Ioan Miclău – Inţeleptul şi ţânţarul Zumzăilă

Dragi copii si oameni mari, tantarul din aceasta poveste era un tantar ca oricare altul, doar ca era atat de mic incat nu putea fi vazut nicidecum! Numai dupa zumzaitul lui necontenit stiau oamenii ca a venit tantarul. Tot dupa zumzaitul lui stiau daca este prin aproapiere sau mai departe, zboara undeva spre zarea numai de el vazuta, ori se invarte in jurul lor asa cum fac tantarii in acele seri calduroase de vara. Nacazul mare este numai ca acest tantar din poveste, numit de oameni Zumzaila, gasea orice glezna de la picior, degete de la maini, urechi, gatul neacoperit al oamenilor de se aseza nevazut. Imediat isi scotea Zumzaila acul sau de intepa pielea oamenilor. Intepatura lui era otravicioasa, asa ca intr-o buna zi un baiat, desi era voinic, s-a imbolnavit de intepaturile tantarului Zumzaila. Mama baiatului la dus imediat la un Intelept al casei, care nu era altul decat buniculbaiatului. Asadar, inteleptul casei bunicul, le dadu cel mai intelept sfat, sa-l duca pe nepotelul lui imediat la un doctor. Zis si facut.

Manuel, caci asa il chema pe baiat, facea asa o alergie incat, numai daca il auzea pe Zumzaila zumzaind prin jurul sau, devenea bolnav de facea si temperatura. Minune, chiar si acum pe drumul lor catre doctor, tantarul Zumzaila era prin apropiere caci se auzea cum zumzae. “Auzi, mami, Zumzaila vine dupa noi, zise speriat Manuel mamei sale!” “Foarte bine, acum are sa-i dea doctorul si lui leacul sa nu mai vina dupa tine!” “Dar daca nu-l poate vedea…,se mira baiatul in gandul lui!

Ajunsi la doctorul din oraselul lor, intrara degraba iar acesta auzind despre ce este vorba, ii pregati lui Manuel o injectie, pe care trebuia neaparat s-o primeasca. Cat era baiatul mamii de voinic, o oarecare frica incepu sa-l cuprinda, astfel ii zise mamei sale sughitand:

“Mami, nu mai sunt bolnav, sa mergem repede acasa de aici!” Ca sa nu se sperie pacientul, doctorul se indrepta spre geam pregatindu-si seringa, deschise si geamul sa vina putin aer, apoi reveni zambind la pacientul sau care tremura in bratele mamei sale. Ii facu injectia, si cat ai clipi totul s-a terminat cu bine.

Cum se termina cu injectia insa, Manuel incepu sa tipe: “Mami, mami, il auzi pe Zumzaila? A venit pe geam, si n-are frica de nimeni!” “Acum sa nu-ti mai fie frica de Zumzaila” ii zisea ea! Intre timp doctorul le spuse sa se duca linistiti acasa, deoarece totul va fi bine! Dar dupa frica de injectie si alergia ce o facea la zumzaitul de tantari, Manuel ajunse acasa mai bolnav decat fusese inainte de a merge la doctor!

Mama sa povesti bunicului toate cu de-amanuntul, iar acesta zise: “Stiu ce trebuie facut, ii vin eu de hac lui Zumzaila, si asezandul pe nepotel pe genunchii sai, il asigura ca de azi inainte el nu va mai face alergie. Stia bunicul ce stia! Doar nu degeaba era el supranumit Inteleptul familiei!

Asadar, dupa ce se gandi si iar se gandi, porni la treaba. Isi aduna de prin gospodarie tot felul de rumegusuri, scandurele si bocanci abandonati de ani de zile, aduna ierburile si putregaiurile adunate de vremi si furtuni pe langa gardurile ce imprejmuiau gospodaria lor, curatii cum s-ar zice totul in jur, si in final avu o oarecare gramada de gunoaie, dar pentru care bunicul avea un plan precis. De indata ce soarele porni spre asfintit, cand tantarul Zumzaila aparea cu mare zarva in jur dar fara a fi vazut, bunicul aduse cu multa grija un jeratic cu care facu un fumegar din cele adunate, cum se facea pe vremuri de Sf.Toader pentru a trata pomii fructiferi de omizi. Un fum dens acoperi curtea si gradina lor, iar Zumzaila zbura ca dus de streche fara a mai fi vazut vreodata prin partea locului. Manuel s-a vindecat si el de alergie, iar bunicul a devenit mai intelept, observand ca intotdeauna tantarii trag unde nu se face curatenie, sfatui dar pe toti din jur sa tina mare curatenie peste tot, altfel se reintoarce tantarul Zumzaila!

 

Reclame