Petruş Andrei: Ben Todică – Durerea Paradisului pierdut – Bucuria Paradisului regăsit

 ,,Exilul face parte din destinul poporului român.”  (Mircea Eliade)

     Un român adevărat, aflat la aproape 30.000 km. distanţă de Ţara – mamă, la Melbourne în Australia,a făcut şi face astfel de lucruri fără nici un sprijin din partea nimănui. Numele său este Ben Todică şi s-a născut la 23 noiembrie 1952 în satul Iezer, comuna Puieşti, judeţul Vaslui. Astăzi domnia a împlinit 60 de ani, prilej fericit cu care , de aici, din inima ţării, îi dorim sănătate, spor în toate şi un călduros ,,La mulţi ani!”

     Viaţa sa este un complicat roman, simplu de povestit: pe când avea doi ani , părinţii săi, Aurica şi Gheorghe Todică pleacă din Puieştii Vasluiului şi se stabilesc în Banat, unde tatăl său a început să lucreze la minele de uraniu din Ciudanoviţa. Benoni Todică a plecat din ţară în anul 1979, la frumoasa vârstă de 27 de ani. Pentru a supravieţui în ţara adoptivă, îndeplineşte munci dintre cele mai diverse, calificându-se în profesii diferite, dar iubirile adevărate vor fi doar trei: filmul, teatrul şi scrisul. Cei plecaţi în timpul dictaturii ceauşiste păreau pierduţi pentru totdeauna şi amintirea lor părea să se acopere cu cenuşa uitării. Dar iată că, asemenea păsării Phoenix, ei renasc din propria cenuşă, reiterând mitul biblic al lui Lazăr. Numele lui Ben Todică se adaugă, prin activitatea sa în mass-media din Melbourne – Australia şi prin recentele sale volume: ,,Între două lumi” şi ,,În două lumi” (ambele apărute prin strădania doamnei Emilia Ţuţuianu–Dospinescu şi a domnului Dorin Dospinescu, la Editura ,,Muşatinia, Roman) numelor celebre ale românilor din Diaspora dintre care cităm: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Panait Istrate, Petru Dumitriu, Virgil Gheorghiu, Vintilă Horia, Tristan Tzara, Aron Cotruş, Peter Neagoe, Martha Bibescu, Sorin Alexandrescu, George Astalos, Nicolae Balotă, Nina Cassian, Matei Călinescu, Ioan Petru Culianu, Barbu Fundoianu (Benjamin Wexler), Matila C. Ghyka, Gabriela Melinescu, Aurora Cornu, Mihai Ursachi şi multe, multe alte nume…

      Numelor de scriitori li se adaugă numele sutelor de pictori, actori, muzicieni, matematicieni, ingineri, medici, arhitecţi autoexilaţi din varii motive, uneori fiind suficient doar cel material…

      Când pierzi un lucru, nu mai vorbim de o fiinţă, te cuprinde , vorba lui Topârceanu , ,,o tristeţe iremediabilă” dar bucuria regăsirii întrece cu mult tristeţea care a precedat-o. Ben Todică este un concetăţean pe care îl regăsim cu lumină în suflet, fără a-l fi pierdut vreodată, pentru că el oriunde în lume se simte român, gândeşte româneşte şi pentru asta Bunul Dumnezeu să-l binecuvânteze, pe el şi pe cei dragi lui, ,,La mulţi ani, Ben Todică, şi s-auzim numai de bine!”

      Volumul ,,Între două lumi” are un ,,Motto” bine ales din volumul ,,Viaţa pe un peron” de Octavian Paler. Ideea este aceea că toţi trăim ca pe un peron, aşteptând şi întâlnindu-ne într-un destin în care oamenii ,,se îmbulzesc, se calcă în picioare, îşi dau ghionturi” ca într-un tren. O succintă trecere  în revistă este necesară pentru a reţine din această carte idei şi sentimente, fapte de viaţă şi întâmplări din care autorul şi noi, la rândul nostru, a tras multe învăţăminte. În baza unui cod etic şi genetic, scriitorul Ben Todică pledează în favoarea românismului (,,Mândria de a fi român”), a contribuţiei diasporei la îmbogăţirea spiritualităţii  noastre şi a lumii întregi.(,,Istoria noastră a emigranţilor trebuie transmisă”); cartea ,,Între două lumi” este o pertinentă, persuasivă şi sentimentală pledoarie în favoarea literaturii ca instrument de educare şi cunoaştere (,,Literatura ca instrument”), în favoarea limbii române cu farmecul şi cu specificul ei între limbile europene şi a frumuseţii dialectelor şi graiurilor limbii române(,,Graiul nostru”); o pledoarie în favoarea valorilor sacre ale neamului românesc(,,Valoarea”)… Poetul Ioan Miclău în ,,Precuvântare”, ni-l prezintă pe Ben Todică, din România şi din Australia, ca pe ,,un om, un artist, un gânditor, un constructor, un visător de armonii, dar ale cărui modele se dovedesc a fi bine alese din însuşi sufletul fragedei copilării.”(p.7)

