Gheorghe Radu: Personalități nemțene – Contribuții la realizarea Marii Uniri de la 1918


Marea Unire este fructul normal si necesar al întregii deveniri istorice în spatiul carpato-danubiano-pontic, al tuturor luptelor duse cu mintea si cu bratele de locuitorii statornici ai acestui pămînt miraculos. Marea si Sfînta Unire s-a săvîrsit ca un proces eroic, în 1918, în trei etape: Unirea Basarabiei, la 9 aprilie; Unirea Bucovinei, la 28 noiembrie, Unirea Transilvaniei, a Banatului si a Tării Maramuresului, la 1 decembrie 1918. Toate aceste etape s-au împlinit cu vointa plebiscitară a locuitorilor acelor regiuni istorice, întărită de sprijinul românilor aflători în Vechiul Regat, fie în America, Australia, sau în alte zări. Totodată, unitatea românească s-a mentinut si a înflorit în sufletele românilor, datorită unei nobile forte interioare, dar a fost mereu potentată de marile personalităti create si ele de geniul românesc, inclusiv cele născute pe meleagurile dintre Bistrita, Moldova si Siret. Astfel, rezistenta spirituală a românilor basarabeni a fost sustinută si de episcopul Melchisedec Stefănescu (1823-1892), născut la Gîrcina, care a devenit episcop al Dunării de Jos, cu sediul la Ismail (astăzi, în Ucraina), cuprinzînd si cele trei judete din sudul Basarabiei: Bolgrad, Cahul si Ismail, care între 1856-1878, reveniseră la patria mamă. Este de remarcat faptul că, în 1918, Nicodim Munteanu, născut la Pipirig, viitor patriarh al României între 1939 si 1948, a devenit episcop al Basarabiei, atunci unite, păstorind pînă în 1920. Acesta va prevedea următoarele în ziua Înăltării Domnului Isus Hristos – hramul Mănăstirii Neamt – 1914, ca episcop de Husi si participant la sărbătoarea religioasă. „De sute de ani veniti la această mănăstire ca să întăriti în credinta crestin ortodoxă si în dragostea de neam.
Dar, ca să pătrundem pînă aici, acei din provinciile subjugate, ati trebuit să treceti granitele cu multă frică si cu mari greutăti. Tineti minte un lucru. Nu mult va trece si aceste blăstămate hotare care ne frîng în patru trupul nostru national, vor cădea – si hotărît vor cădea – si atunci vom alcătui o apă si un pămînt de la Tisa la Nistru si din Carpati la Dunăre si Marea Neagră. Bucurati-vă si dati laudă lui Dumnezeu, că si ziua aceasta mare nu este departe. Fiti însă gata si pregătiti-vă pentru ea, asa cum vă pregătiti pentru Sfânta Înviere a lui Hristos. Duceti vestea aceasta în părtile voastre si vestiti tuturor că se apropie ziua mîntuirii si unirii întregului nostru neam“ (din cuvântarea rostită de ziua Înăltării la mănăstirea amintită, unde au participat, conform informatiilor documentare, peste 60.000 de pelerini – n.n.). Visul acestuia de cel al „unirii întregului nostru neam“ se va împlini la 1 decembrie 1918. Se remarcă în aceeasi directie personalitatea lui V. A. Urechia (1834-1901, născut la Piatra-Neamt). De numele acestui savant patriot din Neamt, istoric, pedagog, literat, etnolog, om politic, se leagă introducerea alfabetului latin în locul celui slavon (1860), Legea învătământului (1864), înfiintarea Politehnicii din Bucuresti (1881), a Ateneului Român (1860) la Iasi si (1865) la Bucuresti, a Academiei Române (1867), precum si a multor altor institutii moderne, a unor asociatii si societăti culturale, toate menite să contribuie la unirea tuturor românilor. Cea mai de seamă creatie a lui, în această directie, cu filiale în toată tara si în multe localităti ale Europei. Pe teritoriul judetului Neamt de astăzi, au fost create filiale la Piatra-Neamt (protagonist Ion Negre) si la Roman (Costin Brăiescu). Au mai existat sectii ale Ligii Culturale la Tîrgu-Neamt, Roznov, Tazlău, Hangu si Călugăreni. În perioada Memorandumului (1892-1895), ofiterii din Garnizoana Roman au contribuit lunar cu o cotă parte din salariu lor pentru ajutorarea familiilor memorandistilor închisi. Actiuni ferme si eficiente a întreprins si savantul medic si chimist C. I. Istrate (1850 -1919), născut la Roman si mort la Paris, unde se dusese să influenteze oamenii politici ai marilor puteri, întruniti în Congresul de Pace, să nu nedreptătească pe români. De asemenea, Vasile Pîrvan (1882-1897), savantul istoric, cel care a inaugurat Universitatea Românească de la Cluj, la 3 noiembrie 1919, ai cărui bunici materni erau din Dobreni – ca si actorul Petre Liciu (1871-1912) ai cărui părinti erau din Dusesti, toti sunt protagonisti ai luptei pentru Marea Unire. Cînd spre sfîrsitul anului 1917, s-a declansat asaltul final pentru Unirea Basarabiei, învătători nemteni ca Leon Mrejeriu, Simion T. Kirileanu, Petru Gheorgheasa etc au plecat în Basarabia, unde, împreună cu altii, sub conducerea marelui pedagog ardelean Onisifor Ghibu, au pregătit învătători ca să predea în limba română, au tipărit manuale, cărti, reviste si ziare cu alfabet latin. Conditia, nu cauza, înfăptuirii Marii Uniri românesti a constituit-o eroismul si jertfele din timpul Primului Război Mondial.

 

 

 

monitorulneamt.ro

Reclame

Un gând despre „Gheorghe Radu: Personalități nemțene – Contribuții la realizarea Marii Uniri de la 1918

Comentariile sunt închise.