Unirea noastră cea de toate zilele

Basarabia-Pământ-RomânescIon Coja: „Idealul Unirii trebuie trecut în Constituţie!”

„Unirea în cuget şi simţiri a românilor de pretutindeni este mai importantă decât unirea politică!”

Domnule profesor Ion Coja, aţi primit din Basarabia un filmuleţ de câteva minute cu Iacov Golovcă, pătimaşul şi inimosul luptător pentru Unirea Basarabiei la Patrie. Iar celui care v-a trimis filmul, dlui Ilie Bratu, i-aţi trimis următorul comentariu:

E frumos ce spune bravul Iacob Golovcă. Dar cât este de realizabil acum? La 1918 a fost un concurs de imprejurari excepțional de favorabile! Nu mai putem spera să se repete! Și cu toate astea, marile puteri – SUA; Anglia, Franța, nu au recunoscut Unirea Basarabiei cu Țara!… De ce oare?!…
Condițiile de azi sunt net diferite! România nu are niciun aliat care să o susțină! Lucrul cel mai important de făcut este să se pună capăt rusificării! Să se întoarcă Basarabia la o viață românească! Să întărim conștiința românească pe ambele maluri ale Prutului! Să redobândim sudul Basarabiei!
Dacă mâine se face Unirea, nimeni din jurul României și din Europa, nu se va bucura de izbânda noastră! Și se vor intensifica eforturile și strategiile anti-românești!
Să fim drepți în fața lui Dumnezeu și să ne aducem aminte ce speranțe mai aveam noi de renaștere a românismului în Basarabia! Speranțele noastre prin anii 1975-80 erau foarte firave, aici, la București!… Apoi au început să vină vești neașteptat de bune din Basarabia! Care au culminat cu ziua de 27 august 1989!…
Ca să fie acea zi, eu stiu bine ce a făcut Grigore Vieru! Știu că și Nicolae Dabija i-a fost alături! Ca și Anatol Petrencu! Și mulți alți români!… Nu mă miră discuțiile și certurile de azi, dintre patrioții de la Chișinău! E greu de spus care este calea de urmat! Scopul este același: Binele românilor! Binele Neamului!…
Suntem un singur popor și trăim în două state care au aceeași limbă națională, de stat! Păi situația asta este excepțional de favorabilă!… Sunt zeci de popoare în lume care doresc să aibă un stat, în care să-și impună limba națională ca limbă de stat și nu reușesc! Iar noi, românii, avem două state! Cine mai e ca noi?!
Ne bate Dumnezeu dacă nu știm să-i mulțumim pentru ce avem!
Hai să fim lucizi, să deosebim ce vrem de ce putem, să vedem ce avem și cum putem potența, cum putem valorifica și specula la maximum, adică cum putem fructifica tot ce avem!
Pentru asta e nevoie să fim deopotrivă porumbei curați și șarpe înțelept, capabil să se strecoare printre capcanele istorie! Cu diplomație, cu discreție, și fără să ne batem cu cărămida în piept! Dar mai ales fără să sărim unul la gâtul altuia pentru că avem păreri diferite despre ce avem de făcut!… Să fim gata să cedăm în fața argumentelor care iau în calcul toate datele problemei. Răposatul Iacob Golovcă, bun român, aprig și de neclintit în dragostea de neam, stătea mai slăbuț la înțelegerea situației, a momentului istoric! Vorbește de parcă ne-a întrebat cineva dacă vrem să ne unim! Nu ne întreabă nimeni și majoritatea celorlalți – ruși, ucrainieni, unguri, evrei, nemți, turci, nu ar mișca un deget ca să ne sprijine, ci dimpotrivă! Se vor coaliza ușor împotriva noastră! Deja au făcut-o!
O România Mare, atât de mare cât se cuvine să fie, este împotriva „trendului” globalizării. Nu ne putem opune singuri acestui trend. Pentru asta e nevoie mai întâi de o altă unire, o unire a tuturor naționaliștilor autentici din lumea toată!
Când meciul nostru, al naționalistilor, cu globaliștii, se va încheia în favoarea noastră, atunci Unirea cu Basarabia va veni de la sine!
De ce sunt așa de sigur că vom câștiga acest meci? Pentru că „CU NOI ESTE DUMNEZEU!”
Iar pentru ca Dumnezeu să nu-și întoarcă fața de la noi, trebuie să nu ne mai gâlcevim, să nu ne mai calomniem unii pe alții, ci „să ne unim în cuget și simțire”!
În simțire suntem uniți! Vrem România Mare! Mai rămâne să ne unim și în cuget, să elaborăm strategiile cele mai potrivite! Nu la mitinguri, ci în conclavuri de oameni înțelepți, profesioniști în meseria lor, capabili să cuprindă ansamblul de primejdii și provocări cu care ne încearcă Istoria!

