Belkovski a fost preluata si dezbatuta la Bucuresti in cursul lunii iunie in cadrul unei mese rotunde la care au participat reprezentanti de marca din mai multe tari. Intre participanti s-a aflat si Vitali Tretiakov, ziarist si analist de frunte din Moscova, care desi a fost mai putin optimist decat Belkovski, a recunoscut ca problema Basarabiei se pune din nou la nivel ridicat. Tretiakov si alti participanti pro-rusi au scos in evidenta intre altele interesele inguste ale noilor elite de la Chisinau, si interesele geo-politice ale Trans-Nistriei, ambele tabere opuse reunirii Basarabiei cu Romania. Lucrurile s-au complicat in ultima vreme din cauza ineptiei noii politici interne a conduceri dela Chisinau, si datorita activitatilor primejdioase pe plan international ale mafiotilor de la Tiraspol. Ce specialist serios din lume si chiar din Rusia accepta, de exemplu, aberatia limbii si natiunii moldovenesti relansata recent la Chisinau? Si ce om politic intreg la minte din lumea moderna de azi mai accepta absurditatea regimului mafioto-comunist de la Tiraspol? Occidentul si comunitatea internationala nu au nevoie de noi amenintari. In consecinta, se cere o solutie noua si de durata. Daca noua initiativa porneste deci doar de la Moscova, ea s-ar putea sa fie un cal Troian. Daca la noua initiative participa insa si Occidentul, atunci situatia este diferita.

       In ultimele cateva luni, s-a aflat din surse confidentiale Americane ca occidentul ar fi transmis autoritatilor de la Bucuresti ca a sosit timpul sa reabordeze si sa rezolve chestiunea Basarabiei. Uniunea Europeana a ajuns si ea probabil la concluzia ca pseudo-republica Moldova nu are loc pe harta noii Europe. Dar despre ce teritoriu dintre Prut si Nistru este vorba? Intrebat de ziaristi daca noua propunere se refera la Basarabia istorica or doar la republica Moldova, Bukovski a raspuns ca este vorba probabil de actuala republica. De la inceput se introduce deci o noua confuzie intr-o veche disputa. Daca Romania renunta la Bucovina de Nord, ce se intampla cu nordul si sudul Basarabiei alipite la Ucraina? Deasemenea, ce se intampla cu tinutul Herta, ciuntit de Molotov din Romania cu creionul bont cu care a trasat noua frontiera? Si daca Trans-Nistria vrea sa ramana separata, vor Rusii din Tiraspol sa mentina si Tighina, oras stravechi romanesc situat pe malul drept al Nistrului si numit in prezent Benderi? Si ce pretentii vor avea etnicii Rusi care vor ramane in Basarabia?

       Acestea sunt probleme pe care diplomatia romaneasca, in cooperare cu Alianta NATO si Uniunea Europeana, va trebui sa le abordeze in mod competent la orice negocieri. Spun „in cooperare” pentru ca o reunire chiar si partiala a Basarabiei cu Romania va trebui sprijinita politic si economic de catre occident. Vor exista fara indoiala si unele dezavantaje si chiar riscuri, dar beneficiile de lunga durata vor fi majore. Ele tin de reintregirea nu numai a teritoriului tarii, dar si a constiintei romanesti. Ele tin de redobandirea demnitatii noastre nationale. In acelasi timp ele corespund intereselor economice si geo-politice de lunga durata atat ale Romaniei cat si ale noii Europe. De aceia, guvernul Roman nu are nici o scuza daca exista intr-adevar o asemenea posibilitate si daca nu o valorifica in modul cel mai adecvat. Referitor la premizelor avansate initial, se poate conclude cu urmatoarele constatari:

       Solutionarea problemei Basarabiei necesita atat schimbarea atitutudinii guvernului Roman cat si a guvernului Rus.

       Daca recenta oferta a Moscovei este sincera, atunci vor trebui angajate la negocieri nu numai Rusia, dar pe cat posibil Ucraina si comunitatea internationala.

       In ce priveste atitudinea Basarabenilor, imensele demonstratii si adunari nationale organizate la Chisinau cu o mare de drapele romanesti in anii 90 demonstreaza fara echivoc unde sunt inimile lor.

       Referitor la Statele Unite, daca Washingtonmul ar fi ratificat unirea cu Romania din 1918, asa cum a ratificat independenta celor trei republici Baltice, multe din complicatiile de azi ar fi fost evitate.

       In ce priveste afirmatia Moscovei potrivit carreia ocuparea Basarabiei in 1940 ar fi ajutat-o sa incetineze inaintarea trupelor Germane si Romane in 1941, aceasta este complet falsa. Adevarul este simplu. Romania nu s-ar fi aliat cu Germania daca Moscova nu ar i-ar fi invadat teritoriul in 1940.

       In sfarsit, in conditiile actuale este extrem de important ca la solutionarea problemei sa participe atat Statele Unite cat si Uniunea Europeana.

Intr-o asemenea perspectiva, Romania ar avea intr-adevar o sansa reala sa-si recupereze teritoriul strabun dintre Prut si Nistru. Apoi, ea si-ar putea concentra toate energiile procesului de integrare Europeana. Pe de alta parte, revenirea Basarabiei la matca ei fireasca ar reprezenta in sine o condamnare cel putin morala si simbolica a comunismului.

 

POZITIA ROMANILOR DIN OCCIDENT

       Romanii din America si din occident sunt gata sa-si aduca aportul la realizarea unirii. Deocamdata, nu se cunoaste pozitia oficiala a Statelor Unite, dar faptul ca Departamentul de Stat nu a raspuns la scrisorile care i-au fost adresate recent pe aceasta tema pare sa denote ca exista probabil o activitate confidentiala care in contextul actual ar putea fi de bun augur. Deasemenea, Ministrul Apararii Statelor Unite a facut o escala la Chisinau la sfarsitul lunii Iunie in drum spre intrunirea NATO de la Istambul si cu acel prilej a cerut retragerea trupelor rusesti din Trans-Nistria si respectarea integritatii republicii Moldova. Este posibil ca America sa urmareasca intr-adevar un anume scop nedeclarat, iar noi speram ca scopul este favorabil Romaniei. 
       Inca de la sfarsitul anului 2003, autorul acestor randuri impreuna cu un grup de Romani din Washington au readactat o declaratie speciala a Romanilor Americani cu privire la Basarabia. Declaratia a fost inserata in arhivele Congresului American de catre deputatul Jim Gibbons din Nevada la data de 26 Martie 2004.Tot in scopul promovarii reintregirii tarii a fost constituit la Washington „Grupul de Initiativa pentru Basarabia.” Grupul propune desbateri pe tema unirii si cere adeziunea, participarea, si sprijinul tuturor celor interesati de soarta Basarabiei. Grupul vizeaza totodata infiintarea unui Comitet International pentru reunirea Basarabiei cu Romania. Grupul de initiative urmeaza sa discute subiectul cu autortatile Romane si Americane, si totodata sa contacteze si alte tari occidentale asupra problemei Basarabia. Declaratia din Congres, Obiectivele urmarite si Rezolutia propuse de Grupului de Inititativa, sunt redate in continuare.

       Dr. Nicolae Dima, Washington, DC.
       Conferinta prezentata la „Saptamana Culturala” de la Campul Romanesc, Hamilton, Ontario, Iulie 2004

alternativaonline.ca

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.