Maria Rugină – Așa

Ce-a aflat omul, mai intai, din pom-cunoașterea găuace?
Că are trup și un stăpân, că trebuie să se îmbrace!
Că viața lui nu-i aparține – el o primește si-o transmite –
Fiind doar punctul de pe dreaptă, pe care Timpul îl înghite;

Că datoria lui de punct este să tacă, să asculte
Și să se bucure-n genunchi că lui nu i se cer mai multe.
N-are de ce să-și bată capul, fiind legat și-atât de mic,
Zădărnicia-i e stăpână și-oricum nu va afla nimic.

Marile Taine, mult păzite, impun respect de netrecut;
Ce află omul despre ele este că vin din Absolut.
Cerând doar pâine și iertare, nu face nimănui probleme,
Iar împăcarea și cu sine e axul legii lui supreme!

Cei ce tresar întru aflare
Și tulbură acest sistem
Sunt înfierați cu-ncrâncenare
Și ferecați în crunt blestem!
De ce?