Nuța Istrate Gangan – De la Moș Gerilă și Moș Crăciun, la Santa si înapoi

NIG

Probabil că aceste rânduri se datorează doar faptului că FB m-a întrebat din nou: „How are you feeling, Nuța?” Acest american „feeling” are nişte valenţe deosebite când este vorba despre sentimente nerostite. Nemărturisite. Sentimentele acelea  care se amuză pe seama creierului tău, confundându-l cu inima și invers.



Hmmmm… cum mă simt eu în acest ajun de Crăciun floridian?
Al 15lea petrecut fără zăpadă şi departe…
Ar trebui să mă fi obişnuit by now, nu-i aşa?
O să mă obişnuiesc vreodată?
Chiar îmi pasă dacă mă obişnuiesc sau nu?
N-am fost niciodată fan Moş Crăciun pentru că nici Moş Gerilă nu prea a fost fan-Nuța. Şi cu Moşu’ eu sunt fair-play. Ne daţi sau nu ne daţi…
Câteodată mă gândesc că retailul american, ideea de corporaţie, mi-a ruinat Crăciunul şi mai toate sărbătorile care miros a cozonac.
 Dacă mă gândesc mai bine însă, analizând psiho, retailul american a adăugat doar câteva picături în cupa cu dulce-amar. Am fost vreodată în viața mea altfel decât dulce-amăruie privind Crăciunul?
Poate spiritul sărbătorilor scoate ce-i mai bun din oameni. Dar există si o anumită doză de tristețe care iese la suprafață, cel mai adesea, în preajma acestor sărbători.
Crăciunul atenuează singurătățile și neajunsurile.Crăciunul ne întoarce sentimental în timp.
 Expresia „măcar de Crăciun” are atât implicații sentimentale cât și sociale.Două amintiri  mă străbat iar şi iar.Trec prin mine  răscolind trăiri. (Ar fi mult mai multe, dar unele amintiri pot fi povestite doar între prieteni intimi, la o cană cu vin.
 Eram copil, am plecat la colindat, nu mai era vremea când pentru un colind primeai „nuci, mere şi trei pitaci”; atunci era clar vorba de cei câţiva lei pe care TREBUIA să-i primim de la colindaţii cu pricina. Dincolo de frica de câini dezlegaţi, porţi închise şi noapte geroasă.
După trei ore de nas şi picioare îngheţate(picioarele îngheţate, spaima iernilor mele), la două străzi distanță de casă au apărut” băieţii răi” de pe strada cealaltă şi după câteva scaltoace ne-au luat bănuţii câştigaţi din greu.
M-am întors acasă furioasă, bocind, cred că aveam vreo 9-10 ani şi chiar dacă taică-miu a compensat câştigul pierdut, Moş Gerilă şi-a ratat regal şansa la iubirea mea. Nu mai credeam de mult în el ca personaj darnic şi bun, pentru că întotdeauna copiii bogaţi primeau cele mai râvnite cadouri, pe când noi ceilalţi, ne mulţumeam cu „mere, nuci şi câţiva pitaci”. De fapt acesta a fost principalul motiv pentru care am încetat să mai cred ca Moșul este real. Nu era cinstit. Învățam bine, eram harnică și conștiincioasă și știam câţiva leneși cu care Moşul era mult-mult mai atent.Apoi timpul a trecut, dragostea mea pentru Moşu’ a rămas la o constantă oarecare. Nici prea rece, nici prea caldă.
După revoluţie, în Braşov,  am mers la colindat, cu un grup de prieteni, la un orfelinat. Cu daruri şi chitare.
La un moment dat un puşti de vreo patru ani, cu ochi albaştri şi cu părul de culoarea nisipului s-a apropiat de mine şi m-a întrebat cu o voce suavă și plină de speranţa” Tu eşti mama”?
Am plâns cât pentru toate Crăciunurile pustii din viaţa mea. Nu i-am spus da, nu i-am spus nu…
Am plecat de acolo cu ideea că Moşu’ e un mare şarlatan. Că apare doar o dată pe an şi  se duce ca şi cum nici nu a fost.
Anii au trecut…
N-am ştiut să-i explic copilului meu că Sărbătoarea Crăciunul este mult mai mult decât brad împodobit şi cadouri. Astăzi este parcă prea târziu.
Nu va înţelege poate niciodată sentimentul ciudat de neajuns şi neîmplinire pe care îl am atunci când vine Crăciunul. Şi nici nu-i doresc. Nu cred că devenim mai buni.
Alt spirit ne animă şi nu acela al Crăciunului. Lăcomie, indiferență, ură, invidie…
Atâta vreme cât Isus rămâne uitat pentru că alte spirite sunt mai înalte.
Nu sunt „christmasy” şi nici nu pot insufla sentimentul altcuiva. Nici de pro nici de contra.
La cinci ani, când a primit trenul pe care şi l-a dorit enorm de mult, copilul meu a deschis uşa, şi-a ridicat fețişoara frumoasă spre cerul floridian şi a strigat cu o mie de steluţe în voce „Thank you, Santa!!!!!!”. Atunci  a fost una dintre puţinele ori când am crezut într-o lume mai bună, într-un oarecare Moş, deşi eu am fost cea care a cumpărat trenuleţul cu pricina. A fost prima oară când am văzut pe cineva crezând cu puritate într-o cauză pierdută. Astăzi zâmbește ușor jenat, dar simt că îi este dor de anii când totul era simplu. 
La 8 ani a încetat să mai creadă. „Mami, noi suntem evrei”? „Nu, de ce?”.” Nu avem prea multe decoraţii de Crăciun şi numai evreii nu sărbătoresc Crăciunul. Am nişte copii evrei în clasă care mi-au spus că Santa nici măcar nu există”.
La 10 ani îl pune pe Santa in ghilimele, în gestul acela tipic american. Cumpăr cadouri, trimit urări, ma gândesc la cei dragi de aici și de departe… Cât despre decorațiile de care pomenește fiul meu…
Un brad şi o coroniţă pe uşa de la intrate, la atât se rezumă Crăciunul  la mine.
Şi poate la un sentiment infinit de dor de copila care odată a crezut zadarnic în Moşul cald şi bun.
Nu sunt tristă. Sunt anormal de ne-tristă. Zâmbesc citind mesaje de la prieteni și de la unii oameni dragi despre care credeam ca m-au uitat. „Măcar de Crăciun”, nu-i așa?Bradul meu este mare.
Probabil cadourile de sub pom sunt substanţiale.
Ca şi golul din sufletul meu, de altfel.
Crăciun Fericit, lume…

