Lucian Avramescu – de Dragobete

 Amorul i-a ucis de Dragobete

 

                     Ce faci când din iubire crește ura

                     Când dragostea dă tot ce-i hâd la schimb?

                     Azi cineva a întrecut măsura

                     Punând în toate prea funestu-i nimb.

 

                     Un ins și-a-njunghiat în zori iubita.

                     O jună a plonjat de la etaj.

                     E ziua dragostei, e Dragobete

                     Cuvine-se al sufletului gaj.

 

                     Am scris mai ieri cuvinte puse-n glastră

                     Idilice candori și tandre rime

                     Azi, prima știre din televizoare

                     Îmi furnizează un amor în crime.

 

                     Nu te uita la știri, îmi spune fiica.

                     Schimbă, îmi spune soața, în alt fel

                     Există și programe cu candoare

                     și relatări în dimineți pastel.

 

                     Sunt, ce să fac, prea dependent prin trudă

                     De cele ce pe-aici s-au întâmplat

                     Dacă nu spun că ăia doi, în zori

                     De ziua dragostei s-au împușcat

                     Schimb lumea, moare-a ei stafie

                     Iar pătimașii-ndrăgostiți învie?

 

                     E ziua ce se cheamă Dragobete

                     Mulți cred că-i ziua suplelor candori

                     Dar unii, cer iertare pentru spuse,

                     O-ncep tăindu-și gâtul de cu zori.

*

Cu tine este zilnic Dragobete

                     Prin sufletu-mi trecut-au recunosc

                     Ca niște șiruri suple de egrete

                     Femei cu exercițiu în amor

                     Și câteodată-n hora sorții, fete.

 

                     Pe toate le-am iubit mult sau puțin

                     Cu toate-am împărțit nemărginire

                     Eu, blestemat să fiu îndrăgostit

                     Am dat la schimb un munte de iubire.

 

                     Nu știu alt rost al vieții pe pământ

                     Îți spun azi ție, partea mea de bine

                     Decât o respirație în doi

                     O simți, o simt, ea doar ni se cuvine.

 

                     Azi, spui, îndrăgostiții lumii toți

                     Se țin de braț, iubirii-i pun paiete

                     Dar, draga mea, ce pot să fac mai mult

                     Când lângă tine-i zilnic Dragobete?