Brauner, între cuvînt şi imagine

Inspirată şi reuşită iniţiativa Editurii Humanitas de a publica volumul Victor Brauner. Cuvîntul scris şi opera plastică/ 1934-1965, semnat de Mihaela Petrov. Este minunat cînd o editură tipăreşte o lucrare despre un artist român în condiţii grafice remarcabile, a cărui operă este din ce în ce mai cercetată, mai expusă şi mai bine cotată în lume.

 Au apărut, la noi, în ultima perioadă, studii despre opera lui Brauner, destul de firave, în ciuda ambiţiilor pe care le afişau. Sperăm ca studiul de faţă să aducă „o gură de aer“ proaspăt, în privinţa unui artist extrem de bine reprezentat de opera sa. Con­sider că este bine să ne concentrăm atenţia asupra compatrioţilor noştri, plasticieni, care s-au stabilit şi au lucrat în afara hotarelor ţării; altfel, riscăm ca aceste personalităţi multiculturale să fie, treptat, treptat, asimilate de cei care i-au adoptat. Exemple sînt suficiente: Horia Damian, Alexandru Istrati, Alexandru Padina, Henri Nouveau, Natalia Dumitrescu, Jacques Hérold, Marcel Iancu, Aurel Cojan, Hedda Stern, Hans Mattis-Teutsch, Jean David, lista putînd fi extinsă şi alte nume adăugate, din alte domenii, literatură, coregrafie, muzică.

 Din 1954, de cînd Sarane Alexandrian publica la Cahiers d’Arts un prim articol privind opera artistului, alte consemnări, comentarii şi exegeze au urmat, în ritm susţinut, în diverse spaţii geografice. Autoarea, Mihaela Petrov, şi-a susţinut, în anul 2011, doctoratul în istoria artei la Universitatea de Arte din Bucureşti, cu o teză consacrată lui Victor Brauner, sub conducerea distinsului professor universitar Robert Cristian Velescu. Mihaela Petrov este o personalitate care a dobîndit o temeinică pricepere, o destoinicie în interpretarea operei lui Victor Brauner, lucrînd şi documentîndu-se în Muzeul Ludwig din Aachen şi la galeria pariziană a lui Samy Kinge, expertul unanim recunoscut în opera lui Victor Brauner. Dacă mai adăugăm şi stagiile îndelungate de cercetare a fondului Brauner de la Biblioteca Kandinsky – aflată la Centrul Pompidou –, de la Muzeul din Saint-Étienne sau în alte biblioteci şi muzee, ne dăm seama de temeinicia lucrării. În cele 224 de pagini, însoţite de 99 de ilustraţii color, se reflectă asiduitatea cercetării celor 31 de carnete şi caiete (verde, havan, galben, albastru, roşu, negru), care, prin donaţia făcută de Jacqueline Brauner, au ajuns şi sînt păstrate în arhiva Bibliotecii Kandinsky.

 Personal, am avut privilegiul să discut cu autoarea în timpul elaborării tezei sale de doctorat. Era impresionant şirul bibliorafturilor, cuprinzînd materialele adunate din acele prestigioase surse amintite în rîndurile anterioare, la care se adăugau alte informaţii, necunoscute încă, despre preocupările ezoterice, parapsihologice, metafizice, onirice, filozofice şi antropologice de care Brauner a fost preocupat în timpul vieţii. Toate acestea fac parte din universul pictorului care se scufunda adesea în lumea de mister a personajelor sale, sintetizînd sau analizînd stări de fapt şi de spirit ale eului. Lucrarea oferă şi o cronologie densă informaţional a expoziţiilor personale sau colective, în care opera lui Brauner a fost expusă şi, de asemenea, o punctare a evenimentelor de seamă din viaţa artistului. Am fost mirat însă de faptul că, deşi citează desenele caricaturizate pe care Brauner le-a semnat cu pseudonime – Toto şi Veber –, nu este amintită şi publicaţia, Pinguinul. De asemenea, deşi este prezentată activitatea lui Brauner ca ilustrator de carte şi sînt amintite unele dintre cărţile respective, totuşi, nu au fost consultate lucrările Brauner, ilustratorul sau Brauner, linogravorul. Ambele lucrări au apărut în condiţii grafice remarcabile şi sînt semnate de Michael Ilk. Să nu fi fost consultate aceste lucrări într-o bibliografie atît de selectă? Mai sînt de părere că ar fi trebuit, atunci cînd este amintită şi citată Helda Stern, să fie trecute şi cîteva rînduri, fie şi într-o notă de subsol, despre această artistă, care ar fi meritat să i se acorde o mai mare atenţie.

 Lucrarea, sînt sigur, va avea succes şi tirajul se va epuiza curînd. Pe coperta a IV-a sînt cîteva cuvinte de prezentare, semnate de Walter Biemel şi Andrei Pleşu, din care cităm: „Nu ştiu pe nimeni, în cercul de prieteni, istorici de artă şi filozofi ai artei, care să fi pătruns în opera brauneriană aşa cum o face Mihaela Petrov“ (Walter Biemel); „Ampla deschidere tematică este, totodată, un avertisment asupra dificultăţilor pe care cercetătorul responsabil le are de depăşit pentru a-şi duce lucrarea pînă la capăt. Mihaela Petrov s-a achitat de această provocare cu tenacitate şi curaj. A avut şansa unor ani fertili petrecuţi în Germania şi Franţa, ceea ce i-a permis o familiarizare cu colecţiile de imagini şi documente alcătuind laolaltă corpusul braunerian“ (Andrei Pleşu).

 

 Mihaela PETROV –Victor Brauner. Cuvîntul scris şi opera plastică/ 1934-1965 Editura Humanitas, 2012, 224 p.

articol de  Florin Colonaş – Observator cultural, Nr. 383 / 13-19 septembrie 2012

Reclame