Bisericile de lemn din judeţul Neamţ

biserica-de-lemn-bicazul-ardeleanLucrări colective, adesea anonime, bisericile de lemn din Neamţ sunt o reflectare a condiţiilor socio-economice şi istorice, o demonstraţie de continuitate a unei vieţi spirituale de veche tradiţie pe aceste meleaguri. Ele sunt documente de certă autenticitate nu numai prin elementele înfăţişării lor, ce reflectă unitatea românilor din această parte de ţară ci şi prin rolul pe care l-au împlinit în viaţa nemţenilor: tribună naţională, şcoală, aşezământ de cultură şi artă, realităţi al căror sens se împleteşte armonios cu atributul lor de ctitorie a obştii. Ele reprezintă o realitate definitorie pentru geografia spirituală a celor de aici şi oglindesc fără echivoc unitatea românească, argumentând pe deplin afirmaţia marelui istoric Nicolae Iorga: “Creaţiunea multilaterală a poporului nostru este aceeaşi peste toate provinciile” ele fiind în acelaşi timp o mărturie convingătoare “că românii s-au aflat pretutindeni acasă în marele spaţiu carpatic şi că din nefericire chiar şi în vremurile moderne, procesul de răşluire a posesiunilor strămoşeşti şi de deznaţionalizare s-a săvârşit în dauna poporului nostru”. Dintre aspectele istorice pentru care biserica de lemn se instituie în martor ocular trebuie subliniat acela privind procesul etnic intervenit în aşezările rurale şi în condiţiile istorice date. Faptul că acestea au fost ridicate în scopul nobil de a sluji Domnului şi de a se oficia în ele cele mai importante evenimente din viaţa satului (naşterea, botezul, cununia, moartea), aceste bijuterii arhitectonice mai dăinue şi astăzi, chiar dacă în majoritatea localităţilor în care ele există s-au ridicat, pe lângă ele, altele noi, enoriaşii le venerează şi ocrotesc cu sfinţenie, în acestea fiind păstrată istoria lor, toată.

Pe lista celor 108 monumente istorice şi de arhitectură alcătuită de Direcţia de Cultură şi Patrimoniu Naţional Neamţ există 45 de biserici de lemn declarate obiective de patrimoniu. Este vorba de bisericile de lemn „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sântul Ioan Bogoslov” din Agapia, cele din Bicazul Ardelean, „Adormirea Maicii Domnului”, „Schimbarea la faţă”  şi „Buna Vestire” din Piatra Neamţ, bisericile din Poiana Largului, Boboieşti, Ceahlău, Chiriţeni, Corni, Crăieşti, Căşăria, Girov, cele din mănăstirile Bistriţa şi Neamţ, Petru Vodă, Piatra Şoimului, Pluton, Poloboc, Pânceşti, Rediu, Răpciuni, Sagna, Schitul Icoana Veche, Sărata, Turtureşti, Târzia, Văleni, „Sfinţii Voievozi”, „Naşterea Sântului Ioan Botezătorul”, „Schimbarea la faţă” şi „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Vânători-Neamţ, bisericile „Sfântul Ioan” şi „Sfinţii Mihail şi Gavril” din Gura Văii, Poiana Largului, Bistricioara, Farcaşa, Galu, Grinţieş, Groşi, Pipirig, Topoliţa, Ţibucanii de Sus. Pe lista acestor bijuterii arhitectonice ste inclusă şi Sinagoga din Piatra Neamţ.

În unele încă se mai oficiază slujbe, altele sunt păstrate ca obiective de patrimoniu. Soarta acestora, care stă, din păcate, doar în mâna autorităţilor locale şi a enoriaşilor din aceste sate, este diferită. Unele au fost reparate, altele mai au nevoie de intervenţii pentru a nu dispărea. Despre câteva am scris, ne vom opri şi la altele.

ziarul Ceahlaul

 

Reclame