       Aşa cum din mugurul adormit se deşteaptă frunza, ramura şi rodul, în preocupările copilului şi adolescentului Ben Todică înmuguresc pasiunile de mai târziu printre care cele pentru teatru, film şi scris devin iubiri de-o viaţă: ,,A mă afla în spatele camerei de filmat este ceea ce-mi doresc!”

       După plecarea din România, la 27 de ani, devine prin eforturi supraomeneşti, crainic şi reporter la postul de Radio în limba română ,,3zzz” din Melbourne şi realizator de interviuri şi emisiuni în cadrul comunităţii româno-australiene la T.V. canal 31.(!?) Este apreciat de guvernul australian care-i decernează premiul ,,Australian of the year”. Prefaţatorul Ioan Miclău evidenţiază, de asemenea, preocuparea constantă a lui Ben Todică de a promova tinerele talente, din domenii variate, precum Loredana Sachelaru şi Alina.

      Cartea ,,Între două lumi” are caracter polemic. Autorul pledează în favoarea culturii noastre, una dintre cele mai vechi şi mai bogate din lume (,,Încrucişare”), în favoarea operei eminesciene (,,Eminescu nerelevant?”) şi în favoarea vieţii autentice, netrucate (,,Mirajul societăţii sau Fata Morgana”).

În ,,Împărtăşire”, autorul Ben Todică îşi exprimă gratitudinea pentru sprijinul acordat ca acest copil de spirit să vadă lumina tiparului; printre binefăcători se numără poetul Ioan Miclău, George Anca, Ileana Cudalb Andrei, Emilia Ţuţuianu-Dospinescu şi Artur Silvestri, omul de cultură ca o candelă a inimii, distinsul cărturar având ,,calităţi de părinte adevărat, de învăţător. Primul între învăţători, Marele nostru învăţător fiind Iisus.” Calde mulţumiri aduce de asemenea familiei sale: copiilor, Carol, Eric şi Guardeni Todică şi soţiei Mingming Dong, ,,Micuţul meu cântec al dimineţii”( ,,My little song of the morning”), aşa cum o dezmierda într-un cântec de logodnic.

        Idealul vieţii lui Ben Todică a fost şi este să ia lumină din lumină şi să dea iubire din iubire: ,,Eminescu ne-a iubit atât de mult încât şi-a dăruit întreaga lui viaţă adunând în jurul lui tot ce a avut mai bun – ca popor – mai semnificativ şi trainic ca să ne direcţioneze spre locul nostru, spre a fi parte din eternitate.” (p.50) Genialul poet Mihai Eminescu reprezintă cea mai strălucită minte a poporului român din toate timpurile, arheul spiritualităţii noastre şi popoarele care n-au un Shakespeare, un Goethe, un Dante sau un Eminescu sunt sărace.

      De peste mări şi ţări, Ben Todică remarcă sensibilitatea şi candoarea poeziilor pentru copii ale Vasilicăi Grigoraş (di volumul ,,Raze de suflet pentru Sara”) şi frumuseţea şi profunzimea contemplativă a haiku-urilor din poemul ,,Samuraiul Grigoraş”.

      Partea a doua a acestui volum este întitulată inspirat ,,Nostalgii”, sentimente deşteptate de ,,Ciudanoviţa vie, plină de amintiri” şi de interviurile cu prieteni din copilărie sau cu oficialităţi contemporane: cu primarul Oraviţei, inginer Nicolae Boncoi şi viceprimarul Neda Eugen. ,,O bucăţică de Ţară” îi aduce exilatului Ben Todică, familia Cornelia şi Nicolae Georgescu, redeşteptând amintiri (,,Fascinaţia povestirilor”).O pagină de jurnal (,,Ţinutul de Nord) încheie acest ciclu cu ,,o muşcătură de şarpe).

      A treia parte este intitulată ,,Impresii şi prietenii” şi cuprinde ,,impresii de lectură” şi succinte cronici de întâmpinare.

      Vorbind despre dezrădăcinaţi şi desţăraţi, despre cei cărora li s-a luat totul, Ben Todică prezintă anamneza exilatului şi terapia acestuia prin suferinţă.

