Maria Mănucă – versuri

În progresie geometrică

Străveziul din adîncul cupei de crin
Asa e Crai Nou.
Coborît pe pămînt
cosas s-a făcut.

Un făurar i-a limpezit fata

cu polen si lumină.

Cealaltă fată: umbra

deasă si vie.

Acolo ascunde el coasa.

L-am văzut pe Crai Nou în cîmpie

lîngă troită.

Spunea o rugăciune

pentru iarbă, pentru lan.

Pe altar a asezat un buchet

din stamine de crin

de pe fata lui străvezie

din polen si lumină.

 

Fîsie coasa.

În zadar tin paiul în palmă.

Un abur albăstriu

i se lasă pe ochi: gămălie de noapte

gămălie de moarte.

Sub cuibul ucis

se clatină lutul

precum în umbra eclipsei

se clatină frunza luminii.