Zorica Lațcu – Rugăciune

Rugăciune

Paraschiva Cuvioasa
Care-ai plans si-ai privegheat,
Si cu inima miloasa,
Pe cei ce goi ai imbracat,
Da-ne mila Ta si noua
Inimile sa ne moi-
Si cu-a lacrimilor roua
Sa ne-mpodobesti pe noi,

Cadem Cuvioasa,
La mostele Tale,
Tu ne izbaveste
De cumplita jale.

Tu, care-ai fost zmerita,
Mai mult decat sfintii toti,
Iar acuma esti slavita,
De mireni si de preoti,
Da-ne noua umilinta,
Scara catre inaltimi,
Intareste-ne credinta,
Apara-ne-ca pierim !

Cadem Cuvioasa,
La mostele Tale,
Tu ne izbaveste
De cumplita jale.

Tu, facioara cuvioasa
Care tara ne-ai iubit,
Si ca steaua luminoasa
Peste Iasi ai rasarit,
Apara pamantul tarii,
De lacuste si gandaci
Si cu Domnul indurarii,
Neamul nostru sa-l impaci.

Cadem Cuvioasa,
La mostele Tale,
Tu ne izbaveste
De cumplita jale.

 

 

IMPĂCARE

 

 

 

Cu sufletul spre Domnul am strigat:

Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete.

Ma tine lutul meu, de lut legat,

Si-n van vrea fierea lumii sa ma-mbete.

Spre Tine merge dorul meu intreg,

La Tine-mi este orisice dorire.

Ci lasa-ma de lut sa ma desleg,

Sa vada sufletu-mi a Ta marire.

Mi-e sete de odihna, Doamne-al meu,

Mi-s mainile si talpile o rana.

Din coasta sange-mi picura mereu,

In drumul de pacat si de prihana.

Primeste-mi, Bune, sufletul stingher,

Gateste-mi Insuti locul de hodina,

Ma lasa astazi sa ma inalt la cer,

Dezleaga-ma de haina mea de tina.

Si glasul Domnului grai raspuns:

Durerea ta ma sfasie de mila,

Cand plansul tau la mine a patruns,

Mi-a inflorit o rana-n piept, copila.

Ridica-n slava ochii tai uimiti

Si-mi vezi durerea spinilor pe frunte;

Priveste-n ochii mei de plans topiti

Si-n palme vezi-mi chinurile crunte.

Eu n-am cerut atunci sa vin in sus,

Desi Parintele ceresc mi-e Tata;

Din cupa am sorbit amar nespus,

Si cupa mea e-n veci nedesertata.

Dar rana ta ma doare mai cumplit,

Pe cruce-am sangerat si pentru tine!

Te-am cunoscut din veci si te-am iubit,

Si-i grea povara dragostei depline.

Si-am inganat, cu duhul umilit:

Primeste-ma-n iubirea Ta cereasca,

Si lasa Doamne-n lutul istovit,

Dureri si rani in sange sa-nfloreasca.

 

 

RUGA MEA

 

 

Doamne, pentru toata saracia sfanta,
Pentru calea alba in singuratate,
Pentru istovirea carnii sfasiate,
Pentru cuiul care-n palma se-mplanta.

Pentru stralucirea lacrimii curate,
Pentru dorul tainic, care-n suflet canta,
Oasele sarmane bine Te cuvanta,
Pentru toate-acestea, Doamne, pentru toate.

Pentru ca Tu, Doamne, esti nespus de mare,
Pentru ca Esti Unul in desavarsire
Pentru ca Esti Insusi vatra de iubire.

Soarele de dreptate, blanda desfatare,
Pentru ca esti slava, mila si-ndurare,
Pentru toate acestea, Iti aduc marire.

 

 

PENTRU NEAM

 

 

Rugaciunea mea intreaga, tamaiere-n ceas de seara
Si jertfirea bucuriei si-a durerilor mereu,
Sa se-nalte catre Tine, ca un fum de smirna rara
Pentru neamul meu, Stapana, numai pentru neamul meu.

Cand lacasurile sfinte parasite stau ruine
Coplesite de molozuri, de paienjenisul greu
Tu salas sa-Ti faci in suflet, sa-l zidesti adanc in mine
Pentru neamul meu, Curata, numai pentru neamul meu.

Cand facliile sunt stinse si cand noaptea ne cuprinde
Cand ne departam de soare, cand uitam de Dumnezeu,
Tu cu harul Tau in mine, candela curat aprinde
Ca sa arda Prea curata, numai pentru neamul meu.

Cand copii plang pe drumuri fara nici -o mangaiere
Si cand viforul de ura vetrele le-a pustiit
Da-mi Tu inima de mama ce se zbate in tacere
Pentru neamul meu pe care Tu din veacuri l-ai iubit.

Cand mormintele se-nsira tot mai dese-n cimitir
Si cand nu-i cine s-aprinda candela la capatai,
Doamna, scrie Tu in mine viu pomelnic sir de sir
Pentru mortii mei sa fie ruga ceasului intai.

Doamna, Tu imparateasa, Maica vesnicei iubiri
Rugaciune intrupata, vie catre Dumnezeu,
Fa din viata mea sarmana fum de tainice jertfiri
Pentru neamul meu, Stapana, numai pentru neamul meu.

 

ZORICA LAȚCU TEODOSIA

Reclame