Mihai Andone (Delahomiceni), aniversare. Melidonium vă urează „La mulţi ani!”

Licenţiat al Facultăţii de istorie filozofie Iaşi. Activitate de catedră de peste patru decenii la Ruginoasa, Neamţ şi Roman.

În perioada post-decembristă a fost director de studii al filialei din Roman a Universităţii Petre Andrei, Iaşi- pentru  Facultăţile de Drept şi Ştiinţe economice. A fost director de studii al centrului de pregătire Roman al Universităţii Dimitrie Cantemir, Iaşi şi al Filialei Roman din cadrul Fundaţiei Academice Vasile Alecsandri Iaşi, pentru Şcoala Postliceală Sanitară.

 

SCRIERI: A publicat cărţi cu caracter istoric – Mihai Viteazul, Adunările  Ad-hoc, Basarabia şi Bucovina, lucrări cu caracter filozofic şi religios în Cronica Romaşcană publicistică şi eseuri legate de viaţa creştinătăţii şi principii de morală, despre Romanul de altădată ş.a. în reviste şi cotidiene dintre care menţionam: Evenimentul de Iaşi, Flagrant, Evenimentul zilei, Ceahlăul, Ziarul de Roman, Monitorul, Albina, Dimineaţă, Tineretul liber etc.

A  publicat:

Contribuţii la istoria unui liceu centenar (1880-1980), 1980;

– Istoria oraşului Roman, 1392-1992, colaborare, 1992;

– Pagini de istorie: Homiceni , din judeţul Neamţ, 1998;

– Reflecţii, 2004;

– Un mare duhovnic: preotul Evmenie Moraru şi pelerinajul de la Stejarul, 2006;

– 2 metri pătraţi de pământ, 2007;

– Monografia comunei Ion Creangă, judeţul Neamţ, 2007;

– Pagini din Istoria Romanului. 1989-2004.Legislativ, Executiv, Cultură, 2007;

– Omule, trezeşte-te, înainte de a fi prea târziu, 2011;

– Predicile sfântului Ioan Gură de Aur în haine ri(t)mate, 2011;

– Tragedia de la Răciula Călăraşilor Basarabiei, 2012;

 

 APRECIERI: Mihai Andone Delahomiceni – ne aminteşte, ca structură, de denumirea popularului supliment literar transilvan, apărut cu aproape două secole în urmă: „Foaie pentru minte, inimă şi literatură“. Volumul Cu cărţile pe faţă  apropie oarecum, de aşa ceva, meritându-şi, prin „sumarul“ său, apelativul de: „Carte pentru suflet, vorbă şi literaturografie“. E o triadă spontană, cu multă încărcătură şi pioşenie, dar şi sfătoşenie didactică. O tipăritură care te aduce la zi şi care, în acelaşi timp, e şi un „memento“ alarmant. Ca un simbol, foarte des întâlnit la autori, lucrarea îşi ridică, la început, ochii şi inima către Cer implorându-se o repetată iertare pentru toţi semenii noştri şi prefigurându-se popular şi nu teologic frumuseţea umanismului creştin. Un „Te Deum“ şoptit,firesc a mărturisire şi versificat ca întruchipare verbală. Autorul e foarte cunoscut ca un împătimit stihuitor, trecând cu uşurinţă prin măsură şi rimă, toate zbaterile, ca şi bucuriile, vieţii de zi cu zi. Pentru „omnipoetul“ Andone, la început a fost parcă limbajul poetic din care, apoi, veac după veac, s-a desprins ca o excepţie, vorbirea prozaică a glăsuirii de mai târziu. Ne întâlnim aici, în acest grupaj poetic, şi cu năvalnica sa dragoste pentru acest popor şi această aşezare muşatină, ca şi pentru neoprita lor zbatere istorică.“-       Gheorghe A.M. CIOBANU

Melchisedec al Romanului stihuitor al Hrisostomuluisub diortosirea profesorului-istoric Mihai Andone-Delahomiceni

 Cultura noastră ortodoxă realizează o frumoasă şi unică armonie, între valorile teologice ale Sfintei Scripturi şi Poesia folclorică de nivel mioritic, o cununie artistică între: Psalmii Davidieni şi scriitura Mitropolitului Dosoftei (Psaltirea în versuri), întreaga Sf. Scriptură şi Poesia părintelui-poet, din perioada interbelică, Vasile Militaru, teologia Evangheliilor şi marea poesie a doctorului Vasile Voiculescu.

