Ioan Miclău – versuri

Am găsit o floare rară!

 

Am gasit o floare rara

Si am pus-o la fereastra,

Fie iarna, fie vara,

Nu-i chip sa se ofileasca!

 

Am gasit-o sus pe munte,

Si-am adus-o prin campie,

Unde peste rau o punte,

Las miorile sa vie!

 

Si-am luat floarea cu mine –

Tot la farmece ma-mbie,

Cu miros de rozmarine,

Dintr-o Tara mult prea draga,

Dulcea Romanie!

 

SIMBOL TRIDIMENSIONAL

 

Covorul campiei cu flori,

Frumoasele rauri ce scantee-n soare,

Si brazii din muntele-nalt pana-n nori,

Sunt simbolul Sfintei Fecioare!

Simbolul vesnicei vieti;

Pacatul ce duce spre moarte

E tocmai distrugerea codrului verde,

Dand undelor limpezi otravuri sa poarte,

Iar Cerului nori negri cat ochiul nu vede

Lumina senina si-a soarelui raze!

Eterna gradina din Eden

A dat-o Divinul imaginii Sale,

Omului astfel creat. Si sa credem,

Caci pustiirea gradinii florale,

E calea pe care ne pierdem!

 

DE-UN  MILION  DE  ANI

LA  FELIX – FLOAREA  “DRETZE”

 

Perla floristica,

Relict Tertiar,

Istoric insemn

Din Cuaternar,

Nufarul termal Lotus-Nymphaea,

E semnul de-nceput al gintilor umane,

Trezirea Europei din somnuri diafane,

Un sol al incalzirii apelor de Nord

Si-al nordicelor gheturi porniri sa se dezghetze,

De-atunci prinsa viata la Felix – floarea “Dretze”.

Iar Nympha se-nsoti,

Cu-al vremii calator,

Melcul Melanopsis

Ce poarta al “Dretzei” dor!

Si vesnic impreuna tin dulcea lor poveste,

Caci ei traiau pe vremea cand omul se nastea.

Iar Pleistocenu-n aburi le darui termala “Petza”.*

“E o cereasca zestre ce trebuie s-o iubim!”

Azi cand Omul a ajuns celebritate,

Are o indatorire sfanta pentru Nufar,

Al sau Frate!

 

(“Baile Felix” din Oradea au o specie de lotus, unica

in Europa, numita popular “Dretze”)

 

 

 

Reclame