Dragoș Călinescu – poezie

Creaţia
 
Din foc şi din durere,
M-ai zămislit
Cu a ta putere.
 
Din apă şi pământ,
M-ai înviat
Cu vânt.
 
Din vise şi cuvânt,
M-ai creat
Ce sunt.
 
Din astre şi dezastre,
M-ai aşezat
În fapte.
 
Din viaţă şi mormânt,
M-ai dăruit
Cu gând.
 
 
 
Cerul
 
Târziu,
Se aude cerul,
Trezind
Cu palmele-i misterul,
Fulgerând
Cu miros de gând
Şi viaţa
Îmbălsămând,
Ca într-o piaţă
Ce totul are viaţă
Şi preţul îl aud,
Printre clipe
Suspinând,
Nu mai ştiu
Ce sunt!
 
 
 
Uitare
 
Desculţ simt
Mirosul ploii,
Dezbrăcat
Alerg îngândurat,
Mă simt flatat,
Aici am descălecat,
Iar gândul meu,
Presat,
L-am uitat
Într-un ierbar,
Uscat.
Mă simt singur,
Şi pasărea
Mi-a zburat
La un moment dat.
Sunt uitat…
Sunt detaşat!
 
 
Absent
 
Umbră de lut,
Mă pierd ca un slut;
Dincolo de urât
Mă simt pârât;
Dar aşa sunt
Clătinat de vânt.
Atunci cânt,
Uitat în prezent,
Mă simt absent
Şi nu pot fi atent
La orice argument
Impus cu armament.
 
 
 
 
 
dragoscalinescu

3 gânduri despre „Dragoș Călinescu – poezie

Comentariile sunt închise.