Maria Rugină – Închidere supremă

 (dedicată Maestrului Gh. A. M. Ciobanu)

 

Prima iubire pentru care-ai plâns,

Lovit de selenara tragedie,

Veghează somnul Soarelui ne-nvins,

Lăsându-ți dâra-i albă pe hârtie…

 

Încrâncenat, te-ai năpustit în sus,

Spărgând ,,negriul” norilor cu gândul

Și, populând tot Cosmosul c-un Verb,

Atins-ai Adevărul, căutându-l.

 

Zorii fierbinți ai nașterii din sine

Te-aduc acasă-ales, real, concret

Neînrămat, dar sărutat de nimb,

În cel mai reușit și viu ,,Portret”!

 

Acum, când știi că Luna, fără tine,

Se poate apăra de nori și soare,

Adună-te-n iubirea dobândită –

E singura-nchisoare către care

 

Privim, sperând atingerea cătușei;

E lanțul aripat de la picioare;

Mormântul unic, purtător de viață;

Închidere supremă, ca eliberare.

 

 

 

Reclame