Vasile Menzel – Minunatele orori

Prin canale, se plimba
aerul cald, îmbâcsit de
săraci.
Uneori ieşeau la lumină
să ia o gură de frig
versatil.

 

La suprafaţă, oamenii

întunericului, orbiţi

de ziuă, alunecau

frângându-şi speranţele

în timp ce dedesubt,

înotau liniştiţi

în fluviul mizeriei,

savurând libertatea.

 

Dar şi în adânc s-a

iscat răzmeriţa.

Un grup de şobolani

deghizaţi, locatari de drept,

au protestat împotriva

amărâţilor care

începuseră să le roadă

„demnitatea” şi spaţiul.

 

Protestul a luat proporţii

născând o revoluţie

de canal.

S-a tras. S-a tras electronic,

fără plumbi şi totuşi

au căzut atât de mulţi.

 

După, a urmat curăţenia,

construindu-se un jgheab

imens, din sicrie, pentru

a se scurge ororile.

 

Au trecut ani şi ani…

dar apele, nu s-au limpezit,

au rămas la fel de murdare.

Iar crucile pătate cu sânge.

 

Reclame