Vă rog să reluaţi aceste idei şi să le expuneţi mai elaborat.

Mai întâi, te rog să-mi spui de unde ai luat dumneata textul de mai sus, Emailul trimis de mine! Credeam că Internetul ne scuteşte de privirile indiscrete!

Uitaţi că România, inclusiv Basarabia, este ţara cu cei mai abili şi mai îndrăzneţi navigatori pe Internet… Vă monitorizez toată corespondenţa! E destul de simplu! Dacă vreţi, vă învăţ şi pe dumneavoastră!

Neapărat! Vreau să văd ce tot primeşte nevastă-mea, de la foştii elevi, de-i aşa de încântată!…

Deci?

Păi nu ştiu ce ar fi de adăugat!… La vremea aceea, imediat după decembrie 1989, ar fi trebuit să urmărim acest scop la nivelul politic cel mai înalt. Se putea face atunci Unirea, în zilele când s-a declarat suveranitatea noului stat Republica Moldova se putea proclama şi Unirea, la fel de simplu!… Consecinţele nu ar fi fost, totuşi, numai pozitive! Pe plan extern, probabil că ar fi fost o mulţime de consecinţe negative. Azi dacă am face Unirea, aceste consecinţe negative ar fi mult mai numeroase, mai grave… Azi, în momentul de faţă, moment care ţine de vreo 15 ani, Unirea nu mai este posibilă ca simplu act de voinţă naţională, a românilor de pe cele două maluri ale Prutului. Nici germanii, după 1945, nu s-au unit când au vrut ei! Pentru câţiva ani buni, dacă vrem Unirea, trebuie să ne preocupe PREGĂTIREA UNIRII! Proces extrem de complex şi de laborios!

Să fim cinstiţi şi să recunoaştem că Unirea, dacă o făceam în 1991 sau 1992, putea să fie şi un eşec, se puteau ivi situaţii nedorite şi neaşteptate de care să profite adversarii Unirii!… Ideea Unirii putea să fie compromisă, ratată, printr-o Unire făcută la hei-rup, de azi pe mâine, care să dureze tot atât, de azi pe mâine! Recunosc, la acea vreme eu aveam o voce mai auzită, mai mergeam pe la televiziuni: de câte ori am avut ocazia am cerut Unirea imediată, fără condiţii… Inclusiv în Parlament, ca senator. Iar azi dacă ni s-ar da să alegem, aş spune la fel: Unire necondiţionată! …Dar nu ne întreabă nimeni! Iar dacă ar fi s-o facem noi, să vezi câţi ar sări la gâtul nostru!

Deci: să fim realişti! În primul rând cei care vor Unirea „necondiţionată”, precum răposatul Iacob Golovcă, trebuie să priceapă că unioniştii nu sunt la guvernare, deci nu pot să facă mai nimic, nimeni nu ţine seamă de ei! Şi eu vreau Unirea „necondiţionată”, dar nu am nicio putere de decizie. Ce pot eu, este să scriu nişte texte, nişte articole, în care să susţin cauza! Şi aştept ca unioniştii să ajungă la putere. Dar chiar dacă am avea un Parlament şi un guvern unionist, asta nu este destul! Căci nu suntem singuri pe lumea asta! Este nevoie de o pregătire a Unirii şi pe plan internaţional! Nu uitaţi, în 1940, nu am avut nicio susţinere internaţională!… Să nu repetăm greşelile făcute înainte de 1940!… Greşeli care au făcut posibile rapturile din vara anului 1940!

Concret, cum ar decurge această pregătire?

Idealul Unirii trebuie trecut în Constituţie! Republica Federală a Germaniei avea trecută în Constituţie obligaţia de a face Unirea cu restul Germaniei. Deci, facem lege supremă din acest deziderat, după modelul german, chiar dacă ne abatem de la principiile dreptului constituţional.
Tot în Constituţie mai putem pune nişte prevederi de genul: După Unire, vreme de 25 de ani, parlamentarii care vor reprezenta Basarabia, în proporţie de 80% să fie numai persoane născute sau cu părinţi născuţi în Basarabia!… Introducem şi funcţia de vice-preşedinte al României, care să se preocupe de românii din afara graniţelor şi de pregătirea Unirii cu Basarabia şi Bucovina. Această funcţie să fie ocupată tot aşa, numai de un român născut în Basarabia sau Bucovina! În felul acesta îi câştigăm şi pe politicienii de la Chişinău, îi asigurăm că nu vor fi marginalizaţi după Unire!
Dar pregătirea cea mai importantă este la nivelul omului de rând, a elevilor, a tineretului! Basarabenii ne-au dat la toţi o lecţie de românism! Dar nu le putem cere să fie zi de zi şi ceas de ceas patrioţi sau martiri! Este nevoie de un efort conjugat pentru ca românii să trăiască mai bine, România şi Basarabia să se ridice din sărăcia de azi împreună, sprijinindu-se una pe alta! Să fim parteneri economici în cât mai multe situaţii, parteneri corecţi, loiali, comportându-ne chiar frăţeşte! Dacă azi am mai avea potenţialul economic din 1990, Unirea nu s-ar împiedica în sărăcia noastră!… Economia românească din 1990 ar fi putut rezolva problemele economice ce s-au ivit în Basarabia după separarea de colosul sovietic.