       În volumul de poezii ,,File de Dor” de Ileana E. Marian, Ben Todică descoperă o metaforă în fiecare cuvânt. Ferice de poeta căreia îi ,,înmuguresc dorurile toate” şi i ,,se împlinesc visurile bune.” ,,Robii pământului” de Ionel Iacob Bencei cu o prefaţă de Vasile Bogdan este ,,o carte de o frumuseţe şi de o sinceritate rară”. Scriitorul dialectal Ionel Iacob Bencei aminteşte de strălucitul lui predecesor Victor Vlad Delamarina. Cartea lui Alexandru Nemoianu ,,Întâmplări şi vise” este o ,,revelaţie, o trezire. Ea limpezeşte imaginile care ne înconjoară”.(,,Scriitorul este vasul Creatorului!”) Recenzia lui Ben Todică cuprinde gânduri şi îndemnuri la unire, înţelegere, cinste, muncă şi credinţă. Mariana Gurza din ,,Destine umbrite” a zidit şi zugrăvit, prin puterea cuvântului ,,Icoana Mariei”. Poetul Ioan Miclău din Cringila – Australia este autorul volumelor de poezii ,,Cântarea Primăverii” şi ,,Florile Crişurilor”. Poezia sa este ,,pur românească” şi ea îşi găseşte, pe o punte de lumină, cale spre inimile cititorilor spre deosebire de creaţia poeţilor ,,moderni” pe care Ben Todică o simte ,,prea artificială” şi, de aceea, sufletul cititorului ,,nu poate intra în rezonanţă cu ea.” ,,Poezia e vie dacă trăieşte!”

În articolul ,,George Anca şi ,,Cromozonul Calcutta”, Ben Todică îl prezintă pe George Anca drept ,,Picasso-ul literaturii române”: ,,Unul dintre cei mai mari scriitori progresişti ai literaturii române, un poet şi un prozator de excepţie: un gânditor, un vizionar, un artist modern al cuvântului scris.” Într-o scrisoare adresată scriitorului Petre Talianu, Ben Todică îşi exprimă plăcerea de a sta ,,La givan cu bănăţenii.” O urare tradiţională milenară ,,Floreat, Crescat!” îi adresează Ben Todică româncei australiene Cristina Cătălina Balaj Mihai, absolventă a Politehnicii din Timişoara, absolventă a Universităţilor din State şi din Canada, realizatoarea emisiunilor de radio ,,Eva în mileniul trei” şi ,,Vârsta a treia”. Românii care reuşesc în Diaspora , sfâşiaţi de dorul de acasă şi de dorinţa de a reuşi în noul mod de viaţă, în noul sistem de valori şi în noua cultură merită toată admiraţia şi dragostea noastră.

         Partea a patra este intitulată ,,Dialog între două lumi” şi cuprinde un interviu realizat de Veronica Balaj de la Radio Timişoara , Ben Todică vorbind ,,Despre exil…” şi depănând amintiri despre România şi Australia. ,,Australia a fost cadoul lui Dumnezeu” iar românul din România şi din afară e ca peştele, îl poţi păcăli numai cu un anumit fel de momeală: sarmalele.” Din Australia, România ,,nici nu cred că se vede.” Acest ultim ciclu mai cuprinde : un interviu luat de Ben Todică marii actriţe Stela Popescu, file de corespondenţă dintre Ben Todică şi Cornelia (Neli) Chifu, dintre Ben Todică şi George Anca şi un interviu pe care i-l ia Aurelia Satcău  autorului mistuit de dorul de ţara noastră: ,,Noi am plecat din ţara mamă acolo unde au rămas munţii cărunţii, văile cu florile, turmele cu oile, pădurile cu doinele, mormintele cu crucile.”

         Volumul al II-lea intitulat ,,În două lumi” (editor Emilia Ţuţuianu-Dospinescu, coordonator Dorin Dospinescu, lector Vasilica Grigoraş, consilier editorial Mariana Gurza, Muşatinia”, Roman, 2012) este dedicat ,,Soţiei mele Ming şi celor trei copii ai noştri Carol, Eric şi Guardeni care cu răbdare şi dragoste m-au sprijinit să trăiesc această experienţă literară.”