 

*

stingher

 

cât de stingher 
îţi este pasul 
pe ţărmul meu îndepărtat 
himere te-nsoţesc 
şi-ţi plouă 
absurd ridicol 
şi uitat 
un val 
îşi scutură aripa 
ninsori petale 
iasomii 
zâmbeşti şi le atingi 
plutirea 
pe valurile argintii 
eu nu mai rătăcesc 
pe ţărmuri 
urma-n nisip s-a risipit 
petalele 
se-ntorc în floare 
şi stelele 
mi-au asfinţit 
tu nu-nţelegi 
şi vii adesea 
pe ţărmul meu îndepărtat 
himere te-nsoţesc 
şi-ţi plouă 
absurd ridicol 
şi uitat

*

Principiul de Drept(document reeditat)

 

      nu mi-e frică de judecata de apoi
            ci de aceea la care există doar jurați strâmbi

am păşit pe drumuri aspre
şi am cărat cruci destule
mi-am izbăvit păcatele mari prin păcate mai mici
pentru că greşeala se spală cu greșeală
pietrele sunt aruncate
doar de oamenii care nu își pot îndrepta spatele
sub povara neiertării

sunt legi simple
pe care
dacă nu le înveți acum
nu o să le mai înveți niciodată

corb la corb nu-și scoate ochii
dar la o adică îşi vor smulge unul altuia penele
cu plăcere și sadism

orice roză are spini
chiar și aceea pe care o împrăștii
când  faci amor

puful păpădiilor
este diafan
până în secunda în care
unul ți-a intrat în ochi

(nu vreau să-ți vorbesc astăzi
despre trandafirii care mi-au zdrelit mâinile)

vreau doar să știi
resume-ul meu
este impresionant
traduc durere în mai multe  limbi
vorbesc fluent dezamăgirea
sunt specialist în întoarcerea celuilalt obraz
şi sunt cel care face doi pași în plus
atunci când tu faci unul  în minus

 (iar uneori îţi înfășor cu tandrețe în jurul inimii
ca o liană catifelată
iubirea) 
 ………………………………………
conform Principiului de Drept (reeditat)
 în nedreptate
judecăţile tale dor

astăzi m-ai aşezat în rândul acuzaţilor
judecându-mi păcatele necomise

nuta-gangan.blogspot.ro

Un gând despre „Nuța Istrate Gangan – De la Moș Gerilă și Moș Crăciun, la Santa si înapoi

  1. sunt doar o sticlă
    un geam mare pe un bulevard
    vitrina săracă
    a magazinului de jucării

    aş vrea uneori să îmi amintesc
    numele mâinilor
    care au privit prin mine păpuşile
    trenuleţele
    baloanele
    clownii
    numele copiilor trişti
    care m-au spălat cu lacrimile lor
    în ajun de Crăciun

    sunt doar o sticlă
    iubito

    mă tem în fiecare zi

    şi nici nu ştiu dacă îţi vor ajunge culorile
    să mă faci icoană

    dar poţi încerca

Comentariile sunt închise.