 Desigur, momentele româneşti ale acestei tainice cununii între Biblie şi Poesie sunt mult mai diverse şi de adâncime, între toate strălucind selecţia Omileticii Hrisostomului, alcătuită, la anul 1883, de către marele teolog, istoric şi literat (el însuşi transliterând Psaltirea în versuri), Episcop Melchisedec Ştefănescu. Este o altă dimensiune a acelui Opus Magnum al celui mai savant preot al Bisericii noastre ortodoxe şi al întregii Europe creştine a sfârşitului de secol al-XIX-lea.

Mihai Andone Delahomiceni, reputat profesor de istorie, al muşatinei cetăţi Roman (Forum Romanorum), a stăruit – cu osârdie, smerită ascultare, har catehetic şi talent portic -, să reedifice şi să pună în noi haine ri(t)mate Predicile (Omiliile) Sfântului Ioan Gură de Aur (Chrisostomos) încă din anul 2008, însă, datorită multor vicisitudini ale timpului in-cultural, pe care îl parcurgem – cu obidă, umilinţă, ignoranţă şi diabolism nedisimulat – a reuşit, cu dăruire răbdătoare, de la Duhul Sfânt, să aducă Integrala celor 64 (cifră tainică!) de Omilii, apelând la un stil şi o prozodie argheziene.

Într-o lucrare recentă tratând despre Omiliile inedite ale marelui episcop al ortodoxiei, Melchisedec, lucrare datorată Arhimandritului Pimen Costea, ştim, astăzi că într-o sistematizare ierarhică avem:

1)                       Predici la Praznice împărăteşti;

2)                       Predici la Duminicile de peste an: a) Predici la Duminicile Octoihului; b) Predici la Duminicile Triodului; c) Predici în zilele Săptămânii mari;

3)                       Predici la Duminicile penticostasului

4)                       Predici la Sfinţii de peste an.

Mihai Andone în întreprinderea sa teologico-poetică, fidelă din aproape în aproape, cronologiei omiliilor, cele 64 de predici – urmează ordinea Chrisostomului, indicând tema şi subtema etică, ontologică de cunoaştere, de comprehensiune şi înţelepciune creştină, toate derivând din Cazania lui Varlaam şi din Mărturia de credinţă ortodoxă a lui Petru Movilă, pe fondul teologiei rămase de la Sfinţii Părinţi capadocieni şi de la Sf. Ioan Gură de Aur (secolul IV, secolul de aur al Bisericii).

Întrucât efortul catehetic didactic este pregnant, el poate fi ilustrat prin reuşita simţită, trăită cu smerenie şi fidelitate creatoare de scriitorul romaşcan.

………….

Utilizând consecvent limba autentic românească a Episcopului Melchisedec Ştefănescu, ea însăşi fidel slujitoare conţinutului omilitic al Chrisostomului („Gură-de-aur”), Mihai Andone înfăptuieşte, pune în vers, un triplu ţel:

1) de a reda cuvânt cu cuvânt hermeneutica melchisediană a Integralei Predicilor Sf. Ioan Hrisostomul;

2) de a comunica tineretului credincios într-o formă didactică de memorizare – în versuri, a conţinutului dogmatic al credo-ului niceo-constantinopolitan (325-381);

3) de a aduce şi prelungi în secolul al XXI-lea, vigoarea creştină adversus haereses a mesajului scripturistic milenar:

„Iar acum, în secolul al XXI-lea ajunşi, aceste predici sunt de mai mare actualitate ca oricând

Şi tocmai de aceea, entuziasmat la culme, mi-a încolţit un gând

Să fac părtaşi lecturii, pe toţi cei ce vor citi-o, în haină ri(t)mată

Această bogăţie, o carte-ghid ce-n versuri, un drum ceresc ne-arată:

Atâtea explicaţii, exemple, sfaturi, îndemnuri şi ferestre deschise spre cer

Orice creştin găseşte, şi din ele învaţă că totu-i efemer

În viaţa pământească…iar după Înviere, zburăm în veşnicie

Cu-o viaţă cumpătată, smerită, fapte bune, rugăciuni milostenie cu multă dăruire.

Acesta e bagajul cu care traversăm moartea, pe celălalt tărâm, ca turmă

Noi păcătoase slugi prezente la-nfricoşata Judecată de pe urmă.”  Prof.univ.dr.emerit Tudor GHIDEANU

 

 

Reclame