         Ştefan Doru Dâncuş îl vede pe Ben Todică ,,Lucrând la reactivarea fondului sufletesc uman” iar autorul Ben Todică la acest nou început de drum adresează mulţumiri pentru sprijinul acordat doamnelor Mariana Gurza, Vasilica Grigoraş, Emilia Ţuţuianu-Dospinescu, Ileana Costea şi tânărului Radu-Ticu Grigoraş. Volumul cuprinde ,,Confesiuni euharistice cu scriitorul american de origine română Petru Popovici, o dublă spovedanie a slujitorului bisericii şi a doamnei Ileana Costea, profesor doctor la Universitatea Californiană Northrige din Los Angeles, precum şi ,,Prezenţe româneşti surpriză în străinătate”, recenzii de cărţi: ,,Muntele iubirii” de Lavinia Grama, ,,Astăzi începe de mâine” de Sorin Isvoran şi ,,Veneticii” de Ion Lazu.

Dialogurile cu George Anca şi pastorul Corin John Izvernariu, cu Roxana Anca Vişan, ambasadorul României în Australia şi Noua Zeelandă, cu europarlamentarul Petru Luhan, cu cineastul Vasile Bogdan, cu actorul Eugen Cristea, cu actriţa Cristina Deleanu, cu ,,împăratul” cântului bănăţean Tiberiu Ceia, cu interpreta Zoe Zaica Fuicu şi jurnalista Cristina Mihai, cu realizatoarea Simona Pele, cu Doina Constanţa Spilca şi Tiberius Andonie, cu Nistor Petru, cu Nicu Chişe şi Dumitru Ion, cu octogenara Alexandra Stroiu şi Loredana Sachelariu şi cu Elisabeta Cristina Găluşcă.

       În ,,Cuvântul său de încheiere”, Nicu Chişe face un exerciţiu de admiraţie, un ,,Laudatio”: ,,Eu îl apreciez pe Ben Todică pentru că a scris această carte, în care semnalează şi arată lumii întregi ce s-a întâmplat în zona noastră cu neamul bănăţenilor, cu viaţa oamenilor de acolo, cum au trăit ei pe vremea aceea şi trage un semnal de alarmă pentru a se lua măsurile cuvenite în interesul oamenilor şi al ţării.”(p.252)

       Vorbind despre Ben Todică, putem susţine că el este un ,,Homo intelectualis”, cartea sa intitulată ,,În două lumi” nu este numai una de dialoguri, ci este o lecţie de umanitate, de perseverenţă, de morală, de spirit, de visare şi de efort fizic şi intelectual care au ghidat o viaţă şi un om. România şi Australia – două lumi iar Ben Todică un om al faptei pusă în slujba omului ca fiinţă materială, dar şi cel al faptei adresată sufletului şi spiritului uman prin punerea în valoare a marilor creaţii literare, muzicale, coregrafice, artistice precum şi prin propria creaţie de o profundă afectivitate.

      Ben Todică un om ca o candelă la fereastră pentru călătorul care întârzie pe drumul vieţii într-o noapte geroasă; o candelă la fereastra sufletului tău.

      Două cărţi-document ca balsam pentru depărtare, pentru uitare şi nepăsare spre neuitare. În creaţia sa artistică a avut Învăţător pe Însuşi Dumnezeu, ,,fluxul creator cosmic”, calea, adevărul şi viaţa, iubirea şi morala, condiţii ale libertăţii în lume. Durerea paradisului pierdut dar şi bucuria comunicării frumosului din artă şi din om, a sublimului despre care vorbeşte Kant în definirea intelectualului ca om superior.

     Prezentul şi viitorul nu sunt altceva decât mlădiţe ale trecutului. Adaug felicitărilor pentru izbânzile sale editoriale şi urărilor de ,,La mulţi ani!” şi spor în condei BEN TODICĂ şi două creaţii lirice: ,,Noi românii” şi ,,Imnul românilor de pretutindeni”:

 

 

           Noi românii 

 E Ţara Noastră floare de lumină

Ce-a răsărit pe muntele de lavă

Şi a rămas o insulă latină

Înconjurată de o mare slavă.

 

Aici, trăim, de veacuri, noi românii

Şi-am îndurat destule vremuri grele

Dar am rămas de-a pururea stăpânii

Şi-am veşnicit cu bune şi cu rele.

 

De la Carpaţi şi până-n Marea Neagră

Şi de la Tisa până-n jos de Istru

Strămoşii ne păstrară Ţara-ntreagă

Hotar punându-i dincolo de Nistru.

 

Obârşiile-s de domnească viţă,

Străbunii noştri-au înălţat cupole:

Avem orice s-ar spune-o ,,Mioriţă”

Şi-un ziditor ca ,,Meşterul Manole”.

 

N-am asuprit pe nimeni niciodată

La alţii noi n-am stat cu mâna-ntinsă

Că Dumnezeu ne-a dat Ţară bogată:

De genii, noi românii, n-am dus lipsă.

 

Pe boltă Stea Polară-i EMINESCU

Şi aştri sunt Brâncuşi şi cu Enescu,

Arghezi, Eliade, Călinescu

Şi Blaga, Creangă şi cu Grigorescu.

 

Aici, la noi, ard macii în câmpie

Şi-n ochii noştri soarele se scaldă

Când se aude tril de ciocârlie

Iar oamenii-s mai buni ca pâinea caldă.

 

Plecăm în lume dar venim şi-acasă

De unde soarta calea ne aţine

Că dragostea de mamă nu ne lasă

Şi n-are cine dorul să-i aline.

 

Pe-al neamului stejar sunt crengi uscate

Şi încă multe plante parazite

Dar toate trebuie îndepărtate

Să ne rămână ramuri înverzite.

 

Suntem români cu-asupra de măsură

Şi veşnicim cu bune şi cu rele

Dar vom scăpa noi şi de uscătură

Să ne-nălţăm privirea iar spre stele.

 

Suntem români şi-avem un loc sub soare

Că Maica Domnului ne-a dat grădină

Ca să păstrăm  agheasma din izvoare

Şi să ne-mpărtăşim întru Lumină.

 

 

 Imnul românilor de pretutindeni

 

,,Să fim ca miejii într-o nucă”

Şi ca verigile uniţi,

Seduşi de câte-un dor de ducă

Dar niciodată despărţiţi.

 

Ca pomii prinşi în rădăcină

Ori cum sunt boabele în spic,

Noi, sub cupola de lumină,

Să nu ne temem de nimic.

 

Precum furnicile surate

Ori ca albinele în stup

Ca picături de ploi curate,

Blagoslovind al Ţării trup.

 

Ca ale florii dragi petale

Ce se desprind  dintr-un boboc

Sau, într-un templu sfânt, vestale

Români să fim în orice loc.

 

Români, prin christică iubire,

Noi vom învinge tot ce-i greu

Printr-o statornică unire

Şi prin Credinţa-n Dumnezeu.

 

Românilor de pretutindeni

Ca fraţii buni să ne iubim,

Mereu să fie zi de-armindeni

Că doar aşa ne veşnicim.

 

Români, să fim români întruna,

În vorbă-n inimă şi-n gând

Că Patria e numai una

Şi n-o putem uita nicicând.

 

 ***

Pe site-ul Secretariatului General al Guvernului actual s-a postat un document privind justificarea Strategiei Naţionale privind Românii de pretutindeni 2012-2016. Având în vedere dezastrul guvernării din ultimii ani, cum a constatat recent Curtea de conturi, şi la Departamentul Românilor de pretutindeni s-au fraudat milioane de euro, intenţia noului guvern este lăudabilă. Situaţia comunităţilor româneşti din afară s-a degradat an de an iar capitalul negativ de imagine al ţării a crescut în ultimii 20 de ani:

–    rata crescută a criminalităţii şi a infracţionalităţii;

–    creşterea numărului suicizilor în ţară şi în afara ei;

–    exodul tinerilor, în special, în căutarea unui loc de muncă în oricare colţ de lume;

–    scăderea fără precedent a nivelului de trai;

–    corupţia la nivel înalt în toate domeniile vieţii noastre: social, politic, juridic, administrativ, turistic, didactic, economic, sportiv, cultural, religios.

Unele acte au fost profund antiromâneşti şi vin cu câteva exemple:

–    Horia Roman Patapievici, fostul director al Institutului Cultural Român a acordat unui scriitor minor ungur suma de 10.000 de euro fără ca Ungaria să facă, în contrapartidă, acelaşi gest pentru un scriitor român din ţară sau din Diaspora;

–    Marko Bela, fostul preşedinte al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, partid ilegal, pe criterii etnice, a primit, în avans, un miliard şi jumătate de lei vechi pentru un volum de poezii pe care nu avem cunoştinţă că l-ar fi scris;

–    Departamentul românilor de pretutindeni a subvenţionat, în Republica Moldova, cu aproape un milion de euro, ziare şi publicaţii în limba rusă.

Şi exemplele ar putea continua…

Obiectivele de viitor ale Departamentului amintit urmăresc:

–    consolidarea identităţii româneşti;

–    creşterea prestigiului României în lume;

–    promovarea valorilor culturale şi spirituale româneşti oriunde în lume, acolo unde există comunităţi româneşti.

 

 

Reclame

2 gânduri despre „Petruş Andrei: Ben Todică – Durerea Paradisului pierdut – Bucuria Paradisului regăsit

Comentariile sunt închise.