Mariana Cristescu – Roşia Montană trebuie inclusă în patrimoniul UNESCO!

Rosia-Montana1Despre blestemul aurului de la Roşia Montană – căci este un blestem! – am scris şi scriu de ani de zile, atât în presă, cât şi în două dintre cărţile mele. Problema de fond nu numai că nu s-a rezolvat, ci s-a şi acutizat în timp, fiind la mijloc, evident, … „munţi de aur”!

        Nu demult, am primit această scrisoare:

   „Există în România o comună care stă pe o comoară de aur, cea mai mare din Europa, pentru că discutăm despre sute de tone. Dar, aşa cum se întâmplă atunci când la mijloc sunt foarte mulţi bani, unii oameni vor să scoată bogăţia din adâncuri, iar alţii se opun. Locul se numeste Roşia Montană şi îi puteţi afla controversata poveste. La Roşia Montană a fost, probabil, cea mai mare densitate de oameni bogaţi pe metrul pătrat. În goana după aur, oamenii veneau din toată Europa. Acum 100 de ani, în Piaţa centrală din Roşia Montană era un du-te – vino permanent. Azi, e pustiu. Locul e însă celebru şi extrem de controversat. Roşia Montană este împărţită între cei care nu vor să plece şi cei care îşi vând casele companiei de exploatare. Ecologiştii cred că zona va fi distrusă. Cei de la Roşia Montană Gold Corporation, din contra, sunt siguri că vor salva locul şi îl vor ecologiza. Tradiţionaliştii nu îşi lasă locuinţele, iar minerii sunt siguri că exploatarea o să îi ajute să le pună câte ceva pe masa copiilor. Dincolo de părerile românilor, Roşia Montană rămâne cel mai controversat proiect din ţară. Este cea mai veche aşezare atestată documentar din ţara şi, în plus, stă pe cea mai mare cantitate de aur din Europa.

         V-aţi întrebat de ce, în ultima vreme, apar la TV «reclame» despre Roşia Montană în care vorbesc tot felul de oameni necăjiţi din zonă, care acuză autorităţile sau pe mai ştiu eu cine că nu dau «verde» la începerea exploatării? Proiect care se pare a fi foarte păgubos pentru statul român, din motive de care ştim noi. (…) Politicienii de astazi vor să dea unei firme canadiano-române cu acţionariat american, zăcămintele de metale rare şi preţioase de la Roşia Montană în schimbul locurilor de muncă (praf aruncat în ochi). Participaţia României în această firma este de doar 20% şi riscă să ajungă la 0,6%,  în urma ultimei majorări de capital, la care acţionarul român nu a putut participa. Statul român urmează să suporte cheltuielile de întreţinere a barajului şi a sistemelor de captare, monitorizarea emisiilor de acid cianhidric, pompare şi tratare a apei pe o perioadă nedeterminată, estimate la 12 milioane de euro anual. (…)  Statul român ar primi 4% redevenţe pentru aur şi argint. Presa vorbeşte despre majorarea acestui procent la 6% prezentată ca o negociere reuşită, fără să se spună că, în ţări ca Africa de Sud, redevenţele pentru metale preţioase suntde minimum 20%.
      În cele 200 de milioane de tone de minereu care se doresc a fi procesate cu cianuri la Roşia Montană, se estimează a fi 1,5 grame de aur pe tona de minereu şi 11, 7 grame de argint pe tonă. Dacă nu vi se pare o exploatare rentabilă, aveţi dreptate! Motivaţia pentru acest proiect stă în metalele rare care însoţesc zăcămintele de aur: vanadiu – 2.500 grame pe tonă, arseniu – 5000 grame pe tonă,  titan – 1.000 grame pe tonă,  molibden – 10 grame pe tonă, nichel – 30 de grame pe tonă, crom – 50 grame pe tonă, cobalt – 30 grame pe tonă, galiu – 300 grame pe tonă, germaniu – 20 grame pe tonă, wolfram etc. Dacă punem aceste resurse în context mondial, epuizarea resurselor de energie şi nevoia dezvoltării energiilor regenerabile, a panourilor fotovoltaice şi a turbinelor eoliene, descoperim că prima criză cu care se va confrunta lumea nu va fi cea petrolieră, ci a metalelor neferoase. Galiu, spre exemplu, care se găseşte la Roşia Montană în cantităţi de 300 de ori mai mari decât aurul, este folosit în fabricarea panourilor fotovoltaice, iar preţul actual este de 900 de dolari/kg. Utilizarea lui va creşte pe măsură ce tehnologiile vor fi perfecţionate şi rentabilitatea energiei solare va creşte cu scumpirea petrolului.  26% din resursele de cupru extractabil din scoarţa Pământului s-au pierdut deja în gropi de gunoi. Închiderea minei de cupru de la Roşia Poieni, pentru a se face loc RMGC,  a dus la disponibilizarea a sute de muncitori, de care oficialii Gold Corporation nu îşi aduc aminte când fac calculele locurilor de muncă. Din anumite informaţii, în contractul de concesiune secretizat se spune că orice metal în plus recuperat intră în beneficiul celui care exploatează zăcământul. Falsa desecretizare trâmbiţată de Traian Băsescu nu a făcut lumină asupra acestui aspect.

Turcia, Cehia, Grecia, Costa Rica, Germania, Argentina, Filipine au interzis mineritul cu cianuri (de ce guvernantii noştri permit?!) Parlamentul European a cerut Comisiei Europene interzicerea acestei tehnologii de minerit până la sfârşitul anului 2011. Aduceţi-vă aminte de accidentul de la Baia Mare, de acum 10 ani! Ungaria l-a considerat cea mai mare catastrofă după Cernobâl. Statul român are de plătit circa 200 de milioane de dolari despăgubiri. (!!!)
     La Roşia Montană ar urma să se folosească aproximativ 1.561.000 tone substanţe periculoase, dintre care 84.000 tone de cianură în cea mai mare carieră cu crater deschis din Europa, şi cel mai mare baraj, înalt de 185 m. Gândiţi-vă la efectele pe care un posibil accident le-ar avea asupra Deltei Dunării, un ultim bastion european pentru protejarea biodiversităţii!
     Roşia Montană este unul dintre siturile cele mai bogate în resurse de patrimoniu cultural ale României, cuprinzând, într-un teritoriu întins pe circa 650 de hectare, 50 de monumente istorice clasate, dintre care 7 desemnate ca monumente de valoare naţională şi universală. De asemenea, patrimoniul cultural de la Roşia Montană este recunoscut şi prin Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional. Acest statut juridic de protecţie plasează Roşia Montană înaintea multor oraşe, prin numărul şi valoarea monumentelor istorice, şi pe primul loc între aşezările rurale ale României. Conform legii, protejarea si punerea in valoare a acestor valori instituite reprezinta lucrari de utilitate publică, de interes naţional.

Academia Română, Casa Regală, ICOMOS (Comitetul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor), ca organizaţie expert a UNESCO, Ad Astra, Alburnus Maior, ONG-uri din România şi internaţionale, numeroşi experţi, instituţii, studenţi şi cercetători români din străinătate (RSSA, LSRS) recomandă şi susţin includerea Roşiei Montane în Patrimoniul UNESCO.
      Constatăm că ruşinea de a fi român şi lipsa de reacţie a românilor în faţa nedreptăţilor a fost indusă de aceleaşi televiziuni care astăzi sunt complice la cel mai mare jaf din istoria poporului român.
     Vă aflaţi printre puţinii care au rezistat campaniei de dezinformare în care au fost angajate televiziunile, de aceea  vă solicităm implicarea nu doar ca simplu semnatar, ci şi ca militant, să faceţi cunoscut adevărul despre proiectul minier de la Roşia Montană.”

     Mă conformez rugăminţii autorilor scrisorii, inclusiv în calitate de semnatar al protestelor menţionate. De altfel, în articolul „Roşia Montană – Să dăm cărţile pe faţă!”, publicat încă în august 2011, preluat şi postat pe internet şi de alţi colegi interesaţi de fenomen, printre altele, precizam următoarele: „Străinii caută aur în România pe baza hărţilor geologice ale lui Ceauşescu. Nicio noutate! Cum nicio noutate nu constituie faptul că, din 2005, România nu mai scoate niciun gram de aur din minele sale. Motivul oficial: zăcămintele ar fi «epuizate». Cu toate acestea, opt firme străine au primit licenţe de exploatare în zonele «epuizate», zone în care firmele străine «au găsit» metale preţioase, consultând hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. Încă o dată se dovedeşte că «dosarul Roşia Montană» este doar vârful aisbergului. Zăcămintele de aur din România, majoritatea situate în «patrulaterul aurului» – adică perimetrul Baia de Criş, Săcărâmb, Zlatna şi Baia de Arieş, din Munţii Apuseni – dar şi în Maramureş, sunt exploatate, cu eficienţă, de foarte mult timp. «Pe timpul lui Ceauşescu, se scoteau între 14 şi 20 de tone de aur pe an. Dar, după 1990, extracţia a scăzut dramatic, iar, în 2005, minele au fost sigilate. Oficial s-a spus că «sunt epuizate» – a afirmat dr. ing. Florea Neagu, fost director al Institutului de Proiectări Miniere, omul care a proiectat şi realizat mine de aur în «patrulaterul aurului», potrivit presei româneşti.

     Pentru a vă convinge că nimic nu este întâmplător, vă voi relata un eveniment straniu (pentru a folosi un eufemism!) petrecut în anul 2000, când «Banca Naţională a refuzat să mai cumpere aur de la minele româneşti, pe motiv că nu poate avea o rezervă mai mare de metal preţios decât 15 la sută din tot ce înseamnă rezerva valutară. Cum aceste mine nu aveau voie să vândă metalul extras decât Băncii Naţionale, au dat, cum era de aşteptat, faliment.

     Dacă vechile firme româneşti care se ocupau de metalul preţios au dispărut, în locul lor au venit, în mod ciudat, opt companii străine, care au cerut în concesiune parcele pentru prospecţiunea şi exploatarea zăcămintelor de aur, tocmai de unde acestea «se terminaseră». Cum «nu ştie bărbatul ce ştie tot satul», potrivit declaraţiilor făcute de reprezentanţii firmei Gabriel Resources, la Roşia Montană s-a găsit un zăcământ de aur în valoare de 11 miliarde de dolari, adică aproximativ 250 de tone de metal preţios.

De asemenea, firma Carpatian Gold (aceeaşi Mărie, cu altă pălărie!) a găsit, la Mina Bârza, în Munţii Zarandului, închisă pentru că «nu mai era rentabilă», un zăcământ de aur în valoare de 12 miliarde de dolari! Recent, Ştefan Marincea, preşedintele Institutului Geologic Român, avea să declare că în ţara noastră mai sunt zăcăminte în valoare de cel puţin 54 de miliarde de dolari. «Întâmplător» o fi şi faptul că toate firmele străine au mers la «punct ochit – punct lovit», adică au obţinut licenţe de prospecţiuni şi exploatare exact pe zonele cele mai bogate…? Cum se explică? «Firmele străine nu au descoperit nimic, datele aparţin şcolii de geologie din România. Am fost directorul Institutului de Proiectări Miniere şi am realizat mine de aur în Apuseni. Scoteam şi producţii de 40 de kilograme de aur pe tona de minereu, ceea ce este foarte mult. Pot să spun că încă este mult aur în subteran, dar nu ştiu de ce nu-l exploatează direct statul. Pe vremea mea, informaţiile aveau caracter secret, dar acum le are toată lumea. Firmele străine «au găsit» metale preţioase în România consultând hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. Acum, statul, prin reprezentanţii săi, a ştiut perfect ce dă în concesie», spune dr. ing. Neagu.

În 1925, în România s-a realizat o bază solidă de date privind toate zăcămintele naţionale. Zăcămintele din ţară au fost cercetate permanent de mai multe organisme de specialişti şi înregistrate pe «profile», adică secţiuni desenate ale ariilor prospectate geologic. În 1968, toate aceste date au fost înregistrate şi într-un calculator adus de la americani şi instalat într-unul din sediile Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje «Geofizica», în strada Biserica Amzei, din Bucureşti. În 1971, cei de la prospecţiuni au mai cumpărat un calculator, Texas Instruments, pentru stocarea datelor. A fost instalat în alt sediu, în strada Coralilor, din Capitală, unde se găseau şi profile geologice realizate în toată ţara. Pe baza acestor informaţii, Ceauşescu făcuse un plan de extracţie până în anul 2050. După 1990, în imobilul din Coralilor s-au lucrat primele numere ale ziarului «Adevărul». Ulterior, imobilul a fost cumpărat de omul de afaceri Ovidiu Tender, care desfăşoară activităţi în domeniul prospecţiunilor geologice etc. În fine, în 1992, a izbucnit un scandal în sediul din Coralilor: dispăruseră toate profilele geologice! Una dintre persoanele care au lucrat în institut a spus că preţul vânzării documentaţiei secrete a fost de 10.000 de dolari. Cine o fi fost cumpărătorul? Ghici, ciupercă, sau consultă lista bogaţilor!”

      Ca şi cum toată această batjocură la adresa românilor nu ar fi destul de mare, ca să dea o faţă „umană şi legală” mizeriei, unii tovarăşi au pus la cale un Referendum, în luna decembrie 2012. Numai că Dumnezeu nu doarme!   „Referendumul privind proiectul minier de la Rosia Montana a fost invalidat din cauza prezenţei scăzute la urne, de 43,20%”potrivit Agerpres, citat de Hot News.ro, luni, 10 decembrie 2012. Pentru ca referendumul să fi fost validat, prezenţa la vot trebuia să fie de jumătate plus unu dintre alegători. Pentru referendum au fost organizate 148 de secţii de votare, sumele necesare pentru organizarea şi desfăşurarea acestuia, peste 300.000 de lei, fiind suportate din bugetul judeţului. Exploatarea de stat de la Roşia Montană, Roşia Min, a fost închisă în 2007, la câţiva ani după închiderea minelor de la Baia de Arieş şi Zlatna. No comment! Cel puţin, nu acum! Urmează!

 

 

 

Un gând despre „Mariana Cristescu – Roşia Montană trebuie inclusă în patrimoniul UNESCO!

  1. sunt de acord cu includerea Rosiei in patrimoniul Unesco, nu vad de ce n-as fi, dar nu credeti ca asta ar trebui sa se intample dupa ce mineritul n-ar mai avea nicio sansa in zona? totusi, este o zona miniera cu traditie de 2000 de ani! si inca se poate exploata, iar oamenii din zona in minerit au experienta, nu in turism

Comentariile sunt închise.