Nu credeţi că Unirea ar crea condiţiile unei redresări economice?

În principiu, da! Cu condiţia să avem o guvernare competentă şi responsabilă. Nu cea de azi! Mă refer la Bucureşti, desigur!… De aproape douăzeci de ani suntem guvernaţi de nişte tembeli cinici şi imorali.

„În tot răul este şi un bine!” Este o regulă universală. Se respectă şi în cazul nostru? Putem trage vreun folos din faptul că suntem despărţiţi în două state?

Aşa trebuie pusă problema: hai să vedem ce profit putem avea din faptul că suntem două state vecine, locuite de acelaşi popor! Mai există undeva această situaţie?… Sunt zeci şi sute de popoare care au încercat şi mai încearcă şi azi să se constituie într-un stat naţional şi nu reuşesc! Iar noi, românii, avem două state! Deci este o situaţie nefirească, dar o situaţie din care să vedem ce avantaje se pot obţine! Mai în glumă, mai în serios, aş începe cu faptul că în felul acesta putem trimite două echipe de sportivi români la Olimpiadă şi alte competiţii mari sportive… Avem două voturi la ONU, le vom avea curând şi în Uniunea Europeană! Şi aşa mai departe! Iar dacă Dumnezeu ne ajută, s-ar putea să avem şi un al treilea stat românesc, cu românii din sudul Dunării!

Asta ce glumă mai e?!

Dacă românii erau puţin mai „ai dracului” în 1913, armânii puteau să fie ajutaţi să-şi facă un stat al lor!… Din păcate au lipsit câţiva lideri armâni care să ridice stindardul acestei idei!… Dar să vedem ce se întâmplă în Transnistria!… „Stat” locuit de trei popoare: români, ucraineni şi ruşi! Cine sunt cei mai numeroşi? Nu cumva românii? Se mai schimbă lumea! Nebunia din capul lui Igor Smirnov nu se transmite integral de la un preşedinte la altul!… Românismul va începe să câştige teren şi în Transnistria!… Pun rămăşag!
În general, naţionaliştii sunt împotriva globalizării! Dar, ca naţionalişti români, trebuie să băgăm de seamă că globalismul înseamnă şi transparenţa graniţelor – sau cum să-i zic? Graniţele dintre state sunt azi trecute foarte uşor! Din ce în ce mai uşor! Iar asta trebuie să ne convină nouă, ca români, pentru că aproape 10 milioane de români trăiesc în afara României, în ţările învecinate. În condiţiile globalizării, se creează condiţii foarte bune pentru a-i salva pe aceşti români de la procesul asimilării forţate la care au fost supuşi în ultimii 100 de ani. Au rezistat basarabenii 100 de ani, din 1812 până în 1918, vor rezista şi ceilalţi români, dar numai dacă vom demara o vastă campanie de recuperare a lor pentru conştiinţa românească!
Trebuie să ne pătrundem de adevărul fundamental: suntem poporul cel mai vechi din această parte a lumii şi cel mai numeros, cu istoria cea mai bogată. E timpul să avem şi nişte guvernanţi pe măsură, care să formuleze o stategie naţională de cursă lungă, inspirată din axioma enunţată. Este o realitate pe care nu mai avem voie s-o nesocotim, făcând astfel jocul inimicilor noştri!
Aşadar, să fim deştepţi şi, în aşteptarea Unirii, să tragem toate foloasele din situaţia în care ne aflăm! Trăiesc în două state şi coreenii! Numai că ei sunt mereu pe picior de război, gata să se bombardeze şi să se omoare între ei! Pe noi, românii din România şi din Basarabia, românii de pretutindeni, nimic nu ne împiedică să ne organizăm după o strategie pe zeci de ani gândită, să conlucrăm eficient cu gândul la Marea Unire! Dar adevărata Unire, Marea Unire la care trebuie să lucrăm, este Unirea tuturor românilor, de pretutindeni, deci şi a celor din diasporă, răspândiți din Australia până în Canada, de la Vladivostoc până în Silicon Valley! Unirea în cuget și simţiri! Este mult mai importantă decât unirea politică!

Să v-audă Bunul Dumnezeu!

Dacă n-o facem acum, mai târziu s-ar putea să fie prea târziu…

Doamne, fereşte!

Vor veni vremuri tare grele, trebuie să ne găsească uniți!

A consemnat PETRE BURLACU

 basarabialiterara.com.md

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ion Coja și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.