Trecător prin viaţă
Am crescut plecată în lume
desluşind mistere de viaţă şi de timp.
Cioburi din existenţa mea
cuprind în cuvinte
cu zbateri de teamă şi dor.
Nu stau s-ascult
cum se scurg minutele cu aripi frânte
într-o cadenţă ritmică
deşi, sufletul plin de-adâncimea ecoului
a rupt lanţurile imaginaţiei
şi a împrăştiat-o spre lume,
paşi de umbră să-i sărute lumina.
Mereu îmi duc visul spre rouă,
cuvântul mi-e armă şi cruce
şi n-am timp să-mbătrânesc
căci veşnicia mi s-a cuibărit în fire…
Împlinire
Iuliei, minunea mea
Când te-ating, eşti clipă,
când te privesc, eşti gând
şi-n toate acestea
te-ndrepţi cu fiecare drum
spre liniştea, spre bucuria mea.
N-aş putea să respire,
n-aş putea să exist acum
fără ochii, fără atingerea ta.
Tu-mi spui „mamă”,
Eu îţi spun „cântec”
şi „bucurie” şi „lumină”.
Stai aici, suflet drag,
cu fruntea lângă a mea,
cu umărul de care să-mi agăţ
bătrâneţea tâmplei şi-a visului!
Rămâi să-mi cânţi
cum numai tu ştii
iluzia ce-am strivit-o în palme, copile!
Rămâi, să privesc cu ochii tăi
paşii mei ce duc spre eternitate!
Tăcere
Tăcere,
te ştiu de când ai pătruns
în umbra mea
într-un amurg difuz,
cu paşi grăbiţi,
cu forma tuturor senzaţiilor,
gând în frânturi,
frânturi de gând…
Eu port trupul acesta?
Plânge timpul în palme
Plânge timpul în palmele mele,
Se dărâmă clipe numărând zgomotos reverii,
ochii mei adună-n pustiu milioane de stele,
nu-i loc de risipă,îngropăm nostalgii.
Cuvinte-ntrerupte dinspre ieri,înspre azi,
o frântură uitată de rostire fără nume
era demult,suntem departe,ochi umezi şi calzi,
depărtaţi prin tăceri,din pustiu către lume.
Risipiţi pe pământ,adunând tot albastru-n priviri,
sprijiniţi de-ndoieli, de păcat, de ţărâne,
dintr-un rest de cuvânt plămădim înnoiri,
ne găsim dinspre ieri,înspre azi către mâine.
Dorinţa
Eu m-am întors dintr-o vară pierdută,
dinspre zori de tristeţe,din răni de sortire,
am poposit într-o vreme nestrăbătută
lângă nimic,lângă niciunde,lângă nefire.
Vroiam doar ţărâna tăcută s-ating
fără nicio tăgadă,fără însemn pământesc,
într-o lacrimă pe hotar să mă sting,
între zori de risipă cu graiul lumesc.
O picatură din tot, din nimicul deplin
unde să-mi sper nădejdea de ducă,
un popas pe un ţărm de doruri preaplin
în care târziul e gol şi azi,e nălucă.
***
Daniela Toma
Absolventă a Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu, Facultatea de Litere, specializarea română-franceză, profesor – şlefuitor de caractere, mergând în linie dreaptă spre destin, cu rostuiri de cuvinte şi propriul exemplu înarmată… caut prin buzunarele vieţii o monedă, pentru încă o zi, însă, de multe ori mă întreb dacă am luat cei mai buni pantaloni de viaţă… în poşetă am uitat o oglindă care trăieşte ziua de ieri…în rest, j’ai décidé d’être heureux parce que c’est bon pour la santé!
Volume: SAECULUM – Cultură şi civilizaţie latină, 2002, (traduceri); Lumina din suflet, 2004, (poeme); Reviste şcolare: Lumea din cuvinte; Copilărie în paşi de dans; Aeterna latinitas; Lucian Blaga – un om, un destin (2006 -2007); Caietele Blaga, Editura ALTIP, Alba Iulia, 2012 (colaborare); publicaţii în Cervantes – Revista Internaţională de Cultură; în pregătire volumul de versuri Plânge timpul în palme şi volumul Poeme din dor de dor.
Bello eccellente