Sorana Georgescu-Gorjan: Tinerețe fără bătrânețe

Dintr-o frumoasă mărturie a lui C. S. Nicolăescu Plopșor aflăm că Brâncuși i-ar fi spus: “Săpând necontenit fântâni interioare, am dat de izvorul vieții fără de moarte și al tinereții fără bătrânețe. Așa e arta: tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.”

La 27 noiembrie comemorăm 125 de ani de la trecerea la cele veșnice a lui Petre Ispirescu, cel care ne-a dăruit minunatul basm la al cărui titlu făcea referire sculptorul. Viziunea lui Brâncuși, prin referirea la artă, este însă mai optimistă decât cea a povestitorului.

O întâmplare recentă confirmă rolul artei de exponent al tinereții fără bătrânețe. La licitația de Artă Modernă și Impresionism care a avut loc la Christie’s, la 7 noiembrie 2012, un mulaj în ghips intitulat Une muse a obținut 12,4 milioane de dolari. Lucrarea semnată de Brâncuși are o poveste fascinantă.

Modelul sculpturii O muză (1912) ca și cel al Muzei adormite (1909-1910) a fost baroana Renée Irana Frachon, bună prietenă a sculptorului. Lucrările cioplite în marmură au stârnit interesul organizatorilor expoziției de Artă Modernă Internațională ce urma să fie găzduită în 1913 în localul Armurăriei regimentului 69 infanterie din New York. Pictorii Arthur Davies, Walter Pach și Walt Kuhn au fost încântați de aceste sculpturi, ca și de marmurele din 1912 Tors de femeie și Dra Pogany, precum și de Sărutul (1907-1908)din piatră. Le-au ales pe toate cinci, pentru a fi expuse la loc de cinste în cadrul expoziției. Davies chiar a cumpărat Torsul din marmură. Celelalte lucrări au trebuit trecute în ghips, întrucât asigurarea era mult prea scumpă pentru alte materiale. Așa se face că în 1913, publicul american a avut prilejul să vadă doar mulajele din ipsos după O Muză, Muza adormită, Sărutul și Dra Pogany, dar a putut admira Torsul original. Celebra Armory Show a făcut cunoscută pentru prima dată arta brâncușiană dincolo de ocean și a stârnit un enorm interes. De atunci, colecționarii americani îl vor sprijini în permanență pe sculptor.

Brâncuși a purtat o interesantă corespondență cu Walter Pach, intrată recent în domeniul public prin La Dation Brancusi. De aici aflăm că mulajele au fost evaluate de Brâncuși la 1000 franci, dar că i-a lăsat pe organizatori să decidă ce să facă cu ele. Walter Pach a primit gipsul Sărutului cu prilejul căsătoriei și lucrarea a reprezentat pentru familia pictorului o divinitate tutelară, care i-a purtat noroc. Fotografia stelei de pe mormântul Rașevski din Montparnasse, primită de la sculptor, era plasată sub mulaj, între două ferestre din locuința lui Pach.

Dl Davies a păstrat un timp la el mulajele după Muza adormită, O Muză și Dra Pogany. A vândut tinerei doamne Rumsey gipsul Muzei adormite și i-a returnat lui Brâncuși mulajul Drei Pogany, care se află și în prezent în Atelier. Cu ocazia expoziției Brâncuși de la Galeria Brummer din 1933, dna Rumsey a schimbat gipsul cu opera în marmură, pentru $1000. Gipsul a fost achiziționat de o doamna Guggenheimer cu $250. Cu ocazia primei expoziții personale Brâncuși organizată în 1914 la Photo Secession Gallery, Davies a cumpărat O Muză din marmură, care se află în prezent la Muzeul Guggenheim.

Walt Kuhn a achiziționat mulajul după O Muză și a inclus lucrarea în colecția sa. După decesul lui în 1949, mulajul a intrat în stăpânirea soției sale, Vera Spier Kuhn, care a donat-o în 1955 Muzeului Guggenheim. În 1986 gipsul s-a licitat la Christie’s cu $ 880.000. Organizatorul actualei licitații de miercuri 7 noiembrie 2012, Andreas Rumbler aprecia opera realizată acum exact un secol drept superbă, elegantă, modernă, atemporală.

John Quinn, care a văzut O Muză la Armory Show, i-a comandat lui Brâncuși un bronz după „femeia cu gușă” și a primit spre confirmare o schiță a lucrării. Bronzul a fost expus pentru prima oară în 1922 la New York, în The Sculptors Gallery. Există în prezent trei bronzuri, care se află în muzee americane și într-o colecție particulară.

Reapariția pe piața de artă a unei lucrări de Brâncuși din 1912, care a atins o valoare apreciabilă deși e făcută din gips, confirmă faptul că arta are “tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”… 

 

Sorana Georgescu-Gorjan

Reclame

3 gânduri despre „Sorana Georgescu-Gorjan: Tinerețe fără bătrânețe

  1. Un text extrem de interesant! Felicitari d-nei Sorana G.-G.!
    Dar cred ca nu numai arta e vesnic tanara, ci si filozofia autentica a ganditorilor religiosi din perioada interbelica (Nae Ionescu, Blaga, V. Bancila, etc). Un astfel de punct de vedere am argumentat pe 22/11/2012 la Colocviul VASILE BANCILA (vezi inregistrarile de 3min, 5 min si 20min http://www.youtube.com/watch?v=JojhKtMdC_k&feature=plcp ; http://www.youtube.com/watch?v=YW1bv30uEQ8&feature=plcp ; http://www.youtube.com/watch?v=Og3mNnHc00Q&feature=plcp (intre altele am amintit atunci si de criza culturii contemporane) .

Comentariile sunt închise.