Florentina Niță – versuri

Depresie

Scriu
când mi-e greu
şi-aş vrea să nu mai ştiu
tăcerea-n jur rotindu-se
a uitare.
Râvnesc ce n-am,
nu sunt ce-aş vrea să fiu
şi-un gol imens mă soarbe:
d-i-s-p-e-r-a-r-e.

 Moarte lentă

 

 

Cred c-am uitat să mai trăim

Când gerul bântuie-n secundă,

E inutil să ne grăbim –

Încet podeaua se scufundă.

 

Blesteme

 

 

Intrat-a răul în cuvinte,

Rostiri ştiute dinainte.

 

Vorbire cu venin subţire

Pe buze poartă ofilire.

 

Sunetele au ochi de îngropare,

Amiaza trupului le doare.

 

În jarul palidelor teme

Ard vrejuri searbede blesteme.

 

Prin aer aripi destrămate,

Rotesc în ceţuri înnodate.

 

Trec ape tulburi peste fire –

În urmă fum şi nălucire.

 

 

Convalescenţă

 

 

Credeam c-o să mă vindec prin tăcere

Şi s-a întors în şoaptă boala mea

Pentru c-avea de pus peste durere

Ca mărturie vie partea sa.

 

Credeam c-o să mă vindec prin uitare

Și mi-amintesc în plâns trecute ploi.

Mă strigă-n somn viorile de ceară

Cu recviemul toamnelor din noi.

 

Ce mult m-apasă un surâs aiurea,

Pecete falsă cu venin perfid.

Credeam c-o să mă vindec cu privirea –

Tăişul ei retina mi-a rănit.

 

 

Erotică

 

 

Căldura-mi oxidează atomii din retină:

Sunt logodit cu oţelul şi frate cu cărbunii.

Îmi potolesc o sete de electroni – lumină

Din norul de comete roind sub cornul lunii.

 

Te-ntâmpin cu un zâmbet din fibre întinse tras

Pe când serotonina prin vene urcă lent.

Micondrii-n aşteptare la pândă au rămas

Să dea semnal pe unde spre radarul latent.

 

Cum te apropii se iscă implozii hormonale,

Vibrează-n rezonanţă lanuri de cili pustii,

Dorinţe asmuţite se năpustesc avale

Gonind orbeşte în ritmuri de tahicardii.

 

Pierdut încă o dată-n erotica pornire

Cu-ademeniri capcane la fiecare pas,

Mă simt gonaci şi pradă-n hăţişuri fără fire

Când devorat în voia instinctelor mă las.

 

Reclame

2 gânduri despre „Florentina Niță – versuri

Comentariile sunt închise.