Dosoftei Mitropolit al Moldovei

Numele monahal al lui Dimitrie Barila. Cărturar, episcop al Romanului şi Mitropolit al Moldovei. Provine dintr-o familie de negustori macedoneni. Psaltirea este prima operă în versuri tipărită în româneşte cu ajutorul lui Nicolae Milescu şi a patriarhului Moscovei. Dosoftei aduce din Rusia la Iaşi o tipografie la care tipăreşte cărţi liturgice; unele traduse chiar de el.

Psaltirea în versuri se pare că a scris-o la Roman în deceniul cât a fiinţat ca episcop, înaintea înălţării sale în scaunul de Mitropolit (1671). Psalmii versificaţi adaugă la starea de rugăciune un plus de contemplaţie. În 1681, publică cea de a doua Cronologie a domnilor Moldoveni de la Dragoş Vodă până la Gheorghe Duca. În 1682, la Iaşi, publică Viaţa şi petrecerea Sfinţilor, în patru volume. Ea a constituit în timp una din lecturile preferate ale vremii. Tot acest înalt ierarh a tradus din greceşte în română şi a tipărit cărţi de slujbă: Liturghierul, Molitvenicul şi Parimiile peste an, contribuind astfel la statornicirea cultului în limba română.

                                    ”Stihuri la Luminatul gherb al Țărâi Moldovei

Capul cel de buor, de fiarâ vestitâ
Sămneazâ putâre ţărâi nesmintitâ.
Pe cîtu-i de mare fiara şi buiacâ
Cornele-m păşune la pământ îşi pleacâ.
De pre chip să viade buorul ce-i place
C-ar vria în toatâ vriamia să stia ţara-n pace.”

 Psalmul 12

 

„Pînă cînd, Milostive, nu-Ţi aduci aminte,

 De mă uiţi cu totul, o Dumnezeu sfinte?

 Pînă cînd, Milostive, Ţi-ascunzi sfînta faţă

 De mine, ticălosul, cu destulă greaţă?

 Pînă cînd îmi voi pune sfaturi în biet suflet,

 Ziua dureri şi noaptea inimă-n greu cuget?

 Pînă cînd se-nalţă vrăjmaşul cu scîrbă?

 De vrea să mi să suie şi să pună-n gîrbă?

 Ci te milostiveşte, o Dumnezeu sfinte,

 De-mi ascultă biata rugă, sărmanele cuvinte,

 Cugetu-mi sfinţeşte, ochii luminează

 Dintr-a Ta strălucitoare de senină rază.

 Să nu adorm în somnul de a doua moarte,

 Să nu rîdă vrăjmaşul, să spună că poate.

 Că cei ce-mi fac scîrbă şi grea supărare

 Le-ar fi de bucurie să fiu de pierzare.

 Dar mila Ta cea sfîntă mi-e de bunătate,

 Mi-e nădejde, mi-e reazim pentru greutate.

 Bucurie-mi voi face şi inimă bună

 De-a Ta biruire, cîntînd împreună.

 Dintr-a Ta bunătate, care-mi vei trimite,

Ca să-Ţi cînt sfîntul nume, o, Dumnezeu sfinte.“       

                                                                           (fragment din Psaltire)

 

În cronologia Domnilor Moldovei, Dosoftei foloseşte o metrică variată, de la formula poeziei populare şi până la solemnitatea de Curte, a unor largi desfăşurări, pentru ca succesiunea acestora să transmită acel farmec produs de alternanţa dialogală a părţilor. În cartea sa Locul şi Spiritul, scriitorul Gheorghe A.M.Ciobanu îi atribuie lui Dosoftei calitatea de „finisor în piatră”, iar celor mai multe pagini, „gestica largă a unui limbaj baroc”.

 

     

 

 

 

Reclame