Eugen Emeric Chvala – poezii din volumul ,,În spatele oglinzii”

aş vrea…

Aş vrea să te pot privi când dormi
şi lacrima-mi să cadă pe obrazul tău…
O pală de vânt aş vrea să fiu,
în păru-ţi să mă joc mereu….

Să te privesc aş vrea când plângi,
să sorb nectar din lacrima-ţi ce cade…
Să vii la mine…să ajungi….
să-mi dai obrazu-ţi care râde…

Vreau doar o clipă să îmi dai…
din prea grăbita ta viaţă,
să-i împletesc cununi, şi-o stea
să-i pun la gât, pe-un fir de aţă…

Mă lasă tu nemuritoare
să fiu măcar la talpa ta.
Să-ţi fiu pe arșiță …o boare…
tu, fii măcar…stăpâna mea…

Lumina-ncet, încet strecoară
săgeţi în colivia mea…
Nu sunt nici stea şi nici o boare…
eu sunt…o mică păsărea…

Un pițigoi…sau guguştiuc…
un stârc oi fi?…sau cucuvea…
Nu știu…ce importanţă are
atunci când el…iubește-o …ea?

Civilizații se destramă…
şi lumi se-ntorc de-a-ndoaselea …
însă iubirea e o armăşi-un scut…
şi pentru el…şi pentru ea…

 

 

 

poveste

 

povestea, azi, scrisă se cere
nici chip nu e de amânare
deși e noaptea de-nviere
şi-n cer apus-a mândrul Soare.

Mă rog la tine, Lună soră
ne ai în grijă pe-amândoi
eu-ţi voi fi mire şi ea noră
iar tu nănaşe pentru noi.

În loc de mândre verighete
ne dă, tu Lună, raza ta
mii de greieri or cânta sonete
caleaşcă fi-va vraja ta.

E negru cerul dar străluce
o stea e-aprinsă pentru noi
şi lacrima acum e dulce
ca una e pentru-amândoi.

Așa intrăm în lanţul firii,
nimic nu e întâmplător,
unde miresele şi mirii
îşi împlinesc destinul lor.

Poate că ea nu e frumoasa
şi poate el nu e bogat
dar sigur vor avea o casă
şi …
se vor iubi cu-adevărat.

Iubirea-i totul şi nimic

e noapte,

e târziu… şi dormi

știu!

 

 

 

plouă…

 

Plouă încet peste umărul meu,
stau singur la geam şi…
zău, îmi e greu…
Nu pot în van să zâmbesc şi…
tare-aş vrea să spun,cuiva,
te iubesc…

Nici păsări numai zboară prin crengi…şi…
nici tu, pe-aproape, nu eşti
Obrajii să-mi ştergi…
şi gânduri se-adună în cor
Şi inima-mi plânge…
de dor…

Nu știu de-i aievea
Ori vis
…mii vorbe dulci
Şi tot ce-ai promis…
Ce știu…?…e că plouă încet
Iar eu,
Stau ca prostu’ şi-aştept
Ca pasu-ţi să văd,din nou,pe alei
Şi tu,să-mi zâmbeşti…
Dacă vrei…

Şi plouă…şi plouă mereu,
Stau singur la geam şi…
mi-e greu…
oh…
cald e obrazu-ţi şi fin…
mă vei primi dacă vin?

Alerg către inima ta…zi-mi Doamne,
Mă vrea?

Mai vrea împreună să fim?
(învie Tu Doamne-acest vis…că-i sublim)
Mai dă-ne o şansă de vrei
Şi fi-vom,pe veci…din nou…TREI !
Tu, eu şi iubirea !
…ce vis frumos…
Dă-mi te rog, știrea…
Şi-n trei, v-om merge la braț…infinit
Să simtă şi sufletul meu…
Că-i iubit.

Dar…plouă…
Şi plouă cu lacrimi…
de zor…şi…
Singur eu stau…

şi…
mi-e dor…
mi-e dor…
mi-e dor…

 

 

 

Reclame

2 gânduri despre „Eugen Emeric Chvala – poezii din volumul ,,În spatele oglinzii”

  1. Extraordinare versuri, frumoase poezii. Vocabularul meu e prea sarac pentru a-mi exprima placerea de a le citi, si simtamintele care le trezesc. Nu stiu nimic despre autor, dar stiu ca ceea ce scrie ma relaxeaza si imi da o pace sufleteasca de care am nevoie. Multumesc.

  2. Multumesc Musatinia !
    Cine sunt eu ?
    Eu sunt cel din spatele oglinzii tale !
    Eu sunt un on anormal de normal, uneori ma cred defect neputand sa inteleg mojicia din jur, perversitatea, lasitatea si … TRADAREA !
    Traim atat de putin si repede … cred ca stii prietene ca sufletul nu imbatraneste si ca deseori putem avea surpriza sa ne credem tineri, mult mai tineri decat este cusca asta materiala ce ne gazduieste sufletelul.
    Ma intreba cineva,deunazi, de ce nu incep sa scriu un roman.
    Pai asta fac .. in fiecare zi scriu o noua fila in romanul vietii mele.Nu cred ca este si musai sa fie tiparit.. pe cine-ar interesa o viata normal cu toate bunele si mai putin bunele ei ?
    Toti avem bucurii si dezamagiri. Toti avem deopotriva sanse pe care le fructificam dar si sanse irosite … constient sau nu ne ardem clipele pe acest altar incapator din Gradina Maicii Domnului.
    “Tinerete te rog stai cu mine in loc, fii prietena mea…” uh as canta non stop aceste versuri daca as stii ca as primi in plus fie si o clipa … macar. Dar…
    Ce, nu e bine sa visam, sa speram ?
    🙂
    M-am nascut intr-o zi binecuvantata de Dumnezeu 11.01.1964
    Am invatat de mic sa descopar si sa iubesc tainele versului si ale cantecului romanesc.
    Multumesc pentru ce sunt azi Bunului Dumnezeu, parintilor si familiei mele.
    Le multumesc dascalilor, invatatoarei mele d-nei Elena Cheles pe care o port in suflet ca pe un pretios talisman.
    Sunt ceea ce sunt / o ramură / furată din EU-l ceresc /, eu sunt /așa cum mă știu cum mă vreau…/ , sunt /o carapace de vis frant /ce s-a nascut din pamant/dar a-ncoltit de niciunde/cu vorbe tremurande/cu sarutari pribegi/, sunt … /suier de soapte sau sperantza de ieri /, /Eu sunt unul dintre cei care locuiesc in blocul .. in scara.. la etajul…in apartamentul…
    Si eu gandesc.. si eu sper.. si eu vreau !
    Primul poem care a cunoscut ochiul si sufletul public s-a numit simplu „Omul”, poem ce incatusa pentru a elibera in acelasi timp credinta mea . Aveam 16 ani …
    De atunci si pana azi am scris cat pentru o eternitate dar infinit mai putin decat as fi putut-o face.
    In viata am avut parte de multe „coincidente” : acum 25 de ani, de ziua lui Eminescu mi-am cunoscut sotia care mi-a implinit destinul si continua sa o faca cu dragoste, rabdare si stoicism ; intrarea in viata publica de condeier s-a intamplat de ziua lui Nichita acum ceva ani in urma, …
    Inevitabil,datorita activitatii in radio am avut nenumarate colaborari pe care insa nu m-am gandit niciodata sa le „arhivez”. Asa se face ca versurile si gandurile mele se afla in prezent publicate in multe cercuri literare online, in reviste de cultura si creatie.
    Subliniez onoranta si placuta colaborare cu publicatii crestine coordonate de Pr. Radu Botis si Cezarina Victoria Adamescu precum si colaborarea cu solisti ai muzicii folk care au dat vesrurilor mele savoarea glasului lor, cum ar fi : Sandel Spanu, Cristian Dobrogeanu si altii.
    Am bucuria sa regasesc in multe locuri pe internet versuri proprii inregistrate de mine atat in format audio cat si sub forma montajelor foto si amintesc acum creatii personale, creatii ale prietenei noastre ce poarta pseudonimul „Vasuianca” si mai nou un minunat dar de suflet sub egida editurii „Musatinia”.
    Azi 11.01.2013 primesc cu toata bucuria sufletului meu darul cel mai de pret din existenta-mi culturala.Gratie d-nei director Emilia Tutuianu Dospinescu, d-nului Ing. Dorin Dospinescu ce carmuiesc destinele unei edituri moldave ilustre „Musatinia” si iubitoarei de cuvant si oameni d-nei Mariana Gurza, a vazut lumina tiparului primului volum ce imi poarta semnatura “ In spatele oglinzii “.

    EUGEN EMERIC CHVALA

Comentariile sunt închise.