Ioan Miclău – Din lumea lui Grigore Alexandrescu

Visarea vulpei
 
 
 
Arhitect din nastere,
 
Si hipnotizor celebru
 
Vulpea dormita alene
 
Sub umbririle de cedru!
 
 
Molesit-avea privirea,
 
Insa-n cap visarea-i pune,
 
Un castel in crangul verde,
 
Cum nu s-a vazut pe lume!
 
 
Turnulete, roof de-alpaca,
 
Marmore, iesiri secrete,
 
Multe cameri pentru pasari,
 
Cu intrari pe sub perete!
 
 
Si cum de la vis la fapte,
 
Drumu-ti ia multe pingele,
 
Gandea hoata ca nu-i gluma,
 
Lumea asta s-o insele!
 
 
Dar pe-al sortii drum simbolic,
 
Iar trecu carul cu peste,
 
Vulpea ca odinioara,
 
Moarta-n drum se alungeste!
 
 
Omul nostru o ridica,
 
Si de stanca o loveste,
 
Ca sa fie mult mai sigur,
 
Si de blana si de peste!
 
 
Vulpea si Corbul
 
(Versiune moderna)
 
 
Corbul se stia
 
Ceva avand in cioc,
 
Iar vulpea-l tot trisa,
 
Doar, doar o fi noroc!
 
 
Azi cu talente, targul
 
Nu se mai poate face,
 
Caci s-a trezit natangul,
 
Deci, lauda nu-i place!
 
 
“Aha, isi zise hoata,
 
Sa-i strig ca-i drac si zgura,
 
Iar corbul meu sa scoata,
 
Doar un cuvant din gura!”
 
 
Si-atunci: “Ehei, tu, corb banal,
 
Ti-am luat botzul din plisc,
 
Ia vin-o jos la tribunal,
 
Azi orice vorba-i risc!
 
 
Iar blanita-mi de mi-atingi,
 
Ma-mbogatesti pe viata,
 
Caci ma-nfasor in mii de chingi,
 
Si zic ca-s rupta toata!
 
 
Dar corbul nici misca, sa-l tai,
 
Ci stand pe creanga cea de fag,
 
Isi croncanea pe a lui grai,
 
Vr-un cantec vechi si drag!
 
 
Tableta populara!
 
 
“Uite, lumea-i la razboaie
 
Ori la falnice constructii,
 
Pe cand in cojoc de oaie,
 
Lupii alearga dupa functii!
 
 
Si se cearta cu furie,
 
Pentru a detine-n public,
 
Cea mai’nalta farfurie,
 
Necesara pentru picnic!
 
 
Intind sfori, cantare schioape,
 
Unde au sa targuiasca
 
Cei cu pleoapele mioape,
 
Dornici sa se-mbogateasca!
 
 
Dar nici “lupii”nici “miopii”,
 
Nu alearga prea departe,
 
Caci spre ei si-ndreapta ochii,
 
Un popor si-un vers din Carte!
 
 
IOAN MICLAU GEPIANUL